Chronological

Aluatul fariseilor

16 Fariseii^(A) şi saducheii s-au apropiat de Isus şi, ca să-L ispitească, I-au cerut să le arate un semn din cer. ² Drept răspuns, Isus le-a zis: „Când se înserează, voi ziceţi: ‘Are să fie vreme frumoasă, căci cerul este roşu’. ³ Şi dimineaţa ziceţi: ‘Astăzi are să fie furtună, căci cerul este roşu-posomorât’. Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi, şi semnele vremurilor nu le puteţi deosebi? ⁴ Un neam^(B) viclean şi preacurvar cere un semn; nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona.” Apoi i-a lăsat şi a plecat. ⁵ Ucenicii trecuseră^(C) de cealaltă parte şi uitaseră să ia pâini. ⁶ Isus le-a zis: „Luaţi seama^(D) şi păziţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor”. ⁷ Ucenicii se gândeau în ei şi ziceau: „Ne zice aşa pentru că n-am luat pâini!” ⁸ Isus, care cunoştea lucrul acesta, le-a zis: „Puţin credincioşilor, pentru ce vă gândiţi că n-aţi luat pâini? ⁹ Tot^(E) nu înţelegeţi? Şi nici nu vă mai aduceţi aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii de oameni şi câte coşuri aţi ridicat? ¹⁰ Nici^(F) de cele şapte pâini pentru cei patru mii de oameni şi câte coşniţe aţi ridicat? ¹¹ Cum nu înţelegeţi că nu v-am spus de pâini? Ci v-am spus să vă păziţi de aluatul fariseilor şi al saducheilor?” ¹² Atunci au înţeles ei că nu le zisese să se păzească de aluatul pâinii, ci de învăţătura fariseilor şi a saducheilor.

Isus în ţinutul Cezareii lui Filip

¹³ Isus a venit în părţile Cezareii lui Filip şi a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine^(G) zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?” ¹⁴ Ei^(H) au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii, Ilie; alţii, Ieremia sau unul din proroci”. ¹⁵ „Dar voi”, le-a zis El, „cine ziceţi că sunt?” ¹⁶ Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu^(I) eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” ¹⁷ Isus a luat din nou cuvântul şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, fiindcă^(J) nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl^(K) Meu, care este în ceruri. ¹⁸ Şi Eu îţi spun: tu^(L) eşti Petru^[a], şi pe^(M) această piatră^[b] voi zidi Biserica Mea, şi^(N) porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui. ¹⁹ Îţi^(O) voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.” ²⁰ Atunci^(P) a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Hristosul.

Isus vesteşte patimile şi moartea Sa

²¹ De atunci încolo, Isus a început să spună^(Q) ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorât şi că a treia zi are să învieze. ²² Petru L-a luat deoparte şi a început să-L mustre, zicând: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva!” ²³ Dar Isus S-a întors şi a zis lui Petru: „Înapoia Mea, Satano^(R), tu^(S) eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.” ²⁴ Atunci^(T), Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. ²⁵ Pentru că oricine^(U) va vrea să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga. ²⁶ Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce^(V) ar da un om în schimb pentru sufletul său? ²⁷ Căci Fiul^(W) omului are să vină în slava Tatălui Său, cu^(X) îngerii Săi, şi^(Y) atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui. ²⁸ Adevărat vă spun că^(Z) unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în Împărăţia Sa.”

A doua înmulţire a pâinilor

8 În zilele acelea, fiindcă^(A) se strânsese din nou mult norod şi n-avea ce mânca, Isus a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: ² „Mi-e milă de norodul acesta, căci iată că de trei zile stau lângă Mine şi n-au ce mânca. ³ Dacă le voi da drumul acasă flămânzi, au să leşine de foame pe drum, fiindcă unii din ei au venit de departe.” ⁴ Ucenicii I-au răspuns: „Cum ar putea cineva să sature cu pâine pe oamenii aceştia aici, într-un loc pustiu?” ⁵ „Câte pâini aveţi?” i-a întrebat^(B) Isus. „Şapte”, I-au răspuns ei. ⁶ Atunci a poruncit norodului să şadă pe pământ, a luat cele şapte pâini şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă, şi ei le-au împărţit norodului. ⁷ Mai aveau şi câţiva peştişori, şi Isus, după ce i-a binecuvântat^(C), a poruncit să-i împartă şi pe aceia. ⁸ Au mâncat şi s-au săturat şi au ridicat şapte coşniţe pline cu rămăşiţele de firimituri. ⁹ Erau aproape patru mii de inşi. În urmă, Isus le-a dat drumul.

Aluatul fariseilor

¹⁰ Isus a intrat îndată^(D) în corabie cu ucenicii Săi şi a venit în părţile Dalmanutei. ¹¹ Fariseii au venit deodată^(E) şi au început o ceartă de vorbe cu Isus. Şi, ca să-L pună la încercare, I-au cerut un semn din cer. ¹² Isus a suspinat adânc în duhul Său şi a zis: „Pentru ce cere neamul acesta un semn? Adevărat vă spun că neamului acestuia nu i se va da deloc un semn.” ¹³ Apoi i-a lăsat şi a intrat iarăşi în corabie, ca să treacă de cealaltă parte. ¹⁴ Ucenicii^(F) uitaseră să ia pâini; cu ei în corabie n-aveau decât o pâine. ¹⁵ Isus le dădea în grijă^(G) şi le zicea: „Luaţi seama, să vă păziţi bine de aluatul fariseilor şi de aluatul lui Irod!” ¹⁶ Ucenicii se gândeau şi ziceau între ei: „Fiindcă n-avem pâini^(H)”. ¹⁷ Isus a înţeles lucrul acesta şi le-a zis: „Pentru ce vă gândiţi că n-aveţi pâini? Tot^(I) nu pricepeţi şi tot nu înţelegeţi? Aveţi inima împietrită? ¹⁸ Aveţi ochi şi nu vedeţi? Aveţi urechi şi nu auziţi? Şi nu vă aduceţi aminte deloc? ¹⁹ Când^(J) am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de bărbaţi, câte coşuri pline cu firimituri aţi ridicat?” „Douăsprezece”, I-au răspuns ei. ²⁰ „Şi când^(K) am frânt cele şapte pâini la cei patru mii de bărbaţi, câte coşniţe pline cu firimituri aţi ridicat?” „Şapte”, I-au răspuns ei. ²¹ Şi El le-a zis: „Tot nu^(L) înţelegeţi?”

Vindecarea unui orb la Betsaida

²² Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb şi L-au rugat să Se atingă de el. ²³ Isus a luat pe orb de mână şi l-a scos din sat, apoi i-a pus scuipat^(M) pe ochi, Şi-a pus mâinile peste el şi l-a întrebat: „Vezi ceva?” ²⁴ El s-a uitat şi a zis: „Văd nişte oameni umblând, dar mi se par ca nişte copaci”. ²⁵ Isus i-a pus din nou mâinile pe ochi; i-a spus să se uite ţintă şi, când s-a uitat, a fost tămăduit şi a văzut toate lucrurile desluşit. ²⁶ Atunci, Isus l-a trimis acasă şi i-a zis: „Să nu intri în sat şi nici^(N) să nu spui cuiva în sat”.

Mărturisirea lui Petru

²⁷ Isus^(O) a plecat cu ucenicii Săi în satele Cezareii lui Filip. Pe drum le-a pus următoarea întrebare: „Cine zic oamenii că sunt Eu?” ²⁸ Ei I-au răspuns: „Ioan^(P) Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Unul din proroci”. ²⁹ „Dar voi”, i-a întrebat El, „cine ziceţi că sunt Eu?” „Tu^(Q) eşti Hristosul!” I-a răspuns Petru. ³⁰ Isus^(R) le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El.

Isus vesteşte patimile şi moartea Sa

³¹ Atunci a^(S) început să-i înveţe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât şi după trei zile să învieze. ³² Le spunea lucrurile acestea pe faţă. Petru însă L-a luat deoparte şi a început să-L mustre. ³³ Dar Isus S-a întors şi S-a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru şi i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.” ³⁴ Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi şi le-a zis: „Dacă voieşte cineva^(T) să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. ³⁵ Căci oricine^(U) va vrea să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei o va mântui. ³⁶ Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul? ³⁷ Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său? ³⁸ Pentru că^(V) de oricine se^(W) va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.”

Mărturisirea lui Petru

¹⁸ Într-o^(A) zi, pe când Se ruga Isus singur deoparte, având cu El pe ucenicii Lui, le-a pus întrebarea următoare: „Cine zic oamenii că sunt Eu?” ¹⁹ Ei I-au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan^(B) Botezătorul; alţii zic că eşti Ilie; alţii zic că a înviat un proroc din cei din vechime”. ²⁰ „Dar voi”, i-a întrebat El, „cine ziceţi că sunt?” „Hristosul lui Dumnezeu!” I-a răspuns Petru^(C). ²¹ Isus^(D) le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta. ²² Apoi, a adăugat că Fiul^(E) omului trebuie să pătimească multe, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât şi a treia zi să învieze.

Cum să urmăm pe Isus

²³ Apoi^(F) a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze. ²⁴ Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va mântui. ²⁵ Şi^(G) ce ar folosi un om să câştige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuşi? ²⁶ Căci^(H) de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri. ²⁷ Adevărat^(I) vă spun, că sunt unii din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”