Chronological
Învierea lui Isus
24 În ziua întâi(A) a săptămânii, femeile acestea şi altele împreună cu ele au venit la mormânt dis-de-dimineaţă şi au adus(B) miresmele, pe care le pregătiseră. 2 Au(C) găsit piatra răsturnată de pe mormânt, 3 au intrat(D) înăuntru şi n-au găsit trupul Domnului Isus. 4 Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată(E) că li s-au arătat doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine strălucitoare. 5 Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: „Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu? 6 Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă(F) aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea, 7 când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit şi a treia zi să învieze.” 8 Şi ele şi-au(G) adus aminte de cuvintele lui Isus.
Petru se duce la mormânt
9 La(H) întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. 10 Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor erau: Maria Magdalena, Ioana(I), Maria, mama lui Iacov, şi celelalte care erau împreună cu ele. 11 Cuvintele acestea li(J) se păreau apostolilor basme şi nu le credeau. 12 Dar(K) Petru s-a sculat şi a dat fuga la mormânt. S-a plecat şi s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fâşiile de pânză, care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate.
Isus Se arată la doi ucenici
13 În aceeaşi zi, iată, doi(L) ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim, 14 şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase. 15 Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus(M) S-a apropiat şi mergea pe drum împreună cu ei. 16 Dar ochii(N) lor erau împiedicaţi să-L cunoască. 17 El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?”Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti. 18 Drept răspuns, unul din ei, numit(O) Cleopa, I-a zis: „Tu eşti singurul străin aici, în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?” 19 „Ce?” le-a zis El. Şi ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care(P) era un proroc puternic(Q) în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod. 20 Cum(R) preoţii cei mai de seamă şi mai-marii noştri L-au dat să fie osândit la moarte şi L-au răstignit? 21 Noi trăgeam nădejde că El este Acela(S) care va izbăvi pe Israel, dar, cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri. 22 Ba încă nişte(T) femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt, 23 nu I-au găsit trupul şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu. 24 Unii din cei ce erau cu noi s-au(U) dus la mormânt şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.” 25 Atunci, Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii! 26 Nu(V) trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?” 27 Şi(W) a început de la Moise(X) şi de la toţi(Y) prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El. 28 Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El(Z) S-a făcut că vrea să meargă mai departe. 29 Dar ei(AA) au stăruit de El şi au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară şi ziua aproape a trecut”. Şi a intrat să rămână cu ei. 30 Pe când şedea la masă cu ei, a(AB) luat pâinea şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o şi le-a dat-o. 31 Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor. 32 Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?” 33 S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei adunaţi la un loc 34 şi zicând: „A înviat Domnul cu adevărat şi S-a arătat lui Simon(AC)”. 35 Şi au istorisit ce li se întâmplase pe drum şi cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.
Isus Se arată celor unsprezece şi celorlalţi
36 Pe(AD) când vorbeau ei astfel, Însuşi Isus a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” 37 Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh(AE). 38 Dar El le-a zis: „Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă? 39 Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă(AF) şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.” 40 (Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.) 41 Fiindcă ei, de(AG) bucurie, încă nu credeau şi se mirau, El le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?” 42 I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagure de miere. 43 El(AH) le-a luat şi a mâncat înaintea lor. 44 Apoi, le-a zis: „Iată(AI) ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi”. 45 Atunci le-a(AJ) deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile. 46 Şi le-a zis: „Aşa(AK) este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învieze a treia zi dintre cei morţi. 47 Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor(AL), în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea(AM) păcatelor, începând din Ierusalim. 48 Voi(AN) sunteţi martori ai acestor lucruri. 49 Şi iată(AO) că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu, dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”
Înălţarea
50 El i-a dus până(AP) spre Betania. Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat. 51 Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer. 52 După ce(AQ) I s-au închinat, ei(AR) s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie. 53 Şi tot timpul stăteau în Templu(AS) şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu. Amin.
Învierea lui Isus Hristos
20 În ziua(A) dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric, şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt. 2 A alergat la Simon Petru şi la celălalt(B) ucenic, pe care-l iubea Isus, şi le-a zis: „Au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştiu unde L-au pus”. 3 Petru(C) şi celălalt ucenic au ieşit şi au plecat spre mormânt. 4 Au început să alerge amândoi împreună. Dar celălalt ucenic alerga mai repede decât Petru şi a ajuns cel dintâi la mormânt. 5 S-a plecat şi s-a uitat înăuntru, a văzut fâşiile(D) de pânză jos, dar n-a intrat. 6 Simon Petru, care venea după el, a ajuns şi el, a intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză jos. 7 Iar ştergarul(E), care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu fâşiile de pânză, ci făcut sul şi pus într-un alt loc, singur. 8 Atunci, celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat şi el şi a văzut, şi a crezut. 9 Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură(F), Isus trebuia să învieze din morţi. 10 Apoi, ucenicii s-au întors acasă.
Isus Se arată Mariei
11 Dar(G) Maria şedea afară lângă mormânt şi plângea. Pe când plângea, s-a plecat să se uite în mormânt. 12 Şi a văzut doi îngeri în alb, şezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap şi altul la picioare. 13 „Femeie”, i-au zis ei, „pentru ce plângi?” Ea le-a răspuns: „Pentru că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus”. 14 După ce(H) a zis aceste vorbe, s-a întors şi a văzut pe Isus stând acolo în picioare, dar nu ştia că este Isus. 15 „Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul şi I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi mă voi duce să-L iau”. 16 Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors şi I-a zis în evreieşte: „Rabuni!” adică „Învăţătorule!” 17 „Nu mă ţine”, i-a zis Isus, „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci du-te la fraţii(I) Mei şi spune-le că Mă(J) sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul(K) Meu şi Dumnezeul vostru.” 18 Maria Magdalena s-a(L) dus şi a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul şi că i-a spus aceste lucruri.
Isus Se arată ucenicilor
19 În(M) seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” 20 Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii(N) s-au bucurat când au văzut pe Domnul. 21 Isus(O) le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum(P) M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” 22 După aceste vorbe, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt! 23 Celor ce(Q) le veţi ierta păcatele vor fi iertate şi celor ce le veţi ţine vor fi ţinute.”
Isus Se arată şi lui Toma
24 Toma, zis(R) Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus. 25 Ceilalţi ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede”. 26 După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc şi le-a zis: „Pace vouă!” 27 Apoi a zis lui Toma: „Adu-ţi(S) degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea, şi nu fi necredincios, ci credincios”. 28 Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” 29 „Tomo” i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice(T) de cei ce n-au văzut, şi au crezut.”
Rostul celor scrise aici
30 Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe(U) alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31 Dar(V) lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu şi(W), crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui.
Arătarea la Marea Tiberiadei
21 După aceea, Isus S-a mai arătat ucenicilor Săi la Marea Tiberiadei. Iată cum S-a arătat: 2 Simon Petru, Toma, zis Geamăn, Natanael(X) din Cana Galileii, fiii(Y) lui Zebedei şi alţi doi din ucenicii lui Isus erau împreună. 3 Simon Petru le-a zis: „Mă duc să prind peşte”. „Mergem şi noi cu tine”, i-au zis ei. Au ieşit şi s-au suit într-o corabie, şi n-au prins nimic în noaptea aceea. 4 Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm, dar ucenicii nu(Z) ştiau că este Isus. 5 „Copii”, le-a zis Isus(AA), „aveţi ceva de mâncare?” Ei i-au răspuns: „Nu”. 6 El le-a zis(AB): „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corabiei, şi veţi găsi”. Au aruncat-o deci şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor. 7 Atunci, ucenicul(AC) pe care-l iubea Isus a zis lui Petru: „Este Domnul!” Când a auzit Simon Petru că este Domnul, şi-a pus haina pe el şi s-a încins, căci era dezbrăcat, şi s-a aruncat în mare. 8 Ceilalţi ucenici au venit cu corăbioara, trăgând mreaja cu peşti, pentru că nu erau departe de ţărm, decât ca la două sute de coţi. 9 Când s-au pogorât pe ţărm, au văzut acolo jăratic de cărbuni, peşte pus deasupra şi pâine. 10 Isus le-a zis: „Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum”. 11 Simon Petru s-a suit în corăbioară şi a tras mreaja la ţărm, plină cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari, şi, măcar că erau atâţia, nu s-a rupt mreaja. 12 „Veniţi(AD) de prânziţi”, le-a zis Isus. Şi niciunul din ucenici nu cuteza să-L întrebe: „Cine eşti?” căci ştiau că este Domnul. 13 Isus S-a apropiat, a luat pâinea şi le-a dat; tot aşa a făcut şi cu peştele. 14 Aceasta era a(AE) treia oară când Se arăta Isus ucenicilor Săi după ce înviase din morţi.
Isus vesteşte moartea lui Petru
15 După ce au prânzit, Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc”. Isus i-a zis: „Paşte mieluşeii Mei”. 16 I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc”. Isus i-a zis(AF): „Paşte oiţele Mele”. 17 A treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubeşti?”Şi I-a răspuns: „Doamne, Tu toate(AG) le ştii, ştii că Te iubesc”. Isus i-a zis: „Paşte oile Mele! 18 Adevărat(AH), adevărat îţi spun că, atunci când erai mai tânăr, singur te încingeai şi te duceai unde voiai, dar, când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vei voi.” 19 A zis lucrul acesta ca să arate cu(AI) ce fel de moarte va proslăvi Petru pe Dumnezeu. Şi, după ce a vorbit astfel, i-a zis: „Vino după Mine”. 20 Petru s-a întors şi a văzut venind după ei pe ucenicul pe(AJ) care-l iubea Isus, acela care, la cină, se rezemase pe pieptul lui Isus şi zisese: „Doamne, cine este cel ce Te vinde?” 21 Petru s-a uitat la el şi a zis lui Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?” 22 Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până(AK) voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie? Tu vino după Mine!” 23 Din pricina aceasta, a ieşit zvonul printre fraţi că ucenicul acela nu va muri deloc. Însă Isus nu zisese lui Petru că nu va muri deloc, ci: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie?” 24 Ucenicul acesta este cel ce adevereşte aceste lucruri şi care le-a scris. Şi ştim(AL) că mărturia lui este adevărată. 25 Mai(AM) sunt multe alte lucruri, pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred(AN) că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărţile care s-ar fi scris. Amin.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.