Chronological

¹ Fă-mi^(A) dreptate, Dumnezeule, apără-mi^(B) pricina împotriva unui neam nemilos!
Izbăveşte-mă de oamenii plini de vicleşug şi de fărădelege!
² Tu eşti Dumnezeul care mă ocroteşte^(C): pentru ce mă lepezi?
Pentru ce^(D) trebuie să umblu plin de întristare sub apăsarea vrăjmaşului?
³ Trimite^(E) lumina şi credincioşia Ta ca să mă călăuzească,
şi să mă ducă la muntele^(F) Tău cel sfânt
şi la locaşurile Tale!
⁴ Atunci voi merge la altarul lui Dumnezeu,
la altarul lui Dumnezeu care este bucuria şi veselia mea,
şi Te voi lăuda cu harpa, Dumnezeule, Dumnezeul meu!
⁵ Pentru ce^(G) te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu?
Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda:
El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.

¹ Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre şi părinţii^(H) noştri ne-au povestit
lucrările pe care le-ai făcut pe vremea lor, în zilele de odinioară.
² Cu mâna Ta^(I) ai izgonit neamuri ca să-i sădeşti pe ei,
ai lovit popoare ca să-i întinzi pe ei.
³ Căci nu^(J) prin sabia lor au pus mâna pe ţară,
nu braţul lor i-a mântuit,
ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina Feţei Tale,
pentru că^(K) îi iubeai.
⁴ Dumnezeule, Tu^(L) eşti Împăratul meu:
porunceşte izbăvirea lui Iacov!
⁵ Cu Tine doborâm^(M) pe vrăjmaşii noştri,
cu Numele Tău zdrobim pe potrivnicii noştri.
⁶ Căci nu^(N) în arcul meu mă încred,
nu sabia mea mă va scăpa;
⁷ ci Tu ne izbăveşti de vrăjmaşii noştri
şi dai de ruşine pe^(O) cei ce ne urăsc.
⁸ Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu^(P) şi pururea slăvim Numele Tău.
⁹ Dar Tu ne lepezi^(Q), ne acoperi de ruşine,
nu mai ieşi cu oştirile noastre;
¹⁰ ne faci să dăm^(R) dosul înaintea vrăjmaşului,
şi cei ce ne urăsc ridică prăzi luate de la noi.
¹¹ Ne dai^(S) ca pe nişte oi de mâncat
şi ne^(T) risipeşti printre neamuri.
¹² Vinzi^(U) pe poporul Tău pe nimic
şi nu-l socoteşti de mare preţ.
¹³ Ne faci^(V) de ocara vecinilor noştri,
de batjocura şi de râsul celor ce ne înconjoară.
¹⁴ Ne faci^(W) de pomină printre neamuri
şi^(X) pricină de clătinare din cap printre popoare.
¹⁵ Ocara mea este totdeauna înaintea mea
şi ruşinea îmi acoperă faţa
¹⁶ la^(Y) glasul celui ce mă batjocoreşte şi mă ocărăşte,
la vederea vrăjmaşului şi răzbunătorului.
¹⁷ Toate acestea ni se întâmplă^(Z) fără ca noi să Te fi uitat,
fără să fi călcat legământul Tău:
¹⁸ da, inima nu ni s-a abătut,
paşii^(AA) nu ni s-au depărtat de pe cărarea Ta,
¹⁹ ca^(AB) să ne zdrobeşti în locuinţa şacalilor
şi să ne acoperi cu^(AC) umbra morţii.
²⁰ Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru
şi ne-am fi întins^(AD) mâinile spre un dumnezeu străin,
²¹ n-ar şti^(AE) Dumnezeu lucrul acesta,
El, care cunoaşte tainele inimii?
²² Dar^(AF) din pricina Ta suntem înjunghiaţi în toate zilele,
suntem priviţi ca nişte oi sortite pentru măcelărie.
²³ Trezeşte-Te^(AG)! Pentru ce dormi, Doamne?
Trezeşte-Te! Nu^(AH) ne lepăda pe vecie!
²⁴ Pentru ce^(AI) Îţi ascunzi Faţa?
Pentru ce uiţi de nenorocirea şi apăsarea noastră?
²⁵ Căci sufletul ne este doborât^(AJ) în ţărână de mâhnire,
trupul nostru este lipit de pământ.
²⁶ Scoală-Te ca să ne ajuţi!
Izbăveşte-ne pentru bunătatea Ta!

¹ Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă
şi zic: „Lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul!”
Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba!
² Tu eşti cel mai frumos dintre oameni,
harul^(AK) este turnat pe buzele tale,
de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie.
³ Războinic viteaz^(AL), încinge-ţi sabia^(AM)
– podoaba şi slava,
⁴ da, slava^(AN) Ta! Fii biruitor, suie-te în carul tău de luptă,
apără adevărul, blândeţea şi neprihănirea,
şi dreapta ta să strălucească prin isprăvi minunate!
⁵ Săgeţile tale sunt ascuţite:
sub tine vor cădea popoare
şi săgeţile tale vor străpunge inima vrăjmaşilor împăratului.
⁶ Scaunul^(AO) Tău de domnie, Dumnezeule, este veşnic;
toiagul de domnie al Împărăţiei Tale este un toiag de dreptate.
⁷ Tu^(AP) iubeşti neprihănirea şi urăşti răutatea.
De aceea, Dumnezeule^(AQ), Dumnezeul Tău Te-a uns^(AR)
cu un untdelemn de bucurie^(AS) mai
presus decât pe tovarăşii Tăi de slujbă.
⁸ Smirna^(AT), aloea şi casia îţi umplu de miros plăcut toate veşmintele;
în casele tale împărăteşti, de fildeş, te înveselesc instrumentele cu coarde.
⁹ Printre preaiubitele tale sunt fete^(AU) de împăraţi;
împărăteasa^(AV), mireasa ta, stă la dreapta ta, împodobită cu aur de Ofir.
¹⁰ Ascultă, fiică, vezi şi pleacă-ţi urechea;
uită^(AW) pe poporul tău şi casa tatălui tău!
¹¹ Şi atunci, împăratul îţi va pofti frumuseţea.
Şi fiindcă este Domnul^(AX) tău, adu-i închinăciunile tale.
¹² Şi fiica Tirului, şi cele mai bogate^(AY) din popor vor umbla
cu daruri ca să capete bunăvoinţa ta.
¹³ Fata^(AZ) împăratului este plină de strălucire înăuntrul casei împărăteşti;
ea poartă o haină ţesută cu aur.
¹⁴ Este adusă înaintea împăratului, îmbrăcată cu^(BA) haine cusute la gherghef
şi urmată de fete, însoţitoarele ei, care sunt aduse la tine.
¹⁵ Ele sunt duse în mijlocul bucuriei şi veseliei
şi intră în casa împăratului.
¹⁶ Copiii tăi vor lua locul părinţilor tăi;
îi^(BB) vei pune domni în toată ţara.
¹⁷ Din neam în neam îţi voi^(BC) pomeni numele:
de aceea, în veci de veci te vor lăuda popoarele.

¹ Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele,
luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:
² mici^(A) şi mari,
bogaţi şi săraci!
³ Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte
şi inima mea are gânduri pline de judecată.
⁴ Eu îmi plec^(B) urechea la pildele care îmi sunt insuflate,
îmi încep cântarea în sunetul harpei.
⁵ Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii,
când mă înconjoară nelegiuirea^(C) potrivnicilor mei?
⁶ Ei se încred^(D) în avuţiile lor
şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.
⁷ Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul,
nici să dea^(E) lui Dumnezeu preţul răscumpărării.
⁸ Răscumpărarea^(F) sufletului lor este aşa de scumpă,
că nu se va face niciodată.
⁹ Nu vor trăi pe vecie,
nu pot să^(G) nu vadă mormântul.
¹⁰ Da, îl vor vedea: căci înţelepţii^(H) mor,
nebunul şi prostul deopotrivă pier
şi^(I) lasă altora avuţiile lor.
¹¹ Ei îşi închipuie că veşnice le vor fi casele,
că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac,
ei, care dau^(J) numele lor la ţări întregi.
¹² Dar omul pus în^(K) cinste nu dăinuieşte,
ci este ca dobitoacele care se taie.
¹³ Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere^(L),
precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor.
¹⁴ Sunt duşi ca o turmă în Locuinţa morţilor,
îi paşte moartea
şi, în^(M) curând, oamenii fără prihană îi calcă în picioare:
li se duce frumuseţea^(N) şi Locuinţa morţilor le este locaşul.
¹⁵ Dar mie Dumnezeu îmi va^(O) scăpa sufletul din Locuinţa morţilor,
căci mă va lua sub ocrotirea Lui.
¹⁶ Nu te teme când se îmbogăţeşte cineva
şi când i se înmulţesc vistieriile casei,
¹⁷ căci^(P) nu ia nimic cu el când moare:
vistieriile lui nu se pogoară după el.
¹⁸ Să se tot creadă omul fericit^(Q) în viaţă,
să se tot laude cu bucuriile pe care şi le face,
¹⁹ căci tot în locuinţa părinţilor săi va^(R) merge
şi nu va mai vedea lumina^(S) niciodată.
²⁰ Omul^(T) pus în cinste şi fără pricepere
este^(U) ca dobitoacele pe care le tai.

¹ Cât de plăcute^(A) sunt locaşurile Tale,
Doamne al oştirilor!
² Sufletul^(B) meu suspină şi tânjeşte de dor după curţile Domnului,
inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!
³ Până şi pasărea îşi găseşte o casă acolo
şi rândunica, un cuib unde îşi pune puii…
Ah, altarele Tale, Doamne al oştirilor,
Împăratul meu şi Dumnezeul meu!
⁴ Ferice^(C) de cei ce locuiesc în Casa Ta,
căci ei tot mai pot să Te laude!
⁵ Ferice de cei ce-şi pun tăria în Tine,
în a căror inimă locuieşte încrederea!
⁶ Când străbat aceştia Valea Plângerii^(D), o prefac într-un loc plin de izvoare
şi ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări.
⁷ Ei merg din^(E) putere în putere,
şi se^(F) înfăţişează înaintea lui Dumnezeu în Sion.
⁸ Doamne, Dumnezeul oştirilor, ascultă rugăciunea mea!
Ia aminte, Dumnezeul lui Iacov!
⁹ Tu, care eşti scutul nostru, vezi, Dumnezeule^(G),
şi priveşte faţa unsului Tău!
¹⁰ Căci mai mult face o zi în curţile Tale decât o mie în altă parte;
eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu,
decât să locuiesc în corturile răutăţii!
¹¹ Căci Domnul Dumnezeu este un soare^(H) şi un scut^(I),
Domnul dă îndurare şi slavă,
şi nu lipseşte de niciun^(J) bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.
¹² Doamne al oştirilor,
ferice^(K) de omul care se încrede în Tine!

¹ Tu ai fost binevoitor cu ţara Ta, Doamne!
Ai adus^(L) înapoi pe prinşii de război ai lui Iacov;
² ai iertat^(M) nelegiuirea poporului Tău,
³ i-ai acoperit toate păcatele. – (Oprire).
Ţi-ai abătut toată aprinderea
şi Te-ai întors din iuţimea mâniei Tale.
⁴ Întoarce-ne^(N) iarăşi, Dumnezeul mântuirii noastre!
Încetează-Ţi mânia împotriva noastră!
⁵ În veci Te vei mânia^(O) pe noi?
În veci îţi vei lungi mânia?
⁶ Nu ne vei înviora^(P) iarăşi,
pentru ca să se bucure poporul Tău în Tine?
⁷ Arată-ne, Doamne, bunătatea Ta
şi dă-ne mântuirea Ta!
⁸ Eu voi^(Q) asculta ce zice Dumnezeu, Domnul,
căci El^(R) vorbeşte de pace poporului Său şi iubiţilor Lui,
numai ei să^(S) nu cadă iarăşi în nebunie.
⁹ Da, mântuirea Lui este aproape^(T) de cei ce se tem de El,
pentru ca^(U) în ţara noastră să locuiască slava.
¹⁰ Bunătatea şi credincioşia se întâlnesc,
dreptatea^(V) şi pacea se sărută.
¹¹ Credincioşia^(W) răsare din pământ,
şi dreptatea priveşte de la înălţimea cerurilor.
¹² Domnul^(X) ne va da şi fericirea,
şi pământul^(Y) nostru îşi va da roadele.
¹³ Dreptatea^(Z) va merge şi înaintea Lui
şi-L va şi urma, călcând pe urmele paşilor Lui!

¹ Sionul are temeliile aşezate pe^(A) munţii cei sfinţi:
² Domnul^(B) iubeşte porţile Sionului
mai mult decât toate locaşurile lui Iacov.
³ Lucruri pline de slavă^(C) au fost spuse despre tine,
cetate a lui Dumnezeu!
⁴ Eu pomenesc Egiptul^(D) şi Babilonul printre cei ce Mă cunosc;
iată, ţara filistenilor, Tirul, cu Etiopia: „În Sion s-au născut.” –
⁵ Iar despre Sion este zis: „Toţi s-au născut în el”,
şi Cel Preaînalt îl întăreşte.
⁶ Domnul^(E) numără popoarele, scriindu-le^(F):
„Acolo s-au născut.”
⁷ Şi cei ce cântă şi cei ce joacă strigă:
„Toate izvoarele mele sunt în Tine.”