Chronological

Petru îşi îndreptăţeşte purtarea

11 Apostolii şi fraţii, care erau în Iudeea, au auzit că şi neamurile au primit Cuvântul lui Dumnezeu. ² Şi când s-a suit Petru la Ierusalim, îl^(A) mustrau cei tăiaţi împrejur ³ şi ziceau: „Ai^(B) intrat în casă la nişte oameni netăiaţi împrejur şi^(C) ai mâncat cu ei”. ⁴ Petru a început să le spună pe^(D) rând cele întâmplate. El a zis: ⁵ „Eram^(E) în cetatea Iope şi, pe când mă rugam, am căzut într-o răpire sufletească şi am avut o vedenie: un vas, ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, se cobora din cer şi a venit până la mine. ⁶ Când m-am uitat în ea, am văzut dobitoacele cu patru picioare de pe pământ, fiarele, târâtoarele şi păsările cerului. ⁷ Şi am auzit un glas, care mi-a zis: ‘Petre, scoală-te, taie şi mănâncă’. ⁸ Dar eu am răspuns: ‘Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea’. ⁹ Şi glasul mi-a zis a doua oară din cer: ‘Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat’. ¹⁰ Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, apoi toate au fost ridicate iarăşi în cer. ¹¹ Şi iată că, îndată, trei oameni trimişi din Cezareea la mine au stat la poarta casei în care eram. ¹² Duhul^(F) mi-a spus să plec cu ei, fără să fac vreo deosebire. Aceşti^(G) şase fraţi m-au însoţit şi ei şi am intrat în casa omului. ¹³ El^(H) ne-a istorisit cum a văzut în casa lui pe înger stând înaintea lui şi zicându-i: ‘Trimite la Iope şi cheamă pe Simon, zis şi Petru, ¹⁴ care-ţi va spune cuvinte prin care vei fi mântuit, tu şi toată casa ta’. ¹⁵ Şi, cum am început să vorbesc, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei ca^(I) şi peste noi la început. ¹⁶ Şi mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: ‘Ioan^(J) a botezat cu apă, dar voi^(K) veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt’. ¹⁷ Deci^(L), dacă Dumnezeu le-a dat acelaşi dar ca şi nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine^(M) eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?” ¹⁸ După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu şi au zis: „Dumnezeu a dat deci^(N) şi neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa”.

Barnaba şi Saul la Antiohia

¹⁹ Cei ce^(O) se împrăştiaseră din pricina prigonirii întâmplate cu prilejul lui Ştefan au ajuns până în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia şi propovăduiau Cuvântul numai iudeilor. ²⁰ Totuşi printre ei au fost câţiva oameni din Cipru şi din Cirene, care au venit în Antiohia, au vorbit şi grecilor^(P) şi le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus. ²¹ Mâna^(Q) Domnului era cu ei, şi un mare număr de oameni au crezut şi s-au^(R) întors la Domnul. ²² Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, şi au trimis pe Barnaba^(S) până la Antiohia. ²³ Când a ajuns el şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a îndemnat^(T) pe toţi să rămână cu inimă hotărâtă alipiţi de Domnul. ²⁴ Căci Barnaba era un om de bine, plin^(U) de Duhul Sfânt şi de credinţă. Şi^(V) destul de mult norod s-a adaos la Domnul. ²⁵ Barnaba s-a dus apoi la Tars^(W), ca să caute pe Saul ²⁶ şi, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg, au luat parte la adunările bisericii şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întâia dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia.

O foamete prorocită de Agab

²⁷ În vremea aceea, s-au pogorât nişte proroci^(X) din Ierusalim la Antiohia. ²⁸ Unul din ei, numit Agab^(Y), s-a sculat şi a vestit, prin Duhul, că va fi o foamete mare în toată lumea. Şi a fost, în adevăr, în zilele împăratului Claudiu. ²⁹ Ucenicii au hotărât să trimită, fiecare după puterea lui, un ajutor^(Z) fraţilor care locuiau în Iudeea, ³⁰ ceea ce^(AA) au şi făcut, şi au trimis acest ajutor la prezbiteri^[a] prin mâna lui Barnaba şi a lui Saul.

Petru izbăvit din temniţă

12 Cam pe aceeaşi vreme, împăratul Irod a pus mâinile pe unii din biserică, pentru ca să-i chinuiască, ² şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele^(AB) lui Ioan. ³ Când a văzut că lucrul acesta place iudeilor, a mai pus mâna şi pe Petru. (Erau zilele^(AC) Praznicului Azimilor.) ⁴ După ce l-a prins^(AD) şi l-a băgat în temniţă, l-a pus sub paza a patru cete de câte patru ostaşi, cu gând ca după Paşte să-l scoată înaintea norodului. ⁵ Deci Petru era păzit în temniţă, şi Biserica nu înceta să înalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el. ⁶ În noaptea zilei când avea de gând Irod să-l înfăţişeze la judecată, Petru dormea între doi ostaşi, legat de mâini cu două lanţuri, şi nişte păzitori păzeau temniţa la uşă. ⁷ Şi iată, un înger al Domnului a stat lângă el pe neaşteptate şi o lumină a strălucit în temniţă. Îngerul^(AE) a deşteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, şi i-a zis: „Scoală-te, iute!” Lanţurile i-au căzut jos de pe mâini. ⁸ Apoi, îngerul i-a zis: „Încinge-te şi leagă-ţi încălţămintele”. Şi el a făcut aşa. Îngerul i-a mai zis: „Îmbracă-te în haină, şi vino după mine”. ⁹ Petru a ieşit afară şi a mers după el, fără^(AF) să ştie dacă ce făcea îngerul este adevărat. I se părea că are^(AG) o vedenie. ¹⁰ După ce au trecut de straja întâi şi a doua, au ajuns la poarta de fier, care dă în cetate, şi ea^(AH) li s-a deschis singură; au ieşit şi au trecut într-o uliţă. Îndată, îngerul a plecat de lângă el. ¹¹ Când şi-a venit Petru în fire, a zis: „Acum văd cu adevărat că Domnul a^(AI) trimis pe îngerul Său şi m-a^(AJ) scăpat din mâna lui Irod şi de la tot ce aştepta poporul iudeu”. ¹² După ce şi-a dat bine seama de cele întâmplate, s-a^(AK) îndreptat spre casa Mariei, mama lui^(AL) Ioan, zis şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi laolaltă şi se rugau^(AM). ¹³ A bătut la uşa care dădea în pridvor, şi o slujnică, numită Roda, a venit să vadă cine e. ¹⁴ A cunoscut glasul lui Petru şi, de bucurie, în loc să deschidă, a alergat înăuntru să dea de veste că Petru stă înaintea porţii. ¹⁵ „Eşti nebună!” i-au zis ei. Dar ea stăruia şi spunea că el este. Ei, dimpotrivă, ziceau: „Este^(AN) îngerul lui”. ¹⁶ Petru însă bătea mereu. Au deschis şi au rămas încremeniţi când l-au văzut. ¹⁷ Petru le-a făcut^(AO) semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum îl scosese Domnul din temniţă şi a zis: „Spuneţi lucrul acesta lui Iacov şi fraţilor”. Apoi a ieşit şi s-a dus într-alt loc. ¹⁸ Când s-a făcut ziuă, ostaşii au fost într-o mare fierbere, ca să ştie ce s-a făcut Petru. ¹⁹ Irod, după ce l-a căutat în toate părţile şi nu l-a aflat, a luat la cercetare pe păzitori şi a poruncit să-i omoare. În urmă, s-a pogorât din Iudeea la Cezareea, ca să rămână acolo.

Moartea lui Irod

²⁰ Irod era foarte mâniat pe cei din Tir şi din Sidon. Dar aceştia au venit toţi într-un gând la el şi, după ce au câştigat de partea lor pe Blast, care era mai mare peste odaia de dormit a împăratului, au cerut pace, pentru că ţara^(AP) lor se hrănea din ţara împăratului. ²¹ Într-o zi anumită, Irod s-a îmbrăcat cu hainele lui împărăteşti, a şezut pe scaunul lui împărătesc şi le vorbea. ²² Norodul a strigat: „Glas de Dumnezeu, nu de om!” ²³ Îndată l-a^(AQ) lovit un înger al Domnului, pentru că nu^(AR) dăduse slavă lui Dumnezeu. Şi a murit mâncat de viermi. ²⁴ Însă Cuvântul^(AS) lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, şi numărul ucenicilor se mărea. ²⁵ Barnaba şi Saul, după ce şi-au împlinit însărcinarea, s-au întors din Ierusalim, luând^(AT) cu ei pe Ioan^(AU), zis şi Marcu.