Chronological

Curvarul din Corint

5 Din toate părţile se spune că între voi este curvie, şi încă o curvie de acelea care nici chiar la^(A) păgâni nu se pomenesc, până acolo că^(B) unul din voi trăieşte cu nevasta^(C) tatălui său. ² Şi^(D) voi v-aţi fălit! Şi nu v-aţi^(E) mâhnit mai degrabă, pentru ca cel ce a săvârşit fapta aceasta să fi fost dat afară din mijlocul vostru! ³ Cât despre mine^(F), măcar că n-am fost la voi cu trupul, dar fiind de faţă cu duhul, am şi judecat, ca şi când aş fi fost de faţă, pe cel ce a făcut o astfel de faptă. ⁴ În Numele Domnului Isus, voi şi duhul meu, fiind adunaţi laolaltă prin^(G) puterea Domnului nostru Isus, ⁵ am hotărât ca un astfel de om să^(H) fie dat pe mâna Satanei^(I), pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus.

Hristos – Mielul nostru de Paşte

⁶ Nu vă lăudaţi^(J) bine. Nu ştiţi că puţin^(K) aluat dospeşte toată plămădeala? ⁷ Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat, căci Hristos^(L), Paştele^(M) noastre, a fost jertfit. ⁸ Să^(N) prăznuim dar praznicul nu^(O) cu un aluat vechi, nici cu^(P) un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului.

Creştinii şi curvarii

⁹ V-am scris în epistola mea să^(Q) n-aveţi nicio legătură cu curvarii. ¹⁰ Însă^(R) n-am înţeles cu curvarii lumii^(S) acesteia sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei hrăpăreţi, sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din^(T) lume. ¹¹ Ci v-am scris să n-aveţi niciun fel de legături cu^(U) vreunul care, măcar că îşi zice „frate”, totuşi este curvar sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici^(V) să mâncaţi. ¹² În adevăr, ce am eu să judec pe cei^(W) de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei^(X) dinăuntru? ¹³ Cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi afară dar^(Y) din mijlocul vostru pe răul acela.

Judecăţile în Biserica din Corint

6 Cum! Când vreunul din voi are vreo neînţelegere cu altul, îndrăzneşte el să se judece cu el la cei nelegiuiţi şi nu la sfinţi? ² Nu ştiţi că sfinţii^(Z) vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate? ³ Nu ştiţi că noi vom judeca^(AA) pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieţii acesteia? ⁴ Deci^(AB), când aveţi neînţelegeri pentru lucrurile vieţii acesteia, voi puneţi judecători pe aceia pe care Biserica nu-i bagă în seamă? ⁵ Spre ruşinea voastră zic lucrul acesta. Astfel, nu este între voi nici măcar un singur om înţelept, care să fie în stare să judece între frate şi frate? ⁶ Dar un frate se duce la judecată cu alt frate, şi încă înaintea necredincioşilor! ⁷ Chiar faptul că aveţi judecăţi între voi este un cusur pe care-l aveţi. Pentru ce^(AC) nu suferiţi mai bine să fiţi nedreptăţiţi? De ce nu răbdaţi mai bine paguba? ⁸ Dar voi singuri sunteţi aceia care nedreptăţiţi şi păgubiţi, şi^(AD) încă pe fraţi! ⁹ Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu?

Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici^(AE) curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, ¹⁰ nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. ¹¹ Şi aşa eraţi unii^(AF) din voi! Dar^(AG) aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.

Despre curvie

¹² Toate^(AH) lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine. ¹³ Mâncărurile^(AI) sunt pentru pântece şi pântecele este pentru mâncăruri. Şi Dumnezeu va nimici şi pe unul, şi pe celelalte. Dar trupul nu este pentru curvie: el este pentru^(AJ) Domnul şi^(AK) Domnul este pentru trup. ¹⁴ Şi Dumnezeu^(AL), care a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi cu^(AM) puterea Sa. ¹⁵ Nu ştiţi că trupurile^(AN) voastre sunt mădulare ale lui Hristos? Voi lua eu mădularele lui Hristos şi voi face din ele mădulare ale unei curve? Nicidecum! ¹⁶ Nu ştiţi că cine se lipeşte de o curvă este un singur trup cu ea? Căci este zis: „Cei doi se vor^(AO) face un singur trup”. ¹⁷ Dar^(AP) cine se lipeşte de Domnul este un singur duh cu El. ¹⁸ Fugiţi^(AQ) de curvie! Orice alt păcat pe care-l face omul este un păcat săvârşit afară din trup, dar cine curveşte păcătuieşte^(AR) împotriva trupului său. ¹⁹ Nu^(AS) ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi^(AT) că voi nu sunteţi ai voştri? ²⁰ Căci^(AU) aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.

Despre căsătorie

7 Cu privire la lucrurile despre care mi-aţi scris, eu cred că este bine^(AV) ca omul să nu se atingă de femeie. ² Totuşi, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei. ³ Bărbatul^(AW) să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat. ⁴ Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta. ⁵ Să^(AX) nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să^(AY) nu vă ispitească Satana din pricina nestăpânirii voastre. ⁶ Lucrul acesta îl spun ca o îngăduinţă; nu^(AZ) fac din el o poruncă. ⁷ Eu aş^(BA) vrea ca toţi oamenii să fie ca^(BB) mine, dar^(BC) fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul. ⁸ Celor neînsuraţi şi văduvelor, le spun că este bine^(BD) pentru ei să rămână ca mine. ⁹ Dar, dacă^(BE) nu se pot înfrâna, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă. ¹⁰ Celor căsătoriţi, le poruncesc, nu^(BF) eu, ci Domnul, ca nevasta^(BG) să nu se despartă de bărbat. ¹¹ (Dacă este despărţită, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul ei.) Şi nici bărbatul să nu-şi lase nevasta.

Despărţirea între soţii credincioşi şi cei necredincioşi

¹² Celorlalţi le zic eu, nu^(BH) Domnul: Dacă un frate are o nevastă necredincioasă şi ea voieşte să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea. ¹³ Şi dacă o femeie are un bărbat necredincios şi el voieşte să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei. ¹⁴ Căci bărbatul necredincios este sfinţit prin nevasta credincioasă şi nevasta necredincioasă este sfinţită prin fratele; altminterea, copiii voştri ar^(BI) fi necuraţi, pe când acum sunt sfinţi. ¹⁵ Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu este legat: Dumnezeu ne-a chemat să trăim în^(BJ) pace. ¹⁶ Căci ce ştii tu, nevastă, dacă îţi vei mântui^(BK) bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mântui nevasta?

Fiecare la locul lui

¹⁷ Încolo, fiecare să rămână în starea în care l-a aşezat Domnul şi în care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta^(BL) este rânduiala pe care am aşezat-o în toate bisericile. ¹⁸ Dacă cineva a fost chemat pe când era tăiat împrejur, să rămână tăiat împrejur. Dacă cineva a fost chemat pe când era netăiat împrejur, să nu se taie împrejur^(BM). ¹⁹ Tăierea împrejur^(BN) nu este nimic şi netăierea împrejur nu este nimic, ci^(BO) păzirea poruncilor lui Dumnezeu. ²⁰ Fiecare să rămână în chemarea pe care o avea când a fost chemat. ²¹ Ai fost chemat când erai rob? Să nu te nelinişteşti de lucrul acesta, dar, dacă poţi să ajungi slobod, foloseşte-te. ²² Căci robul chemat în Domnul este un^(BP) slobozit al Domnului. Tot aşa, cel slobod care a fost chemat este un rob^(BQ) al lui Hristos. ²³ Voi aţi fost cumpăraţi cu^(BR) un preţ. Nu vă faceţi dar robi oamenilor. ²⁴ Fiecare^(BS), fraţilor, să rămână cu Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat.

Despre fetele fecioare

²⁵ Cât despre fecioare, n-am^(BT) o poruncă din partea Domnului. Le dau însă un sfat, ca unul care^(BU) am căpătat de la Domnul harul să fiu^(BV) vrednic de crezare. ²⁶ Iată dar ce cred eu că este bine, având în vedere strâmtorarea de acum: este^(BW) bine pentru fiecare să rămână aşa cum este. ²⁷ Eşti legat de o nevastă? Nu căuta să fii dezlegat. Nu eşti legat de o nevastă? Nu căuta nevastă. ²⁸ Însă, dacă te însori, nu păcătuieşti. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuieşte. Dar fiinţele acestea vor avea necazuri pământeşti, şi eu aş vrea să vi le cruţ. ²⁹ Iată ce vreau să spun, fraţilor: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta^(BX), pentru ca cei ce au neveste să fie ca şi cum n-ar avea; ³⁰ cei ce plâng, ca şi cum n-ar plânge; cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni; ³¹ cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar^(BY) folosi de ea, căci^(BZ) chipul lumii acesteia trece. ³² Dar eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji. Cine^(CA) nu este însurat se îngrijeşte de lucrurile Domnului cum ar putea să placă Domnului. ³³ Dar cine este însurat se îngrijeşte de lucrurile lumii cum să placă nevestei. ³⁴ Tot aşa, între femeia măritată şi fecioară este o deosebire: cea nemăritată se^(CB) îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul, şi cu duhul, iar cea măritată se îngrijeşte de lucrurile lumii cum să placă bărbatului ei. ³⁵ Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într-un laţ, ci pentru ceea ce este frumos şi ca să puteţi sluji Domnului fără piedici. ³⁶ Dacă crede cineva că este ruşinos pentru fata lui să treacă de floarea vârstei şi nevoia cere aşa, să facă ce vrea: nu păcătuieşte, să se mărite. ³⁷ Dar cine a luat o hotărâre tare şi nu este nevoit, ci este slobod să lucreze cum vrea, şi a hotărât în inima lui să-şi păstreze pe fiică-sa fecioară face bine. ³⁸ Astfel^(CC), cine îşi mărită fata bine face, şi cine n-o mărită mai bine face. ³⁹ O femeie^(CD) măritată este legată de lege câtă vreme îi trăieşte bărbatul, dar dacă-i moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu cine vrea; numai în^(CE) Domnul. ⁴⁰ Dar, după^(CF) părerea mea, va fi mai fericită dacă rămâne aşa cum este. Şi cred^(CG) că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.

Carnea rămasă de la jertfe

8 În ce priveşte^(CH) lucrurile jertfite idolilor, ştim că toţi avem cunoştinţă^(CI).

Dar cunoştinţa^(CJ) îngâmfă, pe când dragostea zideşte. ² Dacă^(CK) crede cineva că ştie ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască. ³ Dar dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, este^(CL) cunoscut de Dumnezeu. ⁴ Deci, cât despre mâncarea lucrurilor jertfite idolilor, ştim că în lume un idol^(CM) este tot una cu nimic şi^(CN) că nu este decât un singur Dumnezeu. ⁵ Căci chiar dacă ar fi aşa-numiţii^(CO) „dumnezei”, fie în cer, fie pe pământ (cum şi sunt în adevăr mulţi „dumnezei” şi mulţi „domni”), ⁶ totuşi, pentru noi^(CP), nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la^(CQ) care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un^(CR) singur Domn: Isus Hristos, prin^(CS) care sunt toate lucrurile şi prin El şi noi. ⁷ Dar nu toţi au cunoştinţa aceasta. Ci unii, fiind obişnuiţi până acum cu idolul, mănâncă un lucru ca fiind jertfit unui idol; şi cugetul lor, care este slab, este întinat^(CT). ⁸ Dar nu carnea^(CU) ne face pe noi plăcuţi lui Dumnezeu: nu câştigăm nimic dacă mâncăm din ea şi nu pierdem nimic dacă nu mâncăm. ⁹ Luaţi seama^(CV) însă ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire^(CW) pentru cei slabi. ¹⁰ Căci dacă te vede cineva pe tine, care ai cunoştinţă, că şezi la masă într-un templu de idoli, cugetul^(CX) lui, care este slab, nu-l va împinge pe el să mănânce din lucrurile jertfite idolilor? ¹¹ Şi astfel, el, care este slab, va pieri din^(CY) pricina acestei cunoştinţe a ta; el, fratele pentru care a murit Hristos! ¹² Dacă păcătuiţi astfel^(CZ) împotriva fraţilor şi le răniţi cugetul lor slab, păcătuiţi împotriva lui Hristos. ¹³ De aceea, dacă^(DA) o mâncare face pe fratele meu să păcătuiască, nu voi mânca niciodată carne, ca să nu fac pe fratele meu să păcătuiască.