Chronological
Psalmul 7
O cântare de jale a lui David.
Cântată Domnului din pricina cuvintelor beniamitului Cuş
1 Doamne, Dumnezeule, în Tine îmi caut scăparea!
Scapă-mă(A) de toţi prigonitorii mei şi izbăveşte-mă,
2 ca(B) să nu mă sfâşie ca un leu,
care înghite(C) fără să sară cineva în ajutor.
3 Doamne, Dumnezeule, dacă(D) am făcut un astfel de rău,
dacă este fărădelege(E) pe mâinile mele,
4 dacă am răsplătit cu rău pe cel ce trăia în pace cu mine
şi n-am izbăvit(F) pe cel ce mă asuprea fără temei,
5 atunci să mă urmărească vrăjmaşul şi să m-ajungă,
să-mi calce viaţa la pământ
şi slava mea în pulbere să mi-o arunce!
6 Scoală-Te, Doamne, cu mânia Ta!
Scoală-Te(G) împotriva urgiei potrivnicilor mei,
trezeşte-Te(H) ca să-mi ajuţi şi rânduieşte o judecată!
7 Să Te înconjure adunarea popoarelor
şi şezi mai sus decât ea, la înălţime!
8 Domnul judecă popoarele:
fă-mi dreptate, Doamne, după(I) neprihănirea şi nevinovăţia mea!
9 Ah, pune odată capăt răutăţii celor răi şi întăreşte pe cel neprihănit,
Tu, care cercetezi(J) inimile şi rărunchii, Dumnezeule drept!
10 Scutul meu este în Dumnezeu,
care mântuieşte pe cei cu inima curată(K).
11 Dumnezeu este un judecător drept,
un Dumnezeu care Se mânie în orice vreme.
12 Dacă cel rău nu se întoarce la Dumnezeu, Dumnezeu Îşi ascute sabia(L),
Îşi încordează arcul şi-l ocheşte,
13 îndreaptă asupra lui săgeţi(M) omorâtoare
şi-i aruncă săgeţi arzătoare!
14 Iată că cel rău(N) pregăteşte răul,
zămisleşte fărădelegea şi naşte înşelăciunea:
15 face o groapă, o sapă
şi tot el cade în groapa(O) pe care a făcut-o.
16 Fărădelegea(P) pe care a urzit-o se întoarce asupra capului lui
şi silnicia pe care a făcut-o se pogoară înapoi pe ţeasta capului lui.
17 Eu voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea Lui
şi voi cânta Numele Domnului, Numele Celui Preaînalt.
Psalmul 27
Un psalm al lui David
1 Domnul este lumina(A) şi mântuirea(B) mea.
De cine să mă tem?
Domnul(C) este sprijinitorul vieţii mele.
De cine să-mi fie frică?
2 Când înaintează cei răi împotriva mea,
ca(D) să-mi mănânce carnea,
tocmai ei – prigonitorii şi vrăjmaşii mei –
se clatină şi cad.
3 Chiar o oştire de(E) ar tăbărî împotriva mea,
inima mea tot nu s-ar teme.
Chiar război de s-ar ridica împotriva mea,
tot plin de încredere aş fi.
4 Un(F) lucru cer de la Domnul
şi-l doresc fierbinte:
aş vrea să locuiesc(G) toată viaţa mea în Casa Domnului,
ca să privesc frumuseţea(H) Domnului
şi să mă minunez de Templul Lui.
5 Căci El mă va ocroti în coliba Lui, în(I) ziua necazului,
mă va ascunde sub acoperişul cortului Lui
şi mă va înălţa pe(J) o stâncă.
6 Iată că mi se şi înalţă capul(K) peste vrăjmaşii mei, care mă înconjoară:
voi aduce jertfe în cortul Lui,
în sunetul trâmbiţei,
voi cânta şi voi lăuda pe Domnul.
7 Ascultă-mi, Doamne, glasul când Te chem:
ai milă de mine şi ascultă-mă!
8 Inima îmi zice din partea Ta: „Caută(L) Faţa Mea!”
Şi Faţa Ta, Doamne, o caut!
9 Nu-mi(M) ascunde Faţa Ta,
nu îndepărta cu mânie pe robul Tău!
Tu eşti ajutorul meu, nu mă lăsa,
nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele!
10 Căci(N) tatăl meu şi mama mea mă părăsesc,
dar Domnul mă primeşte.
11 Învaţă-mă(O), Doamne, calea Ta şi povăţuieşte-mă pe cărarea cea dreaptă
din pricina vrăjmaşilor mei.
12 Nu(P) mă lăsa la bunul plac al potrivnicilor mei!
Căci împotriva mea se ridică nişte martori(Q) mincinoşi
şi nişte oameni care nu suflă(R) decât asuprire.
13 O, dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului
pe(S) pământul celor vii!…
14 Nădăjduieşte(T) în Domnul!
Fii tare, îmbărbătează-ţi inima
şi nădăjduieşte în Domnul!
Psalmul 31
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al lui David
1 Doamne, în Tine(A) mă încred:
să nu fiu dat de ruşine niciodată.
Izbăveşte-mă în(B) dreptatea Ta!
2 Pleacă-Ţi(C) urechea spre mine, grăbeşte de-mi ajută!
Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare, o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea!
3 Căci(D) Tu eşti Stânca mea, Cetăţuia mea
şi, pentru(E) Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi.
4 Scoate-mă din laţul pe care mi l-au întins vrăjmaşii.
Căci Tu eşti Ocrotitorul meu!
5 În mâinile(F) Tale îmi încredinţez duhul:
Tu mă vei izbăvi, Doamne, Dumnezeule adevărate!
6 Eu urăsc pe cei ce(G) se lipesc de idoli deşerţi
şi mă încred în Domnul.
7 Fă-mă să mă veselesc şi să mă bucur de îndurarea Ta,
căci vezi ticăloşia mea, ştii(H) neliniştea sufletului meu,
8 şi nu mă vei da(I) în mâinile vrăjmaşului,
ci îmi vei pune picioarele(J) la loc larg.
9 Ai milă de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare:
faţa, sufletul şi trupul mi s-au topit(K) de întristare;
10 mi se sfârşeşte viaţa în durere şi anii în suspinuri.
Mi s-au sleit puterile din pricina fărădelegii mele şi-mi putrezesc oasele(L)!
11 Din pricina potrivnicilor mei am ajuns(M) de ocară,
de mare ocară pentru vecinii(N) mei, şi de groază pentru prietenii mei;
cei ce(O) mă văd pe uliţă fug de mine.
12 Sunt uitat de(P) inimi ca un mort,
am ajuns ca un vas sfărâmat.
13 Aud(Q) vorbele rele ale multora,
văd spaima(R) care domneşte împrejur,
când se sfătuiesc(S) ei împreună împotriva mea
şi uneltesc să-mi ia viaţa.
14 Dar eu mă încred în Tine, Doamne,
şi zic: „Tu eşti Dumnezeul meu!”
15 Soarta mea este în mâna Ta;
scapă-mă de vrăjmaşii şi de prigonitorii mei!
16 Fă(T) să lumineze Faţa Ta peste robul Tău,
scapă-mă prin îndurarea Ta!
17 Doamne, să nu(U) rămân de ruşine când Te chem.
Ci să rămână de ruşine cei răi şi ei să se pogoare muţi(V) în Locuinţa morţilor!
18 Să amuţească(W) buzele mincinoase,
care vorbesc(X) cu îndrăzneală,
cu trufie şi dispreţ împotriva celui neprihănit!
19 O, cât(Y) de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine
şi pe care o arăţi celor ce se încred
în Tine, în faţa fiilor oamenilor!
20 Tu(Z) îi ascunzi la adăpostul Feţei Tale de cei ce-i prigonesc,
îi(AA) ocroteşti în cortul Tău de limbile care-i clevetesc.
21 Binecuvântat să fie Domnul,
căci Şi-a arătat în(AB) chip minunat îndurarea faţă de mine:
parc-aş fi fost într-o(AC) cetate întărită!
22 În(AD) pornirea mea nechibzuită, ziceam: „Sunt izgonit(AE) dinaintea Ta!”
Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele
când am strigat spre Tine.
23 Iubiţi(AF) dar pe Domnul, toţi cei iubiţi de El.
Căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi
şi pedepseşte aspru pe cei mândri.
24 Fiţi tari(AG) şi îmbărbătaţi-vă inima,
toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!
Psalmul 34
Un psalm alcătuit de David, când a făcut pe nebunul în faţa lui Abimelec
şi a plecat izgonit de el
1 Voi binecuvânta(A) pe Domnul în orice vreme;
lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.
2 Să mi se laude(B) sufletul în Domnul!
Să asculte cei(C) nenorociţi şi să se bucure.
3 Înălţaţi(D) pe Domnul, împreună cu mine.
Să lăudăm cu toţii Numele Lui!
4 Eu am căutat(E) pe Domnul şi mi-a răspuns:
m-a izbăvit din toate temerile mele.
5 Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie
şi nu ţi se umple faţa de ruşine.
6 Când strigă un nenorocit(F), Domnul aude
şi-l scapă din(G) toate necazurile lui.
7 Îngerul(H) Domnului tabără(I) în jurul celor ce se tem de El
şi-i scapă din primejdie.
8 Gustaţi(J) şi vedeţi ce bun este Domnul!
Ferice(K) de omul care se încrede în El!
9 Temeţi-vă(L) de Domnul voi, sfinţii Lui,
căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El!
10 Puii de leu(M) duc lipsă şi li-i foame,
dar(N) cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de niciun bine.
11 Veniţi, fiilor, şi ascultaţi-mă,
căci vă voi(O) învăţa frica de Domnul.
12 Cine este omul care doreşte viaţa
şi vrea să aibă parte de zile fericite?
13 Fereşte-ţi limba de rău
şi buzele de(P) cuvinte înşelătoare!
14 Depărtează-te(Q) de rău şi fă binele;
caută(R) pacea şi aleargă după ea!
15 Ochii(S) Domnului sunt peste cei fără prihană
şi urechile Lui iau aminte la strigătele(T) lor.
16 Domnul Îşi întoarce Faţa(U) împotriva celor răi,
ca(V) să le şteargă pomenirea de pe pământ.
17 Când strigă cei fără prihană, Domnul(W) aude
şi-i scapă din toate necazurile lor.
18 Domnul este aproape(X) de cei(Y) cu inima înfrântă
şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit.
19 De multe(Z) ori vine nenorocirea peste cel fără prihană,
dar(AA) Domnul îl scapă totdeauna din ea.
20 Toate oasele i le păzeşte,
ca niciunul(AB) din ele să nu i se sfărâme.
21 Pe(AC) cel rău îl omoară nenorocirea,
dar vrăjmaşii celui fără prihană sunt pedepsiţi.
22 Domnul scapă(AD) sufletul robilor Săi
şi niciunul din cei ce se încred în El nu este osândit.
Psalmul 52
Către mai-marele cântăreţilor.
O cântare a lui David.
Făcută cu prilejul celor spuse de Doeg, Edomitul, lui Saul, când zicea:
„David s-a dus în casa lui Ahimelec”
1 Pentru ce te făleşti cu răutatea ta, asupritorule(A)?
Bunătatea lui Dumnezeu ţine în veci.
2 Limba(B) ta nu născoceşte decât răutate,
ca(C) un brici ascuţit, viclean ce eşti!
3 Tu iubeşti mai degrabă răul decât binele,
mai degrabă minciuna(D) decât adevărul.
4 Tu iubeşti numai cuvinte nimicitoare,
limbă înşelătoare!
5 De aceea şi Dumnezeu te va doborî pe vecie,
te va apuca şi te va ridica din cortul tău
şi te va dezrădăcina(E) din pământul celor vii.
6 Cei(F) fără prihană vor vedea lucrul acesta, se vor teme
şi(G) vor râde de el, zicând:
7 „Iată omul care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu,
ci se(H) încredea în bogăţiile lui cele mari
şi se bizuia pe răutatea lui.”
8 Dar eu sunt în Casa lui Dumnezeu ca(I) un măslin verde,
mă încred în bunătatea lui Dumnezeu în veci de veci.
9 Te voi lăuda totdeauna pentru că ai lucrat
şi, în faţa copiilor Tăi, voi nădăjdui în Numele Tău, căci(J) este binevoitor.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.