Chronological
Pilda semănătorului
13 În aceeaşi zi, Isus a ieşit din casă şi şedea(A) lângă mare. 2 O mulţime de noroade s-au(B) strâns la El, aşa că a trebuit să Se(C) suie să şadă într-o corabie, iar tot norodul stătea pe ţărm. 3 El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde şi le-a zis: „Iată, semănătorul a ieşit să semene. 4 Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum şi au venit păsările şi au mâncat-o. 5 O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc. 6 Dar, când a răsărit soarele, s-a pălit şi, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat. 7 O altă(D) parte a căzut între spini: spinii au crescut şi au înecat-o. 8 O altă parte a căzut în pământ bun şi a dat rod: un grăunte a dat o sută(E), altul, şaizeci şi altul, treizeci. 9 Cine(F) are urechi de auzit să audă.” 10 Ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „De ce le vorbeşti în pilde?” 11 Isus le-a răspuns: „Pentru că vouă(G) v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat. 12 Căci(H) celui ce are, i se va da şi va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are. 13 De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg. 14 Şi cu privire la ei se împlineşte prorocia lui Isaia, care zice: ‘Veţi(I) auzi cu urechile voastre şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri şi nu veţi vedea’. 15 Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns(J) tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec. 16 Dar ferice(K) de ochii voştri că văd şi de urechile voastre că aud! 17 Adevărat vă spun că mulţi(L) proroci şi oameni neprihăniţi au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeţi voi, şi nu le-au văzut; şi să audă lucrurile pe care le auziţi voi, şi nu le-au auzit. 18 Ascultaţi(M) dar ce înseamnă pilda semănătorului. 19 Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie(N) şi nu-l înţelege, vine cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânţa căzută lângă drum. 20 Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul şi-l primeşte îndată cu(O) bucurie, 21 dar n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se(P) leapădă îndată de el. 22 Sămânţa(Q) căzută între(R) spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt şi ajunge neroditor. 23 Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul şi-l înţelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul, şaizeci, altul, treizeci.”
Pilda neghinei
24 Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui. 25 Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu şi a plecat. 26 Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina. 27 Robii stăpânului casei au venit şi i-au zis: ‘Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are dar neghină?’ 28 El le-a răspuns: ‘Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta’. Şi robii i-au zis: ‘Vrei dar să mergem s-o smulgem?’ 29 ‘Nu’, le-a zis el, ‘ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul(S) împreună cu ea. 30 Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: «Smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu».’ ”
Pilda grăuntelui de muştar şi aluatului
31 Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis: „Împărăţia(T) cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ţarina sa. 32 Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele, dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile şi se face un copac, aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi în ramurile lui.” 33 Le-a spus(U) o altă pildă, şi anume: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină de grâu, până s-a dospit toată plămădeala”. 34 Isus a spus noroadelor toate aceste(V) lucruri în pilde şi nu le vorbea deloc fără pildă, 35 ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul, care zice: „Voi(W) vorbi în pilde, voi(X) spune lucruri ascunse de la facerea lumii”.
Tâlcuirea pildei neghinei
36 Atunci, Isus a dat drumul noroadelor şi a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El şi I-au zis: „Tâlcuieşte-ne pilda cu neghina din ţarină”. 37 El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul omului. 38 Ţarina(Y) este lumea; sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei; neghina sunt fiii(Z) celui rău. 39 Vrăjmaşul care a semănat-o este Diavolul; secerişul(AA) este sfârşitul veacului; secerătorii sunt îngerii. 40 Deci cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfârşitul veacului. 41 Fiul omului va trimite pe îngerii Săi şi(AB) ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile, care sunt pricină de păcătuire, şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea 42 şi-i(AC) vor arunca în cuptorul aprins; acolo(AD) vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. 43 Atunci(AE), cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine(AF) are urechi de auzit să audă.
Pilda comorii ascunse şi a mărgăritarului
44 Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte o ascunde şi, de bucuria ei, se duce şi vinde(AG) tot ce are şi cumpără(AH) ţarina aceea. 45 Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. 46 Şi, când găseşte un(AI) mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are şi-l cumpără.
Pilda năvodului
47 Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde(AJ) tot felul de peşti. 48 După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, şed jos, aleg în vase ce este bun şi aruncă afară ce este rău. 49 Tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului. Îngerii vor ieşi, vor despărţi(AK) pe cei răi din mijlocul celor buni 50 şi-i(AL) vor arunca în cuptorul aprins; acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. 51 ‘Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?’ ” i-a întrebat Isus. „Da, Doamne”, I-au răspuns ei. 52 Şi El le-a zis: „De aceea, orice cărturar, care a învăţat ce trebuie despre Împărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi(AM) şi lucruri vechi”.
Isus la Nazaret. Necredinţa locuitorilor
53 După ce a isprăvit Isus pildele acestea, a plecat de acolo. 54 A(AN) venit în patria Sa şi a început să înveţe pe oameni în sinagogă; aşa că cei ce-L auzeau, se mirau şi ziceau: „De unde are El înţelepciunea şi minunile acestea? 55 Oare(AO) nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov(AP), Iosif, Simon şi Iuda nu sunt ei fraţii(AQ) Lui? 56 Şi surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?” 57 Şi găseau astfel în El o pricină de poticnire(AR). Dar Isus le-a zis: „Nicăieri nu(AS) este preţuit un proroc mai puţin decât în patria şi în casa Lui”. 58 Şi n-a(AT) făcut multe minuni în locul acela din pricina necredinţei lor.
Isus propovăduieşte Evanghelia
8 Curând după aceea, Isus umbla din cetate în cetate şi din sat în sat şi propovăduia şi vestea Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El 2 şi mai erau şi nişte(A) femei care fuseseră tămăduite de duhuri rele şi de boli: Maria, zisă Magdalena, din(B) care ieşiseră şapte draci, 3 Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana şi multe altele, care-L ajutau cu ce aveau.
Pilda semănătorului
4 Când(C) s-a strâns o gloată mare şi a venit la El norod din felurite cetăţi, Isus a spus pilda aceasta: 5 „Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare şi au mâncat-o păsările cerului. 6 O altă parte a căzut pe stâncă şi, cum a răsărit, s-a uscat, pentru că n-avea umezeală. 7 O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea şi au înecat-o. 8 O altă parte a căzut pe pământ bun şi a crescut şi a făcut rod însutit.” După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit să audă”. 9 Ucenicii(D) Lui L-au întrebat ce înţeles are pilda aceasta. 10 El le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi li se vorbeşte în pilde, ca, măcar că(E) văd, să nu vadă, şi, măcar că aud, să nu înţeleagă. 11 Iată ce înţeles are pilda(F) aceasta: Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu. 12 Cei închipuiţi în sămânţa căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi. 13 Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, Îl primesc cu bucurie, dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad. 14 Sămânţa care a căzut între spini îi închipuie pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îşi văd de drum şi-L lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia şi n-aduc rod care să ajungă la coacere. 15 Sămânţa care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, Îl ţin într-o inimă bună şi curată şi fac rod în răbdare. 16 Nimeni(G), după ce a aprins o lumină, n-o acoperă cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune într-un sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina. 17 Fiindcă(H) nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nimic tăinuit, care nu va fi cunoscut şi nu va veni la lumină. 18 Luaţi seama dar la felul cum ascultaţi; căci(I) celui ce are, i se va da, dar celui ce n-are, i se va lua şi ce i se pare că are.”
Mama şi fraţii lui Isus
19 Mama(J) şi fraţii lui Isus au venit la El, dar nu puteau să-I vorbească din pricina norodului. 20 Cineva I-a spus: „Mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi vor să Te vadă”. 21 Dar El, drept răspuns, a zis: „Mama Mea şi fraţii Mei sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-L împlinesc”.
Potolirea furtunii
22 Într-una(K) din zile, Isus S-a suit într-o corabie împreună cu ucenicii Lui. El le-a zis: „Haidem să trecem dincolo de lac”. Şi au plecat. 23 Pe când vâsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s-a stârnit un aşa vârtej de vânt, că se umplea corabia cu apă şi erau în primejdie. 24 Au(L) venit la El, L-au deşteptat şi au zis: „Învăţătorule, Învăţătorule, pierim”. Isus S-a sculat, a certat vântul şi valurile înfuriate, care s-au potolit, şi s-a făcut linişte. 25 Apoi a zis ucenicilor Săi: „Unde vă este credinţa?” Plini de spaimă şi de mirare, ei au zis unii către alţii: „Cine este acesta de porunceşte chiar şi vânturilor şi apei şi-L ascultă?”
Vindecarea unui îndrăcit
26 Au venit cu corabia în ţinutul gherghesenilor, care este în dreptul Galileii. 27 Când a ieşit Isus la ţărm, L-a întâmpinat un om din cetate, stăpânit de mai mulţi draci. De multă vreme nu se îmbrăca în haină şi nu-şi avea locuinţa într-o casă, ci în morminte. 28 Când a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuţit, a căzut jos înaintea Lui şi a zis cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt? Te rog nu mă chinui.” 29 Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela, pe care pusese stăpânire de multă vreme; era păzit, legat cu cătuşe la mâini şi cu obezi la picioare, dar rupea legăturile şi era gonit de dracul prin pustii. 30 Isus l-a întrebat: „Cum îţi este numele?” „Legiune”, a răspuns el; pentru că intraseră mulţi draci în el. 31 Şi dracii rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă în(M) Adânc. 32 Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci, care păşteau. Şi dracii au rugat pe Isus să le dea voie să intre în ei. El le-a dat voie. 33 Dracii au ieşit din omul acela, au intrat în porci, şi turma s-a repezit de pe râpă în lac şi s-a înecat. 34 Porcarii, când au văzut ce se întâmplase, au fugit şi au dat de veste în cetate şi prin sate. 35 Oamenii au ieşit să vadă cele întâmplate. Au venit la Isus şi au găsit pe omul din care ieşiseră dracii şezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat şi în toate minţile; şi i-a apucat frica. 36 Cei ce văzuseră cele petrecute le-au povestit cum fusese vindecat cel stăpânit de draci. 37 Tot(N) norodul din ţinutul gherghesenilor a(O) rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi apucase o mare frică. Isus S-a suit într-o corabie şi S-a întors. 38 Omul(P) din care ieşiseră dracii Îl ruga să-i dea voie să rămână cu El. Dar Isus l-a trimis acasă şi i-a zis: 39 „Întoarce-te acasă şi povesteşte tot ce ţi-a făcut Dumnezeu”. El a plecat şi a vestit prin toată cetatea tot ce-i făcuse Isus.
Învierea fiicei lui Iair. Femeia cu scurgere de sânge
40 La întoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulţime, căci toţi Îl aşteptau. 41 Şi(Q) iată că a venit un om, numit Iair, care era fruntaş al sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus şi L-a rugat să vină până la el acasă; 42 pentru că avea o singură copilă de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară. Pe drum, Isus era îmbulzit de noroade. 43 Şi(R) era o femeie care, de doisprezece ani, avea o scurgere de sânge; ea îşi cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul. 44 Ea s-a apropiat pe dinapoi şi s-a atins de poala hainei lui Isus. Îndată, scurgerea de sânge s-a oprit. 45 Şi Isus a zis: „Cine s-a atins de Mine?” Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru şi cei ce erau cu El au zis: „Învăţătorule, noroadele Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai întrebi: ‘Cine s-a atins de Mine?’” 46 Dar Isus a răspuns: „S-a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere(S) ”. 47 Femeia, când s-a văzut dată de gol, a venit tremurând, s-a aruncat jos, înaintea Lui, şi a spus în faţa întregului norod din ce pricină se atinsese de El şi cum fusese vindecată numaidecât. 48 Isus i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te-a mântuit. Du-te în pace.” 49 Pe(T) când vorbea El încă, vine unul din casa fruntaşului sinagogii şi-i spune: „Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învăţătorul”. 50 Dar Isus, când a auzit lucrul acesta, a zis fruntaşului sinagogii: „Nu te teme; crede numai şi va fi tămăduită”. 51 Când a ajuns la casa fruntaşului, n-a lăsat pe niciunul să intre împreună cu El, decât pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl şi pe mama fetei. 52 Toţi plângeau şi o boceau. Atunci, Isus a zis: „Nu plângeţi; fetiţa n-a murit, ci(U) doarme”. 53 Ei îşi băteau joc de El, căci ştiau că murise. 54 Dar El, după ce i-a scos pe toţi afară, a apucat-o de mână şi a strigat cu glas tare: „Fetiţo, scoală-te(V)!” 55 Şi duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât. Isus a poruncit să-i dea să mănânce. 56 Părinţii ei au rămas uimiţi. Isus(W) le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.