Chronological

Războiul cu filistenii

28 Pe vremea aceea^(A), filistenii şi-au strâns taberele şi au făcut o oştire ca să pornească cu război împotriva lui Israel. Achiş a zis lui David: „Să ştii că vei veni cu mine la oştire, tu şi oamenii tăi.” ² David a răspuns lui Achiş: „Ei bine, vei vedea ce va face robul tău.” Şi Achiş a zis lui David: „De aceea te voi pune păzitorul capului meu în tot timpul.” ³ Samuel^(B) murise. Tot Israelul îl plânsese şi-l îngropase la Rama, în cetatea lui. Saul îndepărtase din ţară pe cei ce chemau morţii^(C) şi pe cei ce ghiceau. ⁴ Filistenii s-au strâns şi au venit de au tăbărât la Sunem^(D). Saul a strâns pe tot Israelul şi au tăbărât la Ghilboa^(E). ⁵ La vederea taberei filistenilor, Saul a fost cuprins de frică^(F) şi un tremur puternic i-a apucat inima. ⁶ Saul a întrebat pe Domnul, şi Domnul nu i-a răspuns^(G) nici prin^(H) vise, nici prin Urim^(I), nici prin proroci. ⁷ Atunci, Saul a zis slujitorilor lui: „Căutaţi-mi o femeie care să cheme morţii, ca să mă duc s-o întreb.” Slujitorii lui i-au zis: „Iată că în En-Dor este o femeie care cheamă morţii.” ⁸ Atunci, Saul s-a schimbat, a luat alte haine şi a plecat cu doi oameni. Au ajuns la femeia aceea noaptea. Saul i-a zis: „Spune-mi viitorul chemând un mort şi scoală-mi pe cine-ţi^(J) voi spune.” ⁹ Femeia i-a răspuns: „Ştii ce a făcut Saul, cum a nimicit^(K) din ţară pe cei ce cheamă morţii şi pe cei ce ghicesc viitorul, pentru ce dar întinzi o cursă vieţii mele, ca să mă omori?” ¹⁰ Saul i-a jurat pe Domnul şi a zis: „Viu este Domnul că nu ţi se va întâmpla niciun rău pentru aceasta.” ¹¹ Femeia a zis: „Pe cine vrei să-ţi scol?” Şi el a răspuns: „Scoală-mi pe Samuel.” ¹² Când a văzut femeia pe Samuel, a scos un ţipăt mare şi a zis lui Saul: „Pentru ce m-ai înşelat? Tu eşti Saul!” ¹³ Împăratul i-a zis: „Nu te teme de nimic. Dar ce vezi?” Femeia a zis lui Saul: „Văd o fiinţă dumnezeiască sculându-se din pământ.” ¹⁴ El i-a zis: „Cum e la chip?” Şi ea a răspuns: „Este un bătrân care se scoală şi este învelit cu o mantie^(L).” Saul a înţeles că era Samuel şi s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat. ¹⁵ Samuel a zis lui Saul: „Pentru ce m-ai tulburat chemându-mă?” Saul a răspuns: „Sunt^(M) într-o mare strâmtorare: filistenii îmi fac război şi Dumnezeu^(N) S-a depărtat de la mine; nu mi-a^(O) răspuns nici prin proroci, nici prin vise. Şi te-am chemat să-mi arăţi ce să fac.” ¹⁶ Samuel a zis: „Pentru ce mă întrebi pe mine, când Domnul S-a depărtat de tine şi S-a făcut vrăjmaşul tău? ¹⁷ Domnul îţi face aşa cum îţi^(P) vestisem din partea Lui; Domnul a rupt împărăţia din mâinile tale şi a dat-o altuia, lui David. ¹⁸ N-ai ascultat^(Q) de glasul Domnului şi n-ai făcut pe Amalec să simtă aprinderea mâniei Lui, de aceea îţi face Domnul aşa astăzi. ¹⁹ Şi chiar Domnul va da pe Israel împreună cu tine în mâinile filistenilor. Mâine, tu şi fiii tăi veţi fi împreună cu mine şi Domnul va da tabăra lui Israel în mâinile filistenilor.” ²⁰ Îndată, Saul a căzut la pământ cât era de lung, şi cuvintele lui Samuel l-au umplut de groază; nu mai avea nicio putere, căci nu mâncase toată ziua şi toată noaptea. ²¹ Femeia a venit la Saul şi, văzându-l foarte înspăimântat, i-a zis: „Iată că roaba ta ţi-a ascultat glasul; mi-am pus viaţa^(R) în primejdie ascultând de cuvintele pe care mi le-ai spus. ²² Ascultă acum şi tu glasul roabei tale şi lăsă-mă să-ţi dau o bucată de pâine, ca să mănânci şi să prinzi putere ca să porneşti la drum.” ²³ Dar el n-a vrut şi a zis: „Nu mănânc nimic!” Slujitorii lui şi femeia au stăruit de el până i-a ascultat. S-a sculat de la pământ şi a şezut pe pat. ²⁴ Femeia avea la ea un viţel gras, pe care l-a tăiat în grabă; a luat făină, a frământat-o şi a copt azimi. ²⁵ Le-a pus înaintea lui Saul şi înaintea slujitorilor lui şi au mâncat. Apoi s-au sculat şi au plecat chiar în noaptea aceea.

David e trimis înapoi

29 Filistenii^(S) îşi strânseseră toate oştile la^(T) Afec, şi Israel tăbărâse la fântâna lui Izreel. ² Domnii filistenilor au înaintat cu sutele şi miile lor, şi David şi oamenii lui mergeau mai la coadă, cu^(U) Achiş. ³ Domnii filistenilor au zis: „Ce caută evreii aceştia aici?” Şi Achiş a răspuns domnitorilor filistenilor: „Acesta este David, slujitorul lui Saul, împăratul lui Israel. De mult^(V) este cu mine şi n-am găsit^(W) nici cel mai mic lucru de care să-l învinuiesc, de la venirea lui şi până în ziua de azi.” ⁴ Dar domnitorii filistenilor s-au mâniat pe Achiş şi i-au zis: „Trimite înapoi^(X) pe omul acesta, ca să se întoarcă în locul unde l-ai aşezat, să nu se pogoare cu noi pe câmpul de bătaie, ca să nu ne fie vrăjmaş în timpul luptei^(Y). Şi cum ar putea să se facă omul acesta plăcut stăpânului său decât cu capetele oamenilor noştri?

⁵ Nu este acesta David pentru care cântau jucând:

⁶ Achiş a chemat pe David şi i-a zis: „Viu este Domnul că eşti un om curat la suflet şi-mi place să te văd mergând^(AA) şi venind cu mine în tabără, căci n-am găsit^(AB) nimic rău în tine, de la venirea ta la mine până în ziua de azi, dar nu eşti pe placul domnitorilor. ⁷ Întoarce-te dar şi mergi în pace, ca să nu faci nimic neplăcut înaintea domnitorilor filistenilor.” ⁸ David a zis lui Achiş: „Dar ce am făcut şi ce ai găsit în robul tău, de când sunt la tine până în ziua de azi, ca să nu merg să lupt împotriva vrăjmaşilor domnului meu, împăratul?” ⁹ Achiş a răspuns lui David: „Ştiu că eşti plăcut înaintea mea ca^(AC) un înger al lui Dumnezeu, dar domnitorii^(AD) filistenilor au zis: ‘Să nu se suie cu noi la luptă.’ ¹⁰ Astfel, scoală-te dis-de-dimineaţă, tu şi slujitorii stăpânului tău care au venit cu tine; sculaţi-vă dis-de-dimineaţă şi plecaţi de îndată ce se va lumina.” ¹¹ David şi oamenii lui s-au sculat din noapte de tot, ca să plece dimineaţa şi să se întoarcă în ţara filistenilor. Şi filistenii^(AE) s-au suit la Izreel.

Întoarcerea lui David la Ţiclag

30 Când a ajuns David cu oamenii lui a treia zi la Ţiclag, amaleciţii^(AF) năvăliseră în partea de miazăzi şi în Ţiclag. Ei nimiciseră şi arseseră Ţiclagul ² după ce luaseră prinşi pe femei şi pe toţi cei ce se aflau acolo, mici şi mari. Nu omorâseră pe nimeni, dar luaseră totul şi plecaseră. ³ David şi oamenii lui au ajuns în cetate şi iată că era arsă; şi nevestele, fiii şi fiicele lor fuseseră luaţi prinşi. ⁴ Atunci, David şi poporul care era cu el au ridicat glasul şi au plâns până n-au mai putut plânge. ⁵ Cele două^(AG) neveste ale lui David: Ahinoam din Izreel şi Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal, fuseseră luate şi ele. ⁶ David a fost în mare strâmtorare, căci poporul vorbea^(AH) să-l ucidă cu pietre, pentru că toţi erau amărâţi în suflet, fiecare din pricina fiilor şi fetelor lui. Dar^(AI) David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul, Dumnezeul lui. ⁷ El^(AJ) a zis preotului Abiatar, fiul lui Ahimelec: „Adu-mi efodul!” Abiatar a adus efodul la David. ⁸ Şi David^(AK) a întrebat pe Domnul: „Să urmăresc oastea aceasta? O voi ajunge?” Domnul i-a răspuns: „Urmăreşte-o, căci o vei ajunge şi vei izbăvi totul.” ⁹ Şi David a pornit, el şi cei şase sute de oameni care erau cu el. Au ajuns la pârâul Besor, unde s-au oprit cei ce rămâneau la coadă. ¹⁰ David i-a urmărit mai departe, cu patru sute de oameni, dar două^(AL) sute de oameni s-au oprit, fiind prea obosiţi ca să mai treacă pârâul Besor. ¹¹ Pe câmp, au dat peste un om egiptean, pe care l-au adus la David. I-au dat să mănânce pâine şi să bea apă ¹² şi i-au mai dat şi o legătură de smochine şi două legături de stafide. După ce a mâncat^(AM), i-au venit iarăşi puterile, căci nu mâncase şi nu băuse apă de trei zile şi trei nopţi. ¹³ David i-a zis: „Al cui eşti şi de unde eşti?” El a răspuns: „Sunt un băiat egiptean în slujba unui amalecit şi de trei zile stăpânul meu m-a părăsit pentru că eram bolnav. ¹⁴ Am năvălit în partea de miazăzi a cheretiţilor^(AN), pe ţinutul lui Iuda şi la miazăzi de Caleb^(AO), şi am ars Ţiclagul.” ¹⁵ David i-a zis: „Vrei să mă duci la oastea aceasta?” Şi el a zis: „Jură-mi pe Numele lui Dumnezeu că nu mă vei omorî şi nu mă vei da pe mâna stăpânului meu, şi te voi pogorî la oastea aceasta.” ¹⁶ El i-a slujit astfel de călăuză. Şi amaleciţii erau risipiţi pe tot ţinutul, mâncând^(AP), bând şi jucând de bucuria prăzii celei mari pe care o luaseră din ţara filistenilor şi din ţara lui Iuda. ¹⁷ David i-a bătut din zorii zilei până a doua zi seara şi n-a scăpat niciunul din ei, afară de patru sute de tineri, care au încălecat pe cămile şi au fugit. ¹⁸ David a scăpat astfel tot ce luaseră amaleciţii şi a scăpat şi pe cele două neveste ale lui. ¹⁹ Nu le-a lipsit nimeni, de la mic până la mare, nici fiu, nici fiică, nici un lucru din pradă, nimic din ce li se luase; David a adus înapoi totul^(AQ). ²⁰ Şi David a luat toate oile şi toţi boii, şi cei ce mânau turma aceasta şi mergeau în fruntea ei ziceau: „Aceasta este prada lui David!” ²¹ David a ajuns la cei două^(AR) sute de oameni care fuseseră prea obosiţi ca să mai meargă după el şi pe care-i lăsase la pârâul Besor. Ei au ieşit înaintea lui David şi înaintea poporului care era cu el. David s-a apropiat de ei şi i-a întrebat de sănătate. ²² Toţi oamenii răi şi de^(AS) nimic dintre cei ce merseseră cu David au luat cuvântul şi au zis: „Fiindcă n-au venit cu noi, să nu le dăm nimic din prada pe care am scăpat-o, ci doar să-şi ia fiecare nevasta şi copiii şi să plece.” ²³ Dar David a zis: „Să nu faceţi aşa, fraţilor, cu ce ne-a dat Domnul, căci El ne-a păzit şi a dat în mâinile noastre ceata care venise împotriva noastră. ²⁴ Şi cine v-ar asculta în privinţa aceasta? Partea trebuie să fie aceeaşi atât^(AT) pentru cel ce s-a pogorât pe câmpul de bătaie, cât şi pentru cel ce a rămas la calabalâcuri; s-o împartă deopotrivă.” ²⁵ Lucrul acesta a rămas de atunci şi până în ziua de azi o lege şi un obicei în Israel. ²⁶ Când s-a întors la Ţiclag, David a trimis o parte din pradă bătrânilor lui Iuda, prietenilor săi, spunându-le aceste cuvinte: „Iată darul pe care vi-l fac din prada luată de la vrăjmaşii Domnului!” ²⁷ A trimis celor din Betel, celor din Ramot^(AU) de la miazăzi, celor din Iatir^(AV), ²⁸ celor din Aroer^(AW), celor din Sifmot, celor din Eştemoa^(AX), ²⁹ celor din Racal, celor din cetăţile ierahmeeliţilor^(AY), celor din cetăţile cheniţilor^(AZ), ³⁰ celor din Horma^(BA), celor din Cor-Aşan, celor din Atac, ³¹ celor din Hebron^(BB) şi în toate locurile pe care le străbătuseră David cu oamenii lui.

Israeliţii, biruiţi de filisteni

31 Filistenii^(BC) s-au luptat cu Israel, şi bărbaţii lui Israel au luat-o la fugă dinaintea filistenilor şi au căzut ucişi pe muntele Ghilboa^(BD). ² Filistenii au urmărit pe Saul şi pe fiii lui şi au ucis pe Ionatan^(BE), Abinadab şi Malchişua, fiii lui Saul. ³ Saul a fost prins în toiul^(BF) luptei; arcaşii l-au ajuns şi l-au rănit greu. ⁴ Saul^(BG) a zis atunci celui ce-i ducea armele: „Scoate-ţi sabia şi străpunge-mă, ca nu cumva aceşti netăiaţi^(BH) împrejur să vină să mă străpungă şi să-şi bată joc de mine.” Cel ce-i ducea armele n-a voit, căci îi era^(BI) teamă. Şi Saul şi-a luat sabia şi s-a aruncat^(BJ) în ea. ⁵ Cel ce ducea armele lui Saul, văzându-l mort, s-a aruncat şi el în sabia lui şi a murit împreună cu el. ⁶ Astfel au pierit în acelaşi timp şi în aceeaşi zi Saul şi cei trei fii ai lui, cel ce-i purta armele şi toţi oamenii lui. ⁷ Cei din Israel care erau dincolo de vale şi dincolo de Iordan, văzând că oamenii lui Israel fugeau şi că Saul şi fiii lui muriseră, şi-au părăsit cetăţile şi au luat-o şi ei la fugă. Şi filistenii au venit şi s-au aşezat în ele. ⁸ A doua zi, filistenii au venit să dezbrace pe cei morţi şi au găsit pe Saul şi pe cei trei fii ai lui căzuţi pe muntele Ghilboa. ⁹ Au tăiat capul lui Saul şi i-au luat armele. Apoi au trimis să dea de veste^(BK) prin toată ţara filistenilor, în casele idolilor lor şi în popor. ¹⁰ Au pus^(BL) armele lui Saul în casa Astarteelor^(BM) şi i-au atârnat trupul^(BN) pe zidurile Bet-Şanului^(BO). ¹¹ Când au auzit^(BP) locuitorii Iabesului din Galaad ce au făcut filistenii lui Saul, ¹² toţi vitejii s-au sculat^(BQ), au mers toată noaptea şi au luat de pe zidurile Bet-Şanului trupul lui Saul şi trupurile fiilor lui. Apoi s-au întors la Iabes, unde le-au ars^(BR); ¹³ le-au luat oasele şi le-au îngropat^(BS) sub stejarul din Iabes. Şi au postit^(BT) şapte zile.

Psalmul 18

Către mai-marele cântăreţilor.

Un psalm al lui David, robul Domnului.

El a spus Domnului cuvintele cântării acesteia când l-a scăpat Domnul din mâna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mâna lui Saul. El a zis: