Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 138
Al lui David
1 Te voi lăuda din toată inima mea,
Te voi cânta în prezenţa dumnezeilor!
2 Mă voi închina în Templul Tău cel sfânt
şi-Ţi voi lăuda Numele,
pentru îndurarea Ta, pentru credincioşia Ta,
pentru că Ţi-ai înălţat Numele şi cuvântul mai presus de orice.
3 În ziua când Te-am chemat, Tu mi-ai răspuns,
m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul.
4 Doamne, toţi regii pământului Te vor lăuda
când vor auzi cuvintele gurii Tale!
5 Vor cânta căile Domnului,
căci mare este slava Ta, Doamne!
6 Deşi este înălţat, Domnul îl vede pe cel smerit
şi îl cunoaşte de departe pe cel mândru.
7 Când umblu prin mijlocul necazului,
Tu mă înviorezi,
Îţi întinzi mâna împotriva mâniei duşmanilor mei
şi mă izbăveşti cu dreapta Ta.
8 Domnul va isprăvi ce a început pentru mine.
Doamne, îndurarea Ta este veşnică:
nu părăsi lucrările mâinilor Tale!
Repatrierea Chivotului
6 Chivotul Domnului s-a aflat în ţara filistenilor timp de şapte luni. 2 Filistenii i-au chemat pe preoţi şi pe ghicitori şi i-au întrebat:
– Ce trebuie să facem cu Chivotul Domnului? Spuneţi-ne cu ce să-l trimitem înapoi la locul lui?
3 Ei le-au răspuns:
– Dacă veţi trimite înapoi Chivotul Dumnezeului lui Israel, să nu-l trimiteţi gol, ci, cu orice preţ, oferiţi-I un dar pentru vină. Atunci veţi fi vindecaţi şi veţi şti de ce nu s-a îndepărtat mâna Lui de peste voi.
4 – Ce dar pentru vină să-i oferim? au mai întrebat filistenii.
Atunci ei le-au răspuns:
– Cinci bube de aur şi cinci şoareci de aur după numărul domnitorilor filistenilor, pentru că aceeaşi plagă a fost atât peste voi toţi, cât şi peste domnitorii voştri. 5 Faceţi, aşadar, nişte chipuri ale bubelor voastre şi ale şoarecilor care vă pustiesc ţara şi daţi slavă Dumnezeului lui Israel. În felul acesta poate El Îşi va ridica mâna de peste voi, de peste zeii voştri şi de peste ţara voastră. 6 De ce să vă împietriţi inimile aşa cum şi le-au împietrit egiptenii şi Faraon? Nu s-a purtat El aspru cu ei, aşa încât i-au lăsat pe evrei să plece, iar aceştia au plecat? 7 Acum dar, pregătiţi un car nou şi două vaci care alăptează şi care n-au fost puse la jug niciodată. Înjugaţi vacile la car şi trimiteţi viţeii lor înapoi acasă. 8 Luaţi Chivotul Domnului şi puneţi-l în car. Alături de el, într-o ladă, puneţi obiectele din aur pe care I le trimiteţi ca dar pentru vină. Apoi trimiteţi-l şi el va merge. 9 Uitaţi-vă după el, iar dacă, pe drumul spre teritoriul său, o va lua spre Bet-Şemeş, atunci Domnul ne-a făcut acest mare rău; dacă nu, atunci vom şti că nu mâna Lui a fost cea care ne-a lovit, ci lucrul acesta a venit peste noi din întâmplare.
10 Oamenii au făcut aşa: au luat două vaci care alăptau, le-au înjugat la car, iar pe viţeii lor i-au închis în ţarc. 11 Au pus Chivotul Domnului în car împreună cu lada în care erau şoarecii de aur şi chipurile bubelor lor. 12 Vacile au mers direct pe drumul care duce la Bet-Şemeş; ele au ţinut mereu acelaşi drum, mugind, şi nu s-au întors nici la dreapta, nici la stânga. Domnitorii filistenilor au mers după ele până la marginea cetăţii Bet-Şemeş. 13 Locuitorii din Bet-Şemeş tocmai secerau grâul în vale. Când şi-au ridicat privirile şi au zărit Chivotul s-au bucurat să-l vadă. 14 Carul a intrat în câmpul lui Iosua din Bet-Şemeş şi s-a oprit acolo. Acolo se afla o piatră mare. Ei au despicat lemnele carului şi au adus vacile ca ardere de tot Domnului. 15 Leviţii au dat jos Chivotul Domnului împreună cu lada care se afla lângă el şi în care se aflau obiectele din aur şi le-au aşezat pe piatra aceea mare. În ziua aceea, bărbaţii din Bet-Şemeş au adus o ardere de tot şi jertfe Domnului. 16 Cei cinci domnitori ai filistenilor au văzut toate acestea şi s-au întors la Ekron în aceeaşi zi.
17 Iată care sunt bubele din aur, pe care le-au trimis filistenii Domnului ca dar pentru vină: câte una pentru Aşdod, Gaza, Aşchelon, Gat şi Ekron. 18 Iar şoarecii din aur erau după numărul tuturor cetăţilor filistenilor, de la cetăţi fortificate până la sate. Piatra aceea mare, pe care[a] au aşezat Chivotul Domnului, a rămas până în ziua de azi în câmpul lui Iosua, din Bet-Şemeş.
4 Când s-a adunat o mare mulţime şi au venit la El oameni de prin fiecare cetate, le-a vorbit prin următoarea pildă:
5 „Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. În timp ce semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum şi a fost călcată în picioare şi au mâncat-o păsările cerului. 6 O altă parte a căzut pe stâncă şi cum a crescut, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală. 7 O altă parte a căzut în mijlocul spinilor, iar spinii au crescut împreună cu ea şi au sufocat-o. 8 Alta însă a căzut pe pământ bun, a crescut şi a făcut rod însutit.“
După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit, să audă!“
9 Ucenicii Lui L-au întrebat ce înseamnă această pildă. 10 El le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele[a] Împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi le vorbesc în pilde, pentru ca
«Să privească mereu, dar să nu vadă
şi să asculte întruna, dar să nu înţeleagă!»[b]
11 Iată ce înseamnă pilda: sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu. 12 Sămânţa de lângă drum sunt cei care aud Cuvântul, dar vine apoi diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi. 13 Sămânţa de pe stâncă sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină; ei cred doar pentru o vreme, iar în perioadă de ispită, cad. 14 Sămânţa căzută între spini sunt cei care aud Cuvântul, dar, în timp ce îşi văd de drum, sunt sufocaţi de îngrijorările, bogăţiile şi plăcerile vieţii şi nu aduc rod copt. 15 Sămânţa din pământul bun sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl ţin într-o inimă onestă şi bună şi aduc rod cu răbdare.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.