Chronological
Intrarea în Ierusalim
11 Când s-au apropiat(A) de Ierusalim şi au fost lângă Betfaghe şi Betania, înspre Muntele Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi 2 şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Îndată ce veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat încă niciun om; dezlegaţi-l şi aduceţi-Mi-l. 3 Dacă vă va întreba cineva: ‘Pentru ce faceţi lucrul acesta?’ să răspundeţi: ‘Domnul are trebuinţă de el’. Şi îndată îl va trimite înapoi aici.” 4 Ucenicii s-au dus, au găsit măgăruşul legat afară, lângă o uşă, la cotitura drumului, şi l-au dezlegat. 5 Unii din cei ce stăteau acolo le-au zis: „Ce faceţi? De ce dezlegaţi măgăruşul acesta?” 6 Ei au răspuns cum le poruncise Isus. Şi i-au lăsat să plece. 7 Au adus măgăruşul la Isus, şi-au aruncat hainele pe el şi Isus a încălecat pe el. 8 Mulţi(B) oameni îşi aşterneau hainele pe drum, iar alţii presărau ramuri pe care le tăiaseră de pe câmp. 9 Cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau după Isus strigau: „Osana(C)! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! 10 Binecuvântată este Împărăţia care vine, Împărăţia părintelui nostru David! Osana(D) în cerurile preaînalte!” 11 Isus(E) a intrat în Ierusalim şi S-a dus în Templu. După ce S-a uitat la toate lucrurile de jur împrejur, fiindcă era pe înserate, a plecat la Betania cu cei doisprezece.
Smochinul blestemat
12 A(F) doua zi, după ce au ieşit din Betania, Isus a flămânzit. 13 A zărit(G) de departe un smochin, care avea frunze, şi a venit să vadă poate va găsi ceva în el. S-a apropiat de smochin, dar n-a găsit decât frunze, căci nu era încă vremea smochinelor. 14 Atunci a luat cuvântul şi a zis smochinului: „În veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine!”Şi ucenicii au auzit aceste vorbe. 15 Au(H) ajuns în Ierusalim şi Isus a intrat în Templu. A început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în Templu; a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei. 16 Şi nu lăsa pe nimeni să poarte vreun vas prin Templu. 17 Şi-i învăţa şi zicea: „Oare nu este scris: ‘Casa(I) Mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile?’ Dar voi(J) aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.” 18 Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, când au(K) auzit cuvintele acestea, căutau cum să-L omoare, căci se temeau de El, pentru că tot(L) norodul era uimit de învăţătura Lui. 19 Ori de câte ori se însera, Isus ieşea din cetate.
Puterea credinţei
20 Dimineaţa(M), când treceau pe lângă smochin, ucenicii l-au văzut uscat din rădăcini. 21 Petru şi-a adus aminte de cele petrecute şi a zis lui Isus: „Învăţătorule, uite că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat”. 22 Isus a luat cuvântul şi le-a zis: „Aveţi credinţă în Dumnezeu! 23 Adevărat(N) vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: ‘Ridică-te şi aruncă-te în mare’ şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut. 24 De aceea vă spun că orice(O) lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea. 25 Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi(P) orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre. 26 Dar dacă(Q) nu iertaţi, nici Tatăl vostru, care este în ceruri, nu vă va ierta greşelile voastre.”
Puterea lui Isus
27 S-au dus din nou în Ierusalim. Şi(R), pe când Se plimba Isus prin Templu, au venit la El preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii 28 şi I-au zis: „Cu ce putere faci Tu aceste lucruri? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta ca să le faci?” 29 Isus le-a răspuns: „Am să vă pun şi Eu o întrebare. Răspundeţi-Mi la ea şi apoi vă voi spune şi Eu cu ce putere fac aceste lucruri. 30 Botezul lui Ioan venea din cer ori de la oameni? Răspundeţi-Mi!” 31 Ei însă vorbeau astfel între ei: „Dacă răspundem: ‘Din cer’, va zice: ‘Dar de ce nu l-aţi crezut?’ 32 Şi dacă vom răspunde: ‘De la oameni’, se temeau de norod, căci toţi(S) socoteau că Ioan a fost în adevăr un proroc.” 33 Atunci au răspuns lui Isus: „Nu ştim”. Şi Isus le-a zis: „Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri”.
Maria Îi toarnă mir pe picioare
12 Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde(A) era Lazăr, care fusese mort şi pe care îl înviase din morţi. 2 Acolo, I-au(B) pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce şedeau la masă cu El. 3 Maria(C) a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei şi s-a umplut casa de mirosul mirului. 4 Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis: 5 „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei şi să se fi dat săracilor?” 6 Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi, ca unul care ţinea(D) punga, lua el ce se punea în ea. 7 Dar Isus a zis: „Lasă-o în pace, căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele. 8 Pe(E) săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.” 9 O mare mulţime de iudei au aflat că Isus era în Betania şi au venit acolo nu numai pentru Isus, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe(F) care-l înviase din morţi. 10 Preoţii cei mai de seamă(G) au hotărât să omoare şi pe Lazăr, 11 căci(H) din pricina lui mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Isus.
Intrarea lui Isus în Ierusalim
12 A doua zi(I), o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim, 13 a luat ramuri de finic şi I-a ieşit în întâmpinare, strigând: „Osana(J)! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!” 14 Isus a găsit(K) un măgăruş şi a încălecat pe el, după cum este scris: 15 „Nu(L) te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgăriţe”. 16 Ucenicii Lui n-au(M) înţeles aceste lucruri de la început, dar(N), după ce a fost proslăvit Isus, şi-au(O) adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El şi că ei le împliniseră cu privire la El. 17 Toţi cei ce fuseseră împreună cu Isus, când chemase pe Lazăr din mormânt şi-l înviase din morţi, mărturiseau despre El. 18 Şi(P) norodul I-a ieşit în întâmpinare, pentru că aflase că făcuse semnul acesta. 19 Fariseii au zis deci între ei: „Vedeţi(Q) că nu câştigaţi nimic. Iată că lumea se duce după El!”
Isus vorbeşte de moartea Sa
20 Nişte(R) greci dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic 21 s-au apropiat de Filip, care(S) era din Betsaida Galileii, l-au rugat şi au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus”. 22 Filip s-a dus şi a spus lui Andrei, apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus. 23 Drept răspuns, Isus le-a zis: „A(T) sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului. 24 Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele(U) de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce multă roadă. 25 Cine(V) îşi iubeşte viaţa o va pierde şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică. 26 Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze şi unde(W) sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti. 27 Acum(X), sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice: ‘Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta!’? Dar(Y) tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta! 28 Tată, proslăveşte Numele Tău!”Şi(Z) din cer, s-a auzit un glas care zicea: „L-am proslăvit şi-L voi mai proslăvi!” 29 Norodul, care stătea acolo şi care auzise glasul, a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: „Un înger a vorbit cu El!” 30 Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta(AA), ci pentru voi. 31 Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul(AB) lumii acesteia va fi aruncat afară. 32 Şi după ce(AC) voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe(AD) toţi oamenii.” 33 Vorbind(AE) astfel, arăta cu ce moarte avea să moară. 34 Norodul I-a răspuns: „Noi(AF) am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac. Cum dar zici Tu că Fiul omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al omului?” 35 Isus le-a zis: „Lumina mai este(AG) puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi(AH) ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul; cine(AI) umblă în întuneric nu ştie unde merge. 36 Câtă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi în lumină, ca să fiţi fii(AJ) ai luminii.” Isus le-a spus aceste lucruri, apoi a plecat şi S-a(AK) ascuns de ei.
Necredinţa iudeilor
37 Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, 38 ca să se împlinească vorba pe care o spusese prorocul Isaia: „Doamne(AL), cine a dat crezare propovăduirii noastre şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?” 39 De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis: 40 „Le-a(AM) orbit ochii şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec.” 41 Isaia a spus aceste(AN) lucruri când a văzut slava Lui şi a vorbit despre El. 42 Totuşi, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El, dar de frica fariseilor(AO) nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă. 43 Căci(AP) au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu. 44 Iar Isus a strigat: „Cine(AQ) crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine. 45 Şi cine(AR) Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine. 46 Eu(AS) am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. 47 Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu(AT) îl judec, căci Eu n-am(AU) venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. 48 Pe cine(AV) Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osândi: – Cuvântul(AW), pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi. 49 Căci Eu(AX) n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El Însuşi Mi-a poruncit ce(AY) trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc. 50 Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. De aceea, lucrurile pe care le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl.”
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.