Chronological
Psalmul 56
Către mai-marele cântăreţilor. Se cântă ca „Porumbel din stejarii depărtaţi”.
O cântare de laudă a lui David.
Făcută când l-au prins filistenii la Gat
1 Ai milă(A) de mine, Dumnezeule! Căci nişte oameni mă hărţuiesc.
Toată ziua îmi fac război şi mă chinuiesc.
2 Toată ziua mă hărţuiesc(B) potrivnicii mei;
sunt mulţi şi se războiesc cu mine ca nişte trufaşi.
3 Ori de câte ori mă tem,
eu mă încred în Tine.
4 Eu mă voi lăuda cu(C) Dumnezeu, cu Cuvântul Lui.
Mă încred în Dumnezeu
şi nu mă tem de nimic.
Ce pot să-mi facă nişte oameni?
5 Întruna ei îmi ating drepturile
şi n-au decât gânduri rele faţă de mine.
6 Uneltesc(D), pândesc şi îmi urmăresc paşii,
pentru că(E) vor să-mi ia viaţa.
7 Ei trag nădejde să scape prin nelegiuirea lor:
doboară popoarele, Dumnezeule, în mânia Ta!
8 Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag;
pune-mi lacrimile în burduful Tău.
Nu sunt ele(F) scrise în cartea Ta?
9 Vrăjmaşii mei dau înapoi în ziua când Te strig:
ştiu că Dumnezeu este de(G) partea mea.
10 Eu mă voi lăuda cu(H) Dumnezeu, cu Cuvântul Lui, da, mă voi lăuda cu Domnul, cu Cuvântul Lui.
11 Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic.
Ce pot să-mi facă nişte oameni?
12 Dumnezeule, trebuie să împlinesc juruinţele pe care Ţi le-am făcut;
Îţi voi aduce jertfe de mulţumire.
13 Căci mi-ai izbăvit sufletul de la(I) moarte,
mi-ai ferit picioarele de cădere,
ca să umblu înaintea lui Dumnezeu,
în lumina(J) celor vii.
Psalmul 120
O cântare a treptelor
1 Către Domnul strig în strâmtorarea(A) mea,
şi El m-ascultă.
2 Doamne, scapă-mi sufletul de buza mincinoasă,
de limba înşelătoare!
3 Ce-ţi dă El ţie, ce-ţi aduce El ţie,
limbă înşelătoare!
4 Săgeţi ascuţite de războinic,
cu cărbuni aprinşi de ienupăr.
5 Vai de mine că locuiesc la Meşec(B),
că(C) locuiesc în corturile Chedarului!
6 Destul mi-a locuit sufletul
lângă cei ce urăsc pacea.
7 Eu sunt pentru pace,
dar de îndată ce vorbesc eu, ei sunt pentru război.
Psalmul 140
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al lui David
1 Scapă-mă, Doamne, de oamenii cei răi!
Păzeşte-mă(A) de oamenii asupritori,
2 care cugetă lucruri rele în inima lor
şi sunt totdeauna(B) gata să aţâţe războiul!
3 Ei îşi ascut limba ca un şarpe,
au pe buze o otravă de năpârcă(C).
4 Păzeşte-mă(D), Doamne, de mâinile celui rău!
Fereşte-mă(E) de oamenii asupritori,
care se gândesc să mă doboare!
5 Nişte(F) îngâmfaţi îmi întind curse şi laţuri,
pun reţele de-a lungul drumului
şi îmi întind capcane.
6 Eu zic Domnului: „Tu eşti Dumnezeul meu!
Ia aminte, Doamne, la glasul rugăciunilor mele!
7 Doamne, Dumnezeule, tăria mântuirii mele,
Tu-mi acoperi capul în ziua luptei.”
8 Nu împlini, Doamne, dorinţele celui rău,
nu lăsa să-i izbutească planurile, ca(G) să nu se fălească!
9 Asupra capului celor ce mă înconjoară
să cadă(H) nelegiuirea buzelor lor!
10 Cărbuni(I) aprinşi să cadă peste ei!
În foc să fie aruncaţi
în adâncuri, de unde să nu se mai scoale!
11 Omul cu limba mincinoasă nu se întăreşte pe pământ
şi pe omul asupritor, nenorocirea îl paşte şi-l duce la pierzanie.
12 Ştiu că Domnul face(J) dreptate celui obijduit,
dreptate celor lipsiţi.
13 Da, cei neprihăniţi vor lăuda Numele Tău,
oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta.
Psalmul 141
Un psalm al lui David
1 Doamne, eu Te chem; vino degrabă(K) la mine!
Ia aminte la glasul meu când Te chem!
2 Ca(L) tămâia să fie rugăciunea(M) mea înaintea Ta
şi ca(N) jertfa de seară să fie ridicarea(O) mâinilor mele!
3 Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele
şi păzeşte uşa buzelor mele!
4 Nu-mi abate inima la lucruri rele,
la fapte vinovate împreună cu oamenii care fac răul,
şi(P) să nu mănânc din ospeţele lor!
5 Lovească-mă cel(Q) neprihănit, căci lovirea lui îmi este binevenită;
pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu.
Să nu-mi întorc capul de la ea:
dar rugăciunea mea se va înălţa întruna împotriva răutăţii lor.
6 Când li se vor prăvăli judecătorii de-a lungul stâncilor,
atunci vor asculta cuvintele mele şi vor vedea că sunt plăcute.
7 Cum se brăzdează şi se spintecă pământul,
aşa ni se risipesc oasele la(R) gura mormântului.
8 De aceea, către Tine, Doamne, Dumnezeule, îmi îndrept(S) ochii,
la Tine caut adăpost; nu-mi părăsi sufletul!
9 Păzeşte-mă de(T) cursa pe care mi-o întind ei
şi de piedicile celor ce fac răul!
10 Să cadă(U) cei răi în laţurile lor
în timp ce eu să scap!
Psalmul 142
O cântare a lui David.
O rugăciune făcută când era în peşteră
1 Cu glasul meu strig către Domnul,
cu glasul meu mă rog către Domnul.
2 Îmi vărs(V) necazul înaintea Lui
şi-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui.
3 Când(W) îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea.
Pe(X) drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă.
4 Aruncă-Ţi(Y) ochii la dreapta şi priveşte! Nimeni(Z) nu mă mai cunoaşte,
orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu.
5 Doamne, către Tine strig şi zic: „Tu(AA) eşti scăparea mea,
partea(AB) mea de moştenire pe(AC) pământul celor vii.”
6 Ia aminte la strigătele mele, căci sunt nenorocit(AD) de tot.
Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, căci sunt mai tari decât mine.
7 Scoate-mi sufletul din temniţă, ca să laud Numele Tău!
Cei neprihăniţi vor veni să mă înconjoare(AE) când(AF) îmi vei face bine.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.