Revised Common Lectionary (Semicontinuous)

¹ Doamne, Tu mă cercetezi şi mă cunoşti!

² Tu ştii când stau jos şi când mă ridic
    şi de departe îmi cunoşti gândurile.
³ Tu îmi cercetezi cărarea şi culcuşul
    şi toate căile mi le ştii îndeaproape.
⁴ Nici nu-mi ajunge cuvântul pe buze,
    că Tu, Doamne, îl şi cunoşti pe de-a-ntregul.

⁵ Tu mă învălui pe dinapoi şi pe dinainte
    şi-Ţi pui mâna peste mine.
⁶ O asemenea cunoştinţă este prea minunată pentru mine:
    este atât de înaltă, încât nu o pot pricepe.

¹³ Tu mi-ai întocmit rărunchii;
    Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele.
¹⁴ Te laud că sunt o făptură atât de minunată
    – minunate sunt lucrările Tale! –
        şi sufletul meu ştie foarte bine aceasta.
¹⁵ Oasele mele nu erau ascunse de Tine
    când am fost făcut într-un loc ascuns,
        când am fost ţesut în adâncimile pământului.
¹⁶ Când eram doar un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau,
    iar în cartea Ta erau scrise toate zilele care mi-au fost hotărâte
        mai înainte să existe vreuna din ele.

¹⁷ Cât de greu de pătruns îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule!
    Cât de mare este numărul lor!
¹⁸ Când le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip.
    Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.

Mi se bucură inima în Domnul,
    puterea^[a] îmi este înălţată în Domnul,
    iar gura mea este larg deschisă împotriva duşmanilor mei,
    căci mă bucur de mântuirea Ta.

² Nimeni nu este sfânt ca Domnul,
căci nu este nici un Dumnezeu în afară de Tine,
        nu este stâncă precum Dumnezeul nostru.

³ Nu mai vorbiţi cu atâta mândrie
    şi să nu mai iasă îngâmfare din gura voastră,
căci Domnul este un Dumnezeu Care cunoaşte
    şi Unul Care cântăreşte faptele.
⁴ Arcurile celor puternici sunt sfărâmate,
    însă cei care se clatină sunt încinşi cu putere.
⁵ Cei care erau sătui se oferă zălog pentru pâine,
    pe când cei flămânzi încetează a mai flămânzi.
Cea stearpă naşte şapte fii,
    pe când cea care are mulţi copii se ofileşte.

⁶ Domnul dă la moarte şi tot El aduce la viaţă;
    El coboară în Locuinţa Morţilor^[b] şi tot El învie.
⁷ Domnul duce la sărăcie şi tot El îmbogăţeşte;
    El umileşte şi tot El înalţă.
⁸ El ridică din praf pe cel sărac
    şi din grămada de cenuşă îl înalţă pe cel nevoiaş,
ca să-i aşeze la un loc cu nobilii
    şi ca să le dea drept moştenire un tron acoperit cu slavă,
căci ai Domnului sunt stâlpii pământului
    şi pe ei a aşezat El lumea.
⁹ El păzeşte paşii credincioşilor Săi,
    însă ticăloşii vor fi reduşi la tăcere în întuneric,
        pentru că nu prin putere triumfă omul.
¹⁰ Domnul îi va zdrobi pe duşmanii Săi
    şi din ceruri va tuna împotriva lor;
Domnul va judeca marginile pământului,
    va da tărie împăratului Său
        şi va înălţa puterea unsului Său.