Chronological

Copilaşii

¹⁵ I-au^(A) adus şi nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, când au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia care-i aduceau. ¹⁶ Isus a chemat la Sine pe copilaşi şi a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia lui Dumnezeu este a^(B) unora ca ei. ¹⁷ Adevărat^(C) vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş cu niciun chip nu va intra în ea.”

Tânărul bogat

¹⁸ Un^(D) fruntaş a întrebat pe Isus: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” ¹⁹ „Pentru ce Mă numeşti bun?” i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. ²⁰ Ştii poruncile: ‘Să^(E) nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti^(F) pe tatăl tău şi pe mama ta’.” ²¹ „Toate aceste lucruri”, I-a zis el, „le-am păzit din tinereţea mea”. ²² Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde^(G) tot ce ai, împarte la săraci şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.” ²³ Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot, căci era foarte bogat. ²⁴ Isus a văzut că s-a întristat de tot şi a zis: „Cât^(H) de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii! ²⁵ Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.” ²⁶ Cei ce-L ascultau au zis: „Atunci cine poate fi mântuit?” ²⁷ Isus a răspuns: „Ce^(I) este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu”. ²⁸ Atunci^(J), Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul şi Te-am urmat”. ²⁹ Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni^(K) care să-şi fi lăsat casa sau nevasta, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii pentru Împărăţia lui Dumnezeu ³⁰ şi să^(L) nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa veşnică”.

Isus vesteşte moartea şi învierea Sa

³¹ Isus^(M) a luat cu Sine pe cei doisprezece şi le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim şi tot^(N)ce a fost scris prin proroci despre Fiul omului se va împlini. ³² Căci va^(O) fi dat în mâna neamurilor: Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa ³³ şi, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.” ³⁴ Ei^(P) n-au înţeles nimic din aceste lucruri, căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei şi nu pricepeau ce le spunea Isus.

Vindecarea unui orb la Ierihon

³⁵ Pe^(Q) când Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea lângă drum şi cerşea. ³⁶ Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este. ³⁷ I-au spus: „Trece Isus din Nazaret”. ³⁸ Şi el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” ³⁹ Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el ţipa şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!” ⁴⁰ Isus S-a oprit şi a poruncit să-l aducă la El şi, după ce s-a apropiat, l-a întrebat: ⁴¹ „Ce vrei să-ţi fac?” „Doamne”, a răspuns el, „să-mi capăt vederea”. ⁴² Şi Isus i-a zis: „Capătă-ţi vederea. Credinţa^(R) ta te-a mântuit.” ⁴³ Numaidecât, orbul şi-a căpătat vederea şi a mers^(S) după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.

Zacheu

19 Isus a intrat în Ierihon şi trecea prin cetate. ² Şi un om bogat, numit Zacheu, mai-marele vameşilor, ³ căuta să vadă care este Isus, dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură. ⁴ A alergat înainte şi s-a suit într-un dud ca să-L vadă, pentru că pe drumul acela avea să treacă. ⁵ Isus, când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii şi i-a zis: „Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta”. ⁶ Zacheu s-a dat jos în grabă şi L-a primit cu bucurie. ⁷ Când au văzut lucrul acesta, toţi cârteau şi ziceau: „A^(T) intrat să găzduiască la un om păcătos!” ⁸ Dar Zacheu a stat înaintea Domnului şi I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit^(U) pe cineva cu ceva, îi dau înapoi^(V) împătrit”. ⁹ Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi^(W) el este fiul^(X) lui Avraam. ¹⁰ Pentru că^(Y) Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.”

Pilda polilor

¹¹ Pe când ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, şi ei^(Z) credeau că Împărăţia lui Dumnezeu are să se arate îndată. ¹² Deci^(AA) a zis: „Un om de neam mare s-a dus într-o ţară depărtată ca să-şi ia o împărăţie şi apoi să se întoarcă. ¹³ A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli^[a] şi le-a zis: ‘Puneţi-i în negoţ până mă voi întoarce’. ¹⁴ Dar^(AB) cetăţenii lui îl urau şi au trimis după el o solie să-i spună: ‘Nu vrem ca omul acesta să împărăţească peste noi’. ¹⁵ Când s-a întors înapoi, după ce îşi luase împărăţia, a spus să cheme pe robii aceia cărora le dăduse banii, ca să vadă cât câştigase fiecare cu ei din negoţ. ¹⁶ Cel dintâi a venit şi i-a zis: ‘Doamne, polul tău a mai adus zece poli’. ¹⁷ El i-a zis: ‘Bine, rob bun, fiindcă ai fost credincios^(AC) în puţine lucruri, primeşte cârmuirea a zece cetăţi’. ¹⁸ A venit al doilea şi i-a zis: ‘Doamne, polul tău a mai adus cinci poli’. ¹⁹ El i-a zis şi lui: ‘Primeşte şi tu cârmuirea a cinci cetăţi’. ²⁰ A venit un altul şi i-a zis: ‘Doamne, iată-ţi polul, pe care l-am păstrat învelit într-un ştergar, ²¹ căci^(AD) m-am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru; iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semănat’. ²² Stăpânul i-a zis: ‘Rob rău; te voi judeca după^(AE) cuvintele tale. Ştiai^(AF) că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat, ²³ atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentru ca, la întoarcerea mea, să-i fi luat înapoi cu dobândă?’ ²⁴ Apoi a zis celor ce erau de faţă: ‘Luaţi-i polul şi daţi-l celui ce are zece poli’. ²⁵ ‘Doamne’, i-au zis ei, ‘el are zece poli’. ²⁶ Iar el le-a zis: ‘Vă spun că^(AG) celui ce are, i se va da, dar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are. ²⁷ Cât despre vrăjmaşii mei, care n-au vrut să împărăţesc eu peste ei, aduceţi-i încoace şi tăiaţi-i înaintea mea.’ ” ²⁸ După ce a vorbit astfel, Isus a pornit^(AH) în frunte şi Se suia spre Ierusalim.

Intrarea lui Isus în Ierusalim

²⁹ Când^(AI) S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi ³⁰ şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Când veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegaţi-l şi aduceţi-Mi-l. ³¹ Dacă vă va întreba cineva: ‘Pentru ce-l dezlegaţi?’ să-i spuneţi aşa: ‘Pentru că Domnul are trebuinţă de el’.” ³² Cei ce fuseseră trimişi s-au dus şi au găsit aşa cum le spusese Isus. ³³ Pe când dezlegau măgăruşul, stăpânii lui le-au zis: „Pentru ce dezlegaţi măgăruşul?” ³⁴ Ei au răspuns: „Domnul are trebuinţă de el”. ³⁵ Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi^(AJ), şi-au aruncat hainele pe el şi au aşezat pe Isus călare, deasupra. ³⁶ Pe când^(AK) mergea Isus, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum. ³⁷ Şi când S-a apropiat de Ierusalim, spre pogorâşul Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră. ³⁸ Ei ziceau: „Binecuvântat^(AL) este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace^(AM) în cer şi slavă în locurile preaînalte!” ³⁹ Unii farisei din norod au zis lui Isus: „Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!” ⁴⁰ Şi El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele^(AN) vor striga”.

Isus plânge pentru cetate

⁴¹ Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a^(AO) plâns pentru ea ⁴² şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. ⁴³ Vor veni peste tine zile când vrăjmaşii tăi te vor înconjura^(AP) cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile: ⁴⁴ te^(AQ) vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău, şi nu^(AR) vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că^(AS) n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.”

Izgonirea vânzătorilor din Templu

⁴⁵ În^(AT) urmă, a intrat în Templu şi a început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în el. ⁴⁶ Şi le-a zis: „Este scris^(AU): ‘Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi^(AV) aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.’ ” ⁴⁷ Isus învăţa în toate zilele pe norod în Templu. Şi preoţii cei mai de seamă^(AW), cărturarii şi bătrânii norodului căutau să-L omoare, ⁴⁸ dar nu ştiau cum să facă, pentru că tot norodul Îi sorbea vorbele de pe buze.