Chronological

Trimiterea celor şaptezeci de ucenici

10 După aceea, Domnul a mai rânduit alţi şaptezeci de ucenici şi i-a trimis^(A) doi câte doi înaintea Lui, în toate cetăţile şi în toate locurile pe unde avea să treacă El. ² Şi le-a zis: „Mare este secerişul^(B), dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi dar^(C) pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său. ³ Duceţi-vă; iată^(D), vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor. ⁴ Să^(E) nu luaţi cu voi nici pungă, nici traistă, nici încălţăminte şi să nu întrebaţi pe nimeni^(F) de sănătate pe drum. ⁵ În^(G) orice casă veţi intra, să ziceţi întâi: ‘Pacea să fie peste casa aceasta!’ ⁶ Şi dacă va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră va rămâne peste el, altminteri, ea se va întoarce la voi. ⁷ Să^(H) rămâneţi în casa aceea şi să mâncaţi^(I) şi să beţi ce vi se va da, căci vrednic este lucrătorul^(J) de plata sa. Să nu umblaţi din casă în casă. ⁸ În oricare cetate veţi intra şi unde vă vor primi oamenii, să mâncaţi ce vi se va pune înainte, ⁹ să^(K) vindecaţi pe bolnavii care vor fi acolo şi să le ziceţi: ‘Împărăţia lui Dumnezeu s-a^(L) apropiat de voi’. ¹⁰ Dar, în oricare cetate veţi intra şi nu vă vor primi, să vă duceţi pe uliţele ei şi să ziceţi: ¹¹ ‘Scuturăm împotriva voastră chiar şi^(M) praful din cetatea voastră, care s-a lipit de picioarele noastre, totuşi să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi’. ¹² Eu vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai^(N) uşor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea. ¹³ Vai^(O) de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci^(P), dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon lucrările puternice care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit, stând în sac şi cenuşă. ¹⁴ De aceea, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi. ¹⁵ Şi^(Q) tu, Capernaume, vei fi înălţat^(R) oare până la cer? Vei fi pogorât până^(S) în Locuinţa morţilor. ¹⁶ Cine^(T) vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă şi^(U) cine vă nesocoteşte pe voi pe Mine Mă nesocoteşte, iar^(V) cine Mă nesocoteşte pe Mine nesocoteşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.”

Întoarcerea celor şaptezeci

¹⁷ Cei şaptezeci s-au^(W) întors plini de bucurie şi au zis: „Doamne, chiar şi dracii ne sunt supuşi în Numele Tău”. ¹⁸ Isus le-a zis: „Am^(X) văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer. ¹⁹ Iată că v-am^(Y) dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma. ²⁰ Totuşi să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse, ci bucuraţi-vă că numele^(Z) voastre sunt scrise în ceruri.” ²¹ În^(AA) ceasul acela, Isus S-a bucurat în Duhul Sfânt şi a zis: „Tată, Doamne al cerului şi al pământului, Te laud pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, fiindcă aşa ai găsit cu cale Tu.” ²² „Toate^(AB) lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu; şi^(AC) nimeni nu ştie cine este Fiul, afară de Tatăl, nici cine este Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.” ²³ Apoi, S-a întors spre ucenici şi le-a spus deoparte: „Ferice^(AD) de ochii care văd lucrurile pe care le vedeţi voi! ²⁴ Căci vă spun că^(AE) mulţi proroci şi împăraţi au voit să vadă ce vedeţi voi, şi n-au văzut, să audă ce auziţi voi, şi n-au auzit.”

Pilda samariteanului

²⁵ Un învăţător^(AF) al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus şi I-a zis: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” ²⁶ Isus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?” ²⁷ El a răspuns: „Să^(AG) iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău şi^(AH) pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. ²⁸ „Bine ai răspuns”, i-a zis Isus; „fă aşa şi vei^(AI) avea viaţa veşnică”. ²⁹ Dar el, care voia să^(AJ) se îndreptăţească, a zis lui Isus: „Şi cine este aproapele meu?” ³⁰ Isus a luat din nou cuvântul şi a zis: „Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat şi l-au lăsat aproape mort. ³¹ Din întâmplare, se cobora pe acelaşi drum un preot şi, când a văzut pe omul acesta, a^(AK) trecut înainte pe alături. ³² Un levit trecea şi el prin locul acela şi, când l-a văzut, a trecut înainte pe alături. ³³ Dar un samaritean^(AL), care era în călătorie, a venit în locul unde era el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. ³⁴ S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin, apoi, l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el. ³⁵ A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului şi i-a zis: ‘Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui, îţi voi da înapoi la întoarcere’. ³⁶ Care dintre aceştia trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?” ³⁷ „Cel ce şi-a făcut milă cu el”, a răspuns învăţătorul Legii. „Du-te de fă şi tu la fel”, i-a zis Isus.

Marta şi Maria

³⁸ Pe când era pe drum cu ucenicii Săi, Isus a intrat într-un sat. Şi o femeie, numită Marta^(AM), L-a primit în casa ei. ³⁹ Ea avea o soră numită Maria, care^(AN) s-a aşezat jos^(AO), la picioarele Domnului, şi asculta cuvintele Lui. ⁴⁰ Marta era împărţită cu multă slujire, a venit repede la El şi I-a zis: „Doamne, nu-Ţi pasă că soră-mea m-a lăsat să slujesc singură? Zi-i dar să-mi ajute.” ⁴¹ Drept răspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, ⁴² dar un^(AP) singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.”

Tatăl nostru

11 Într-o zi, Isus Se ruga într-un loc anumit. Când a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui”.

² El le-a zis: „Când vă rugaţi, să ziceţi:

‘Tatăl^(AQ) nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ.

³ Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi ⁴ şi ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă şi noi iertăm oricui ne este dator, şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău.’ ”

Stăruinţa în rugăciune

⁵ Apoi le-a mai zis: „Dacă unul dintre voi are un prieten şi se duce la el la miezul nopţii şi-i zice: ‘Prietene, împrumută-mi trei pâini, ⁶ căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu şi n-am ce-i pune înainte’, ⁷ şi, dacă dinăuntrul casei lui, prietenul acesta îi răspunde: ‘Nu mă tulbura; acum uşa este încuiată, copiii mei sunt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ţi dau pâini’, – ⁸ vă spun: chiar^(AR) dacă nu s-ar scula să i le dea, pentru că-i este prieten, totuşi, măcar pentru stăruinţa lui supărătoare, tot se va scula şi-i va da tot ce-i trebuie. ⁹ De aceea şi^(AS) Eu vă spun: ‘Cereţi, şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. ¹⁰ Fiindcă oricine cere capătă; cine caută găseşte şi celui ce bate, i se deschide. ¹¹ Cine este tatăl acela dintre voi care, dacă-i^(AT) cere fiul său pâine, să-i dea o piatră? Ori, dacă cere un peşte, să-i dea un şarpe în loc de peşte? ¹² Sau, dacă cere un ou, să-i dea o scorpie? ¹³ Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!’ ”

Vindecarea unui îndrăcit mut

¹⁴ Isus^(AU) a scos dintr-un bolnav un drac, care era mut. După ce a ieşit dracul, mutul a grăit şi noroadele s-au mirat. ¹⁵ Dar unii ziceau: „El^(AV) scoate dracii cu Beelzebul, domnul dracilor”. ¹⁶ Alţii, ca să-L ispitească, Îi cereau^(AW) un semn din cer. ¹⁷ Isus^(AX) le-a^(AY) cunoscut gândurile şi le-a zis: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei este pustiită şi o casă dezbinată împotriva ei se prăbuşeşte peste alta. ¹⁸ Deci, dacă Satana este dezbinat împotriva lui însuşi, cum va dăinui împărăţia lui, fiindcă ziceţi că Eu scot dracii cu Beelzebul? ¹⁹ Şi dacă eu scot dracii cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? De aceea, ei înşişi vor fi judecătorii voştri. ²⁰ Dar, dacă Eu scot dracii cu^(AZ) degetul lui Dumnezeu, Împărăţia lui Dumnezeu a ajuns până la voi. ²¹ Când^(BA) omul cel tare şi bine înarmat îşi păzeşte casa, averile îi sunt la adăpost. ²² Dar^(BB), dacă vine peste el unul mai tare decât el şi-l biruieşte, atunci îi ia cu sila toate armele în care se încredea şi împarte prăzile luate de la el. ²³ Cine^(BC) nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte.

Duhul necurat ieşit din om

²⁴ Duhul necurat, când^(BD) iese dintr-un om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Fiindcă n-o găseşte, zice: ‘Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit’. ²⁵ Şi când vine, o găseşte măturată şi împodobită. ²⁶ Atunci se duce de mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el, intră împreună în casă, se aşază în ea, şi starea de pe urmă^(BE) a omului aceluia ajunge mai rea decât cea dintâi.”

Ferice de cei ce ascultă Cuvântul

²⁷ Pe când spunea Isus aceste vorbe, o femeie din norod şi-a ridicat glasul şi a zis: „Ferice^(BF) de pântecele care Te-a purtat şi de ţâţele pe care le-ai supt!” ²⁸ Şi El a răspuns: „Ferice^(BG) mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-L păzesc!”

Minunea cu Iona

²⁹ Pe când^(BH) noroadele se strângeau cu grămada, El a început să spună: „Neamul acesta este un neam viclean; el cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona. ³⁰ Căci după cum Iona^(BI) a fost un semn pentru niniviteni, tot aşa şi Fiul omului va fi un semn pentru neamul acesta. ³¹ Împărăteasa^(BJ) de la miazăzi se va scula, în ziua judecăţii, alături de bărbaţii acestui neam şi-i va osândi; pentru că ea a venit de la capătul pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decât Solomon. ³² Bărbaţii din Ninive se vor scula, în ziua judecăţii, alături de neamul acesta şi-l vor osândi, pentru că ei^(BK) s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decât Iona.

Lumina

³³ Nimeni^(BL) n-aprinde o lumină ca s-o pună într-un loc ascuns sau sub baniţă, ci o pune într-un sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina. ³⁴ Ochiul este lumina^(BM) trupului tău. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău este plin de lumină, dar, dacă ochiul tău este rău, trupul tău este plin de întuneric. ³⁵ Ia seama, dar, ca lumina care este în tine să nu fie întuneric. ³⁶ Aşa că, dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi în totul plin de lumină, întocmai ca atunci când te-ar lumina o lampă cu lumina ei mare.”

Mustrarea cărturarilor şi fariseilor

³⁷ Pe când vorbea Isus, un fariseu L-a rugat să prânzească la el. El a intrat şi a şezut la masă. ³⁸ Fariseul^(BN) a văzut cu mirare că Isus nu Se spălase înainte de prânz. ³⁹ Dar^(BO) Domnul i-a zis: „Voi, fariseii, curăţiţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar lăuntrul^(BP) vostru este plin de jefuire şi de răutate. ⁴⁰ Nebunilor, oare Acela care a făcut partea de afară n-a făcut şi pe cea dinăuntru? ⁴¹ Daţi^(BQ) mai bine milostenie din lucrurile dinăuntru, şi atunci toate vă vor fi curate. ⁴² Dar^(BR) vai de voi, fariseilor! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din rută şi din toate zarzavaturile, şi daţi uitării dreptatea şi dragostea de Dumnezeu: pe acestea trebuia să le faceţi şi pe celelalte să nu le lăsaţi nefăcute! ⁴³ Vai^(BS) de voi, fariseilor! Pentru că voi umblaţi după scaunele dintâi la sinagogi şi vă place să vă facă lumea plecăciuni prin pieţe! ⁴⁴ Vai^(BT) de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că^(BU) voi sunteţi ca mormintele, care nu se văd, şi peste care oamenii umblă fără să ştie.” ⁴⁵ Unul din învăţătorii Legii a luat cuvântul şi I-a zis: „Învăţătorule, spunând aceste lucruri ne ocărăşti şi pe noi”. ⁴⁶ „Vai şi de voi, învăţători ai Legii”, a răspuns Isus. „Pentru că^(BV) voi puneţi pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeţi de ele. ⁴⁷ Vai^(BW) de voi! Pentru că voi zidiţi mormintele prorocilor, pe care i-au ucis părinţii voştri. ⁴⁸ Prin aceasta mărturisiţi că încuviinţaţi faptele părinţilor voştri, căci ei au ucis pe proroci, iar voi le zidiţi mormintele. ⁴⁹ De aceea Înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: ‘Le voi trimite^(BX) proroci şi apostoli; pe unii din ei îi vor ucide, iar pe alţii îi vor prigoni, ⁵⁰ ca să se ceară de la acest neam sângele tuturor prorocilor care a fost vărsat de la întemeierea lumii: ⁵¹ de la^(BY) sângele lui Abel până la sângele^(BZ) lui Zaharia, ucis între altar şi Templu’; da, vă spun, se va cere de la neamul acesta! ⁵² Vai^(CA) de voi, învăţători ai Legii! Pentru că voi aţi pus mâna pe cheia cunoştinţei: nici voi n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre, i-aţi împiedicat să intre.” ⁵³ După ce a ieşit de acolo, cărturarii şi fariseii au început să-L pună la strâmtoare şi să-L facă să vorbească despre multe lucruri; ⁵⁴ I-au întins astfel laţuri, ca^(CB) să prindă vreo vorbă din gura Lui, pentru care să-L poată învinui.

Isus la Praznicul Înnoirii

²² În Ierusalim se prăznuia atunci Praznicul Înnoirii Templului. Era iarna. ²³ Şi Isus Se plimba prin Templu, pe sub^(A) pridvorul lui Solomon. ²⁴ Iudeii L-au înconjurat şi I-au zis: „Până când ne tot ţii sufletele în încordare? Dacă eşti Hristosul, spune-ne-o desluşit.” ²⁵ „V-am spus”, le-a răspuns Isus, „şi nu credeţi. Lucrările^(B) pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine. ²⁶ Dar^(C) voi nu credeţi, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteţi din oile Mele. ²⁷ Oile^(D) Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. ²⁸ Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu^(E) vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. ²⁹ Tatăl^(F) Meu, care^(G) Mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu. ³⁰ Eu^(H) şi Tatăl una suntem.” ³¹ Atunci, iudeii^(I) iarăşi au luat pietre ca să-L ucidă. ³² Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucrări bune, care vin de la Tatăl Meu – pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?” ³³ Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă şi pentru că Tu, care eşti un om, Te^(J) faci Dumnezeu”. ³⁴ Isus le-a răspuns: „Nu^(K) este scris în Legea voastră: ‘Eu am zis: «Sunteţi dumnezei»’? ³⁵ Dacă Legea a numit dumnezei pe^(L) aceia cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu şi Scriptura nu poate fi desfiinţată, ³⁶ cum ziceţi voi că hulesc Eu, Cel pe care^(M) Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis^(N) în lume? Şi aceasta, pentru că^(O) am zis: ‘Sunt Fiul^(P) lui Dumnezeu!’ ³⁷ Dacă^(Q) nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi. ³⁸ Dar, dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi^(R) pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că^(S) Tatăl este în Mine şi Eu sunt în Tatăl.” ³⁹ La^(T) auzul acestor vorbe, căutau iarăşi să-L prindă, dar El a scăpat din mâinile lor.

Plecarea lui Isus în Pereea

⁴⁰ Isus S-a dus iarăşi dincolo de Iordan, în locul unde^(U) botezase Ioan la început. Şi a rămas acolo. ⁴¹ Mulţi veneau la El şi ziceau: „Ioan n-a făcut niciun semn, dar^(V) tot ce a spus Ioan despre omul acesta era adevărat”. ⁴² Şi^(W) mulţi au crezut în El în locul acela.