Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 18
Pentru dirijor. Al lui David, robul Domnului. David I-a dedicat Domnului cuvintele acestui cântec în ziua în care l-a eliberat din mâna tuturor duşmanilor lui şi din mâna lui Saul. El a zis:
1 Te iubesc, Doamne, Tăria mea!
2 Domnul este stânca mea, fortăreaţa mea şi izbăvitorul meu!
Dumnezeul meu este stânca mea în Care mă adăpostesc,
scutul meu, cornul[a] mântuirii mele, întăritura mea!
3 Eu Îl chem în ajutor pe Domnul, Care este vrednic de laudă,
şi sunt izbăvit de duşmanii mei.
4 Mă înfăşuraseră legăturile morţii,
mă copleşiseră şuvoaiele nimicirii.
5 Legăturile Locuinţei Morţilor mă împresuraseră,
mă prinseseră laţurile morţii.
6 Dar în necazul meu L-am chemat pe Domnul,
am strigat către Dumnezeul meu.
El a ascultat glasul meu din Templul Său cel Sfânt
şi strigătul meu a ajuns înaintea Lui, până la urechile Sale.
43 Tu mă scapi de învinuirile poporului,
mă pui drept căpetenie a neamurilor;
un popor pe care nu-l cunosc îmi slujeşte.
44 Fiii străinului dau înapoi în faţa mea;
de îndată ce mă aud, mă ascultă.
45 Fiii străinului îngălbenesc
şi ies tremurând din fortăreţele lor.
46 Domnul este viu!
Binecuvântată să fie Stânca mea!
Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele!
47 Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună,
Cel Care îmi supune popoare,
48 Cel Ce mă izbăveşte de vrăjmaşii mei.
Tu mă ridici deasupra duşmanilor mei
şi mă scapi de omul asupritor.
49 De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne,
şi voi cânta laudă Numelui Tău!
50 El dă mari izbăviri regelui Său
şi arată îndurare unsului Său,
lui David şi seminţei[a] lui în veac.
Împrejurările morţii regelui Saul
10 Filistenii s-au luptat cu Israel, iar israeliţii au fugit dinaintea filistenilor şi au căzut răpuşi pe muntele Ghilboa. 2 Filistenii i-au urmărit pe Saul şi pe fiii săi; i-au ucis pe Ionatan, pe Abinadab şi pe Malchi-Şua, fiii lui Saul. 3 Lupta devenise înverşunată în preajma lui Saul; arcaşii l-au ţintit şi l-au rănit. 4 Atunci Saul i-a zis celui ce-i ducea armele: „Scoate-ţi sabia şi străpunge-mă tu cu ea, ca nu cumva aceşti necircumcişi să ajungă la mine şi să mă batjocorească!“ Însă cel ce-i ducea armele n-a vrut să facă lucrul acesta pentru că îi era foarte frică. Atunci Saul şi-a luat sabia şi s-a aruncat în ea. 5 Când cel ce-i ducea armele a văzut că Saul a murit, s-a aruncat şi el în sabia lui şi a murit. 6 Astfel a murit Saul împreună cu cei trei fii ai lui şi toată Casa sa. 7 Când israeliţii care se aflau în vale au văzut că oştirea a fugit şi că Saul şi fiii săi au murit, şi-au părăsit cetăţile şi au fugit şi ei. Atunci filistenii au venit şi au locuit în ele.
8 Dimineaţa, când filistenii au venit să-i jefuiască pe cei ucişi, l-au găsit pe Saul şi pe fiii săi căzuţi pe muntele Ghilboa. 9 L-au prădat pe Saul, i-au luat capul şi armele şi au trimis mesageri pe tot cuprinsul ţării filistenilor, ca să ducă vestea idolilor lor şi poporului. 10 I-au pus armele în templul zeilor lor, iar ţeasta i-au atârnat-o în templul lui Dagon[a]. 11 Când au auzit tot ce i-au făcut filistenii lui Saul, ghiladiţii din Iabeş, 12 toţi războinicii, au luat trupul lui Saul şi trupurile fiilor săi şi le-au adus la Iabeş. Le-au îngropat oasele sub terebintul din Iabeş şi au postit timp de şapte zile. 13 Saul a murit din cauza necredincioşiei lui, fiind necredincios faţă de Domnul prin faptul că nu a păzit Cuvântul Domnului; de asemenea, el a întrebat pe cineva care cheamă duhurile morţilor, cerând călăuzire 14 şi nu L-a căutat pe Domnul; de aceea Domnul l-a omorât. El i-a dat domnia lui David, fiul lui Işai.
Ucenicii nu pot vindeca un copil demoniac
14 Când au ajuns la ceilalţi ucenici, au văzut o mulţime mare în jurul lor şi pe nişte cărturari care discutau aprins cu ei. 15 Imediat ce întreaga mulţime L-a văzut pe Isus, au rămas uimiţi şi au alergat la El să-L salute.
16 El i-a întrebat:
– Despre ce discutaţi atât de aprins cu ei?
17 Un om din mulţime I-a răspuns:
– Învăţătorule, l-am adus la Tine pe fiul meu, care are în el un duh de muţenie. 18 Oriunde îl apucă, îl trânteşte la pământ. El face spume la gură, scrâşneşte din dinţi şi devine ţeapăn. Le-am spus ucenicilor Tăi să-l scoată, dar n-au putut.
19 Isus le-a răspuns:
– O, generaţie necredincioasă! Până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai răbda? Aduceţi-l la Mine!
20 L-au adus la El. Şi imediat ce L-a văzut pe Isus, duhul i-a provocat copilului spasme. Copilul a căzut la pământ şi se rostogolea, făcând spume la gură.
21 Isus l-a întrebat pe tatăl acestuia:
– De câtă vreme i se întâmplă aşa?
El I-a răspuns:
– Din copilărie. 22 Şi de multe ori îl aruncă în foc şi în apă, ca să-l omoare ... Dar, dacă poţi face ceva, ai milă de noi şi ajută-ne!
23 Isus i-a zis:
– „Dacă poţi ...“?! Toate lucrurile sunt posibile pentru cel care crede!
24 Imediat tatăl copilului a strigat zicând:
– Cred! Ajută necredinţei mele!
25 Când a văzut Isus că mulţimea vine în fuga mare, a mustrat duhul necurat şi i-a zis: „Duh mut şi surd, ţie îţi poruncesc: ieşi afară din el şi să nu mai intri în el!“ 26 Duhul a strigat şi apoi a ieşit provocându-i copilului convulsii puternice. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau că a murit. 27 Isus însă l-a apucat de mână şi l-a ridicat. Şi el s-a sculat în picioare.
28 Când a intrat El în casă, fiind doar ei cu Isus, ucenicii L-au întrebat:
– Noi de ce n-am putut să-l scoatem?
29 El le-a răspuns:
– Pe acest soi de demoni nimeni nu-i poate scoate afară, decât prin rugăciune (şi post)[a].
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.