Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 61
Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu corzi. Al lui David.
1 Ascultă, Dumnezeule, strigătele mele!
Ia aminte la rugăciunea mea!
2 Strig către Tine de la capătul pământului
cu inima mâhnită:
„Du-mă pe stânca care este mai înaltă decât mine!“
3 Căci Tu eşti adăpostul meu,
turnul meu cel tare împotriva duşmanului.
4 Aş vrea să locuiesc în cortul Tău pe vecie,
să mă ascund la adăpostul aripilor Tale.Sela
5 Căci Tu, Dumnezeule, mi-ai ascultat jurămintele;
Tu mi-ai dat moştenirea celor ce se tem de Numele Tău.
6 Adaugă zile la viaţa regelui!
Fie-i anii cât veşnicia!
7 Fie să troneze veşnic în prezenţa lui Dumnezeu!
Pune îndurarea şi credincioşia să vegheze asupra lui!
8 Atunci voi cânta Numele Tău pe vecie
şi-mi voi împlini jurămintele zi de zi.
Biruinţele şi faima lui David
8 După aceea, David i-a învins pe filisteni, i-a supus şi a luat din stăpânirea filistenilor cetatea Meteg-Ama. 2 Apoi i-a învins şi pe moabiţi. Pe aceştia i-a culcat la pământ şi i-a măsurat cu o funie; cei cuprinşi în două lungimi de funie erau omorâţi, iar cei cuprinşi în a treia lungime erau lăsaţi în viaţă. Moabiţii i-au fost supuşi lui David, plătindu-i tribut. 3 David l-a învins şi pe Hadad-Ezer, fiul lui Rehob, regele Ţobei, când acesta s-a dus să-şi redobândească stăpânirea la râul Eufrat. 4 David a capturat de la el o mie de care, şapte sute de călăreţi[a] şi douăzeci de mii de pedestraşi. David a tăiat tendoanele tuturor cailor de la care, cruţând din ei doar atâţia cât pentru o sută de care. 5 Arameii din Damasc au venit în ajutorul lui Hadad-Ezer, regele Ţobei, însă David a omorât douăzeci şi două de mii dintre ei. 6 David a pus garnizoane în regatul arameu al Damascului, iar arameii i-au fost supuşi lui David, plătindu-i tribut. Domnul îi dădea biruinţă lui David oriunde mergea. 7 David a luat scuturile de aur ale slujitorilor lui Hadad-Ezer şi le-a adus la Ierusalim, 8 iar din Tebah[b] şi din Berotai, cetăţile lui Hadad-Ezer, regele David a luat foarte mult bronz. 9 Când Toi[c], regele Hamatului, a aflat că David a învins întreaga oştire a lui Hadad-Ezer, 10 l-a trimis pe fiul său Ioram[d] la regele David ca să-l întrebe de sănătate şi să-l laude pentru că s-a luptat cu Hadad-Ezer, cu care şi el era în război, şi pentru că l-a biruit. Ioram a adus cu el lucruri din argint, din aur şi din bronz. 11 Regele David le-a închinat şi pe acestea Domnului, aşa cum făcuse cu argintul şi cu aurul luat de la toate celelalte popoare pe care le-a supus: 12 de la Edom[e], de la Moab, de la amoniţi, de la filisteni şi de la Amalek, precum şi din prada luată de la Hadad-Ezer, fiul lui Rehob, regele Ţobei. 13 Astfel, David şi-a făcut un nume. La întoarcere a ucis optsprezece mii de edomiţi[f] în Valea Sării. 14 El a pus garnizoane în Edom; pe tot teritoriul edomiţilor el a pus garnizoane şi toţi edomiţii au devenit supuşii lui David. Domnul îi dădea biruinţă lui David oriunde mergea.
Funcţionarii lui David
15 David domnea peste întregul Israel, judecând şi făcând dreptate întregului popor.
16 Ioab, fiul Ţeruiei, era conducătorul oştirii;
Iehoşafat, fiul lui Ahilud, era cronicar;
17 Ţadok, fiul lui Ahitub, şi Ahimelek, fiul lui Abiatar[g], erau preoţi;
Seraia era scrib;
18 Benaia, fiul lui Iehoiada, era conducătorul cheretiţilor şi al peletiţilor[h],
iar fiii lui David erau cei dintâi pe lângă rege[i].
17 Din Milet el a trimis la Efes şi i-a chemat pe bătrânii[a] bisericii. 18 Când aceştia au venit la el, le-a spus următoarele:
„Ştiţi că, încă din prima zi în care am pus piciorul în Asia, am fost cu voi tot timpul, 19 slujindu-I Domnului cu toată smerenia şi cu lacrimi în mijlocul încercărilor care au venit asupra mea din cauza comploturilor iudeilor. 20 N-am ascuns nimic din ceea ce vă era de folos, predicându-vă şi învăţându-vă în public şi prin case, 21 şi mărturisind atât iudeilor, cât şi grecilor despre pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus. 22 Şi acum, iată că, împins de Duhul, mă duc în Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo; 23 doar Duhul Sfânt mă avertizează în fiecare cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri. 24 Însă îmi privesc viaţa ca nefiind de nici un preţ pentru mine, ca să-mi pot sfârşi alergarea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, şi anume să depun mărturie despre Evanghelia harului lui Dumnezeu. 25 Şi acum, iată, ştiu că nu-mi veţi mai vedea faţa, voi toţi aceia printre care am umblat predicând Împărăţia. 26 De aceea, vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor. 27 Căci nu m-am dat înapoi de la a vă spune tot planul lui Dumnezeu! 28 Luaţi seama deci la voi înşivă şi la toată turma peste care Duhul Sfânt v-a pus supraveghetori[b] ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu[c], pe care El a câştigat-o prin sângele propriului Său Fiu[d]! 29 Ştiu că după plecarea mea vor veni între voi lupi feroce[e], care nu cruţă turma; 30 şi chiar dintre voi se vor ridica bărbaţi care vor spune lucruri pervertite[f], ca să-i tragă pe ucenici după ei. 31 De aceea, vegheaţi, amintindu-vă că timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să vă povăţuiesc pe fiecare cu lacrimi! 32 Iar acum vă încredinţez lui Dumnezeu şi Cuvântului harului Său, Cuvânt care are putere să vă zidească şi să vă dea moştenirea alături de toţi cei sfinţiţi! 33 N-am dorit nici argintul, nici aurul şi nici haina nimănui. 34 Voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au slujit pentru nevoile mele şi ale celor ce erau împreună cu mine. 35 În toate v-am arătat că trebuie să ne trudim să-i ajutăm pe cei slabi, amintindu-vă de cuvintele Domnului Isus, Care, El Însuşi, a zis: «Este mai ferice să dai decât să primeşti!»“
36 După ce a spus acestea, s-a plecat pe genunchi împreună cu ei toţi şi s-a rugat. 37 Toţi au început să plângă în hohote, au căzut la pieptul lui Pavel şi l-au sărutat mult. 38 Căci erau îndureraţi mai ales din pricina cuvintelor pe care le spusese el, şi anume că nu-i vor mai vedea faţa. Apoi l-au însoţit până la corabie.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.