Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 14
Pentru dirijor. Al lui David.
1 Nebunul[a] zice în inima lui:
„Nu este Dumnezeu!“
S-au pervertit oamenii, săvârşesc fapte îngrozitoare;
nu mai există nici unul care să facă binele.
2 Domnul Îşi pleacă privirea din ceruri
peste fiii oamenilor,
ca să vadă dacă există vreunul care să aibă pricepere,
vreunul care să-L caute pe Dumnezeu.
3 Toţi s-au rătăcit,
cu toţii au devenit corupţi!
Nu mai există nici unul care să facă binele,
nici unul măcar!
4 Oare n-au minte cei ce săvârşesc nelegiuirea,
cei ce-mi mănâncă poporul ca pe pâine
şi nu-L cheamă pe Domnul?
5 Chiar acolo unde sunt îi va apuca groaza,
căci Dumnezeu este cu neamul celor drepţi.
6 Râdeţi voi de planul celui sărman,
dar Domnul este adăpostul lui!
7 O, de ar veni din Sion izbăvirea lui Israel?
Când Domnul va aduce înapoi captivii poporului Său,[b]
să se înveselească Iacov
şi să se bucure Israel!
13 Când Ioab i-a atacat pe aramei cu oştirea lui, aceştia au fugit dinaintea lui. 14 Amoniţii, văzând că arameii dau bir cu fugiţii, au fugit şi ei dinaintea lui Abişai şi s-au retras în cetate. Atunci Ioab a oprit lupta şi s-a întors la Ierusalim.
15 Văzând că au fost învinşi de Israel, arameii şi-au adunat toate forţele. 16 Hadad-Ezer a trimis după arameii de dincolo de râu[a] şi aceştia au venit la Helam, avându-l în fruntea lor pe Şobac, conducătorul oştirii lui Hadad-Ezer. 17 Când a aflat David acest lucru, i-a adunat pe toţi israeliţii, a trecut Iordanul şi a sosit la Helam. Arameii s-au aşezat în poziţie de luptă împotriva lui David şi s-au încleştat în luptă. 18 Arameii au fugit dinaintea lui Israel. David le-a ucis arameilor şapte sute de oameni care conduceau carele şi patruzeci de mii de pedestraşi[b]. L-a rănit şi pe Şobac, conducătorul oştirii lor, care a şi murit acolo. 19 Văzând că au fost învinşi de Israel, regii vasali lui Hadad-Ezer au făcut pace cu Israel şi i s-au supus. Şi arameilor le-a fost frică să-i mai ajute pe amoniţi.
31 Între timp, ucenicii Îl rugau:
– Rabbi[a], mănâncă!
32 Dar El le-a răspuns:
– Eu am de mâncat o mâncare despre care voi nu ştiţi.
33 Ca urmare, ucenicii şi-au zis unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva de mâncare?“
34 Isus le-a mai zis:
– Mâncarea Mea este să fac voia Celui Ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui. 35 Nu ziceţi voi că mai sunt încă patru luni şi vine secerişul? Iată, Eu vă spun, ridicaţi-vă ochii şi priviţi ogoarele; ele sunt albe, gata pentru seceriş! Chiar acum, 36 cel[b] ce seceră primeşte răsplată şi strânge rod pentru viaţa veşnică, pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure împreună. 37 Căci în această privinţă este adevărată zicala: „Unul seamănă, iar altul seceră!“ 38 Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi străduit; alţii s-au străduit, iar voi aţi intrat în strădania lor.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.