Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
9 Domnul este o fortăreaţă pentru cel asuprit,
o fortăreaţă în vremuri de necaz.
10 Cei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine,
căci Tu nu-i părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!
11 Cântaţi Domnului, Care este întronat în Sion!
Vestiţi printre popoare isprăvile Lui!
12 Căci El, Care răzbună sângele vărsat, Îşi aduce aminte
şi nu trece cu vederea strigătul sărmanilor.
13 Îndură-te de mine, Doamne,
uită-te la suferinţa pe care mi-o pricinuiesc duşmanii mei!
Ridică-mă de la porţile morţii!
14 Atunci voi vesti toate laudele Tale la porţile fiicei Sionului,
mă voi veseli de mântuirea Ta!
15 Neamurile se vor cufunda în groapa pe care au săpat-o;
chiar în laţul pe care l-au ascuns li se va prinde piciorul.
16 Domnul Se descoperă şi face judecată[a];
Cel rău este prins chiar prin lucrarea mâinilor lui.Higgaion[b]. Sela
17 Cei răi se întorc în Locuinţa Morţilor,
împreună cu toate neamurile care uită de Dumnezeu.
18 Dar El nu-l uită pe cel sărman pentru totdeauna,
nici nu-i lasă fără nădejde pe cei asupriţi.
19 Ridică-Te, Doamne, să nu biruie omul!
Să fie judecate neamurile înaintea Ta!
20 Pune groaza în ei, Doamne!
Să recunoască neamurile că sunt doar nişte oameni!Sela
David, la curtea lui Saul
14 Duhul Domnului S-a îndepărtat de la Saul, astfel că acesta a început să fie chinuit de un duh rău[a] care venea de la Domnul. 15 Slujitorii lui Saul i-au zis:
– Iată că un duh rău trimis de Dumnezeu te chinuie. 16 Stăpâne, porunceşte slujitorilor tăi, care stau înaintea ta, să caute un om care ştie să cânte la liră. Atunci când duhul cel rău trimis de Dumnezeu va veni peste tine, el va cânta cu mâna lui şi tu te vei simţi mai bine.
17 Saul le-a spus slujitorilor săi:
– Găsiţi-mi un om care ştie să cânte bine şi aduceţi-l la mine.
18 Atunci unul dintre tinerii slujitori a zis:
– L-am văzut pe unul dintre fiii lui Işai din Betleem, care este iscusit la cântat. Este un bărbat viteaz şi războinic, priceput la vorbire şi cu o înfăţişare plăcută, iar Domnul este cu el.
19 Saul a trimis mesageri la Işai, spunându-i:
– Trimite-mi pe David, fiul tău, cel care păstoreşte oile.
20 Işai a luat un măgar încărcat cu pâine, un burduf de vin şi un ied pe care le-a trimis lui Saul prin fiul său David. 21 David a venit la Saul şi s-a înfăţişat înaintea lui. Lui Saul i-a plăcut foarte mult de David şi l-a luat să-i poarte armele. 22 A trimis la Işai să i se spună:
– Dă-i voie lui David să rămână în slujba mea, pentru că a găsit bunăvoinţă în ochii mei.
23 Ori de câte ori venea duhul trimis de Dumnezeu asupra lui Saul, David lua lira şi cânta. Atunci Saul avea parte de alinare, se simţea mai bine, iar duhul cel rău pleca de la el.
Prin Macedonia şi Grecia
20 Când a încetat zarva, Pavel i-a chemat pe ucenici şi, după ce i-a încurajat, şi-a luat rămas bun şi a plecat în Macedonia. 2 A călătorit prin părţile acelea şi i-a încurajat pe credincioşi prin multe cuvinte. Apoi a venit în Grecia, 3 unde a stat timp de trei luni. Chiar când urma să plece pe mare în Siria, iudeii au pus la cale un complot împotriva lui, aşa că el s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia. 4 Îl însoţeau Sopater – fiul lui Pirus din Berea –, Aristarhus şi Secundus din Tesalonic, Gaius din Derbe precum şi Timotei, Tihicus şi Trofimus din Asia[a]. 5 Aceştia au luat-o înainte şi ne-au[b] aşteptat în Troa. 6 Iar noi, după zilele Sărbătorii Azimelor, am plecat pe mare din Filipi şi, în cinci zile, am ajuns la ei în Troa, unde am rămas timp de şapte zile.
Învierea lui Eutih
7 În prima zi a săptămânii, când ne adunaserăm să frângem pâinea[c], Pavel, care urma să plece în ziua următoare, stătea de vorbă cu ucenicii şi şi-a prelungit vorbirea până la miezul nopţii. 8 În camera de sus, unde eram adunaţi, erau multe lămpi. 9 Pe un tânăr numit Eutih, care stătea la fereastră, l-a apucat un somn adânc în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut de la etajul al treilea şi a fost ridicat mort. 10 Pavel a coborât, s-a aplecat asupra lui şi l-a luat în braţe[d], spunând: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el!“ 11 Apoi a urcat scările, a frânt pâinea, a mâncat şi a mai vorbit cu ei mult timp, până în zori, după care a plecat. 12 Tânărul a fost adus viu, şi ei au fost nespus de încurajaţi.
Pavel îşi ia rămas bun de la bătrânii din Efes
13 Noi ne-am dus înainte la corabie şi am mers pe mare la Assos, de unde urma să-l luăm şi pe Pavel. Căci aşa fusese învoiala, el urmând să meargă până acolo pe uscat. 14 Când s-a întâlnit cu noi în Assos, l-am luat în corabie şi ne-am dus în Mitilene. 15 De acolo am plecat mai departe pe mare, iar a doua zi am ajuns vizavi de Chios. O zi mai târziu am sosit în Samos, (apoi ne-am oprit în Troghilion,)[e] iar în ziua următoare am ajuns în Milet. 16 Căci Pavel hotărâse să treacă pe lângă Efes, ca să nu mai piardă timpul în Asia[f], pentru că se grăbea să fie în Ierusalim de Ziua Cincizecimii, dacă-i va fi posibil.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.