Revised Common Lectionary (Semicontinuous)

David aduce chivotul la Ierusalim

6 David i-a strâns din nou pe toţi vitejii din Israel, în număr de treizeci de mii de bărbaţi. ² Apoi David şi toţi oamenii care erau împreună cu el, au plecat din Baala lui Iuda^[a], aducând de acolo Chivotul lui Dumnezeu, Chivotul care poartă Numele^[b], Numele Domnului Oştirilor, Cel Care şade între heruvimii de deasupra lui. ³ Au aşezat Chivotul lui Dumnezeu într-un car nou, după ce l-au luat din casa lui Abinadab, de pe deal. Uza şi Ahio, fiii^[c] lui Abinadab, conduceau carul cel nou. ⁴ Ei l-au adus, împreună cu Chivotul lui Dumnezeu, din casa lui Abinadab^[d], de pe deal. Ahio mergea în faţa Chivotului. ⁵ David şi toată Casa lui Israel sărbătoreau înaintea Domnului cu toată puterea, cântând^[e] din lire, din harfe, din tamburine, din sistre şi din talgere.

¹² I s-a spus regelui David că Domnul a binecuvântat familia lui Obed-Edom şi tot ceea ce are, din pricina Chivotului lui Dumnezeu. Atunci David s-a dus şi a adus Chivotul lui Dumnezeu din casa lui Obed-Edom în Cetatea lui David, în mijlocul bucuriei. ¹³ După fiecare şase paşi pe care-i făceau cei care duceau Chivotul Domnului, David jertfea un bou şi un viţel gras. ¹⁴ David dansa cu toată puterea înaintea Domnului, încins cu un efod de in.

¹⁵ David împreună cu toată Casa lui Israel aduceau Chivotul Domnului în mijlocul strigătelor şi al sunetului de corn.

Mihal îl mustră pe David

¹⁶ În timp ce Chivotul Domnului intra în Cetatea lui David, Mihal, fiica lui Saul, se uita pe fereastră. Când l-a văzut pe regele David, sărind şi dansând înaintea Domnului, l-a dispreţuit în inima ei. ¹⁷ Au adus Chivotul Domnului şi l-au aşezat la locul lui, în mijlocul cortului pe care i l-a întins David. Apoi David a adus înaintea Domnului arderi de tot şi jertfe de pace^[a]. ¹⁸ După ce a terminat de adus arderile de tot şi jertfele de pace, David a binecuvântat poporul în Numele Domnului Oştirilor ¹⁹ şi a împărţit la tot poporul, întregii adunări a lui Israel, fiecărui bărbat şi fiecărei femei, câte o pâine, o bucată de carne şi o turtă cu stafide. Apoi tot poporul a plecat, fiecare la casa lui.

Psalmul 24

Al lui David. Un psalm.

Binecuvântări duhovniceşti în Cristos

³ Binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Care ne-a binecuvântat cu orice fel de binecuvântare duhovnicească în locurile cereşti, în Cristos! ⁴ În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără pată înaintea Lui. În dragoste, ⁵ El^[a] ne-a predestinat pentru înfiere^[b] prin Isus Cristos, după buna plăcere a voii Sale, ⁶ spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a arătat cu bunătate în Preaiubitul Lui. ⁷ În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţia harului Său, ⁸ pe care l-a revărsat peste noi cu toată înţelepciunea şi priceperea. ⁹ El^[c] a binevoit să ne descopere taina voii Sale, potrivit cu ceea ce plănuise în El Însuşi, după buna Lui plăcere, ¹⁰ ca s-o ducă la îndeplinire la împlinirea vremurilor, şi anume să le aducă pe toate împreună, în Cristos: cele din cer şi cele de pe pământ. ¹¹ În El am fost şi aleşi^[d], fiind rânduiţi mai dinainte după planul Celui Care le face pe toate după scopul voii Sale, ¹² pentru ca noi, cei care am nădăjduit primii în Cristos, să slujim de laudă slavei Lui. ¹³ În El, de asemenea, aţi auzit cuvântul adevărului, Evanghelia^[e] mântuirii voastre. În El aţi şi crezut şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt pe Care L-a promis, ¹⁴ Care este o garanţie a moştenirii noastre până la răscumpărarea celor ce sunt proprietatea lui Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.

Ioan Botezătorul decapitat

¹⁴ Regele^[a] Irod a auzit despre Isus, căci numele Lui ajunsese vestit. Unii ziceau^[b]: „Ioan Botezătorul a fost înviat dintre cei morţi şi de aceea lucrează aceste puteri prin El!“ ¹⁵ Alţii ziceau: „Este Ilie!“, iar alţii ziceau: „Este un profet, ca unul dintre profeţi!“

¹⁶ Dar Irod, când a auzit, a zis: „Ioan acela, cel pe care l-am decapitat, a fost înviat!“ ¹⁷ Căci Irod însuşi trimisese să-l aresteze pe Ioan şi-l legase în închisoare din cauza Irodiadei^[c], soţia lui Filip, fratele său, deoarece Irod se căsătorise cu ea, ¹⁸ iar Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-ţi este permis s-o ai pe soţia fratelui tău!“^{[d] 19} Irodiada îl duşmănea pe Ioan şi voia să-l omoare, dar nu putea, ²⁰ pentru că Irod se temea de Ioan, ştiindu-l un bărbat drept şi sfânt, şi îl proteja. Când îl asculta, de multe ori stătea în cumpănă^[e]; şi îl asculta cu plăcere.

²¹ A venit însă o zi oportună, când Irod, la aniversarea zilei sale de naştere, a dat un ospăţ nobililor săi, ofiţerilor şi conducătorilor Galileii. ²² Fiica Irodiadei^[f] a venit şi a dansat, iar lui Irod şi invitaţilor săi le-a plăcut.

Regele i-a zis atunci fetei:

– Cere-mi orice doreşti şi-ţi voi da!

²³ Apoi i-a jurat (solemn)^[g]:

– Orice-mi vei cere, îţi voi da, până la o jumătate din regatul meu!

²⁴ Fata a ieşit şi a întrebat-o pe mama ei:

– Ce să cer?

Aceasta i-a răspuns:

– Capul lui Ioan Botezătorul!

²⁵ Atunci ea a intrat în grabă la rege, cerându-i:

– Doresc să-mi dai chiar acum, pe o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!

²⁶ Regele s-a întristat foarte tare, dar, din pricina jurămintelor şi a invitaţilor săi, n-a putut s-o refuze. ²⁷ Şi regele a trimis imediat un călău, poruncindu-i să-i aducă capul lui Ioan. Acesta s-a dus, l-a decapitat pe Ioan în închisoare, ²⁸ i-a adus capul pe o farfurie şi i l-a dat fetei, iar fata i l-a dat mamei sale. ²⁹ Când ucenicii lui Ioan au auzit despre aceasta, au venit, i-au luat trupul şi l-au pus într-un mormânt.