Chronological

Vindecarea soacrei lui Petru şi mai multor bolnavi

¹⁴ Isus S-a dus apoi^(A) în casa lui Petru şi a văzut pe soacra^(B) acestuia zăcând în pat, prinsă de friguri. ¹⁵ S-a atins de mâna ei şi au lăsat-o frigurile; apoi ea s-a sculat şi a început să-I slujească. ¹⁶ Seara^(C), au adus la Isus pe mulţi îndrăciţi. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate şi a tămăduit pe toţi bolnavii, ¹⁷ ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: „El^(D) a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre”.

Cum să urmăm pe Isus

¹⁸ Isus a văzut multe noroade împrejurul Său şi a poruncit să treacă de cealaltă parte. ¹⁹ Atunci^(E) s-a apropiat de El un cărturar şi I-a zis: „Învăţătorule, vreau să Te urmez oriunde vei merge”. ²⁰ Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul”. ²¹ Un^(F) altul, care era dintre ucenici, I-a zis: „Doamne, dă-mi^(G) voie să mă duc mai întâi să îngrop pe tatăl meu”. ²² „Vino după Mine”, i-a răspuns Isus, „şi lasă morţii să-şi îngroape morţii”.

Potolirea furtunii

²³ Isus S-a suit într-o corabie, şi ucenicii Lui au mers după El. ²⁴ Şi^(H), deodată, s-a stârnit pe mare o furtună atât de straşnică, încât corabia era acoperită de valuri. Şi El dormea. ²⁵ Ucenicii s-au apropiat de El şi L-au deşteptat, strigând: „Doamne, scapă-ne, că pierim!” ²⁶ El le-a zis: „De ce vă este frică, puţin credincioşilor?” Apoi S-a sculat^(I), a certat vânturile şi marea şi s-a făcut o linişte mare. ²⁷ Oamenii aceia se mirau şi ziceau: „Ce fel de om este acesta, de-L ascultă până şi vânturile şi marea?”

Doi îndrăciţi sunt tămăduiţi

²⁸ Când^(J) a ajuns Isus de partea cealaltă, în ţinutul gadarenilor, L-au întâmpinat doi îndrăciţi, care ieşeau din morminte. Erau aşa de cumpliţi, că nimeni nu putea trece pe drumul acela. ²⁹ Şi iată că au început să strige: „Ce legătură este între noi şi Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?” ³⁰ Departe de ei era o turmă mare de porci, care păşteau. ³¹ Dracii rugau pe Isus şi ziceau: „Dacă ne scoţi afară din ei, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci”. ³² „Duceţi-vă”, le-a zis El. Ei au ieşit şi au intrat în porci. Şi, deodată, toată turma s-a repezit de pe râpă în mare şi a pierit în ape. ³³ Porcarii au fugit şi s-au dus în cetate de au povestit tot ce se petrecuse şi cele întâmplate cu îndrăciţii. ³⁴ Şi iată că toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Isus şi, cum L-au văzut, L-au^(K) rugat să plece din ţinutul lor.

Pilda semănătorului

4 Isus a început iarăşi^(A) să înveţe pe norod lângă mare. Fiindcă se adunase foarte mult norod la El, S-a suit şi a şezut într-o corabie, pe mare; iar tot norodul stătea pe ţărm lângă mare. ² Apoi a început să-i înveţe multe lucruri în pilde; şi^(B), în învăţătura pe care le-o dădea, le spunea: ³ „Ascultaţi! Iată, semănătorul a ieşit să semene. ⁴ Pe când semăna, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: au venit păsările şi au mâncat-o. ⁵ O altă parte a căzut pe un loc stâncos, unde n-avea mult pământ: a răsărit îndată, pentru că n-a dat de un pământ adânc, ⁶ dar, când a răsărit soarele, s-a pălit şi, pentru că n-avea rădăcină, s-a uscat. ⁷ O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut, au înecat-o şi n-a dat rod. ⁸ O altă parte a căzut în pământ bun: a dat^(C) rod, care se înălţa şi creştea şi a adus una treizeci, alta şaizeci şi alta o sută.” ⁹ Apoi a zis: „Cine are urechi de auzit să audă”. ¹⁰ Când^(D) a fost singur, cei ce erau în jurul Lui, împreună cu cei doisprezece, L-au întrebat despre pilde. ¹¹ „Vouă”, le-a zis El, „v-a fost dat să cunoaşteţi taina Împărăţiei lui Dumnezeu, dar pentru cei ce^(E) sunt afară din numărul vostru, toate lucrurile sunt înfăţişate în pilde, ¹² pentru ca^(F) , măcar că privesc, să privească şi să nu vadă şi, măcar că aud, să audă şi să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă la Dumnezeu şi să li se ierte păcatele.” ¹³ El le-a mai zis: „Nu înţelegeţi pilda aceasta? Cum veţi înţelege atunci toate celelalte pilde? ¹⁴ Semănătorul^(G) seamănă Cuvântul. ¹⁵ Cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută lângă drum sunt aceia în care este semănat Cuvântul, dar, după ce l-au auzit, vine Satana îndată şi ia Cuvântul semănat în ei. ¹⁶ Tot aşa, cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută în locurile stâncoase sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie, ¹⁷ dar n-au rădăcină în ei, ci ţin până la o vreme şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el. ¹⁸ Alţii sunt cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută între spini; aceştia sunt cei ce aud Cuvântul, ¹⁹ dar năvălesc în ei grijile lumii, înşelăciunea^(H) bogăţiilor şi poftele altor lucruri, care îneacă Cuvântul şi-l fac astfel neroditor. ²⁰ Alţii, apoi, sunt înfăţişaţi prin sămânţa căzută în pământ bun. Aceştia sunt cei ce aud Cuvântul, îl primesc şi fac rod: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută.”

Lumina

²¹ El^(I) le-a mai zis: „Oare lumina este adusă ca să fie pusă sub baniţă sau sub pat? Nu este adusă ca să fie pusă în sfeşnic? ²² Căci^(J) nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nimic tăinuit care nu va ieşi la lumină. ²³ Dacă^(K) are cineva urechi de auzit, să audă.” ²⁴ El le-a mai zis: „Luaţi seama la ce auziţi. Cu^(L) ce măsură veţi măsura, vi se va măsura şi vi se va da şi mai mult. ²⁵ Căci^(M), celui ce are, i se va da; dar, de la cel ce n-are, se va lua şi ce are.”

Pilda cu sămânţa

²⁶ El a mai zis: „Cu^(N) Împărăţia lui Dumnezeu este ca atunci când aruncă un om sămânţa în pământ; ²⁷ fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua, sămânţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el cum. ²⁸ Pământul rodeşte singur: întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic ²⁹ şi, când este coaptă roada, pune^(O) îndată secera în ea, pentru că a venit secerişul.”

Pilda grăuntelui de muştar

³⁰ El a mai zis: „Cu^(P) ce vom asemăna Împărăţia lui Dumnezeu, sau prin ce pildă o vom înfăţişa? ³¹ Se aseamănă cu un grăunte de muştar, care, când este semănat în pământ, este cea mai mică dintre toate seminţele de pe pământ, ³² dar, după ce a fost semănat, creşte şi se face mai mare decât toate zarzavaturile şi face ramuri mari, aşa că păsările cerului îşi pot face cuiburi la umbra lui.” ³³ Isus^(Q) le vestea Cuvântul prin multe pilde de felul acesta, după cum erau ei în stare să-L priceapă. ³⁴ Nu le vorbea deloc fără pildă, dar, când era singur la o parte, lămurea ucenicilor Săi toate lucrurile.

Potolirea furtunii

³⁵ În^(R) aceeaşi zi, seara, Isus le-a zis: „Să trecem în partea cealaltă”. ³⁶ După ce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat în corabia în care se afla şi aşa cum era. Împreună cu El mai erau şi alte corăbii. ³⁷ S-a stârnit o mare furtună de vânt, care arunca valurile în corabie, aşa că mai că se umplea corabia. ³⁸ Şi El dormea la cârmă pe căpătâi. Ucenicii L-au deşteptat şi I-au zis: „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?” ³⁹ El S-a sculat, a certat vântul şi a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a stat şi s-a făcut o linişte mare. ⁴⁰ Apoi le-a zis: „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?” ⁴¹ I-a apucat o mare frică şi ziceau unii către alţii: „Cine este acesta de Îl ascultă chiar şi vântul, şi marea?”

Vindecarea unui îndrăcit

5 Au^(S) ajuns pe celălalt ţărm al mării, în ţinutul gadarenilor. ² Când a ieşit Isus din corabie, L-a întâmpinat îndată un om care ieşea din morminte, stăpânit de un duh necurat. ³ Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat, nici chiar cu un lanţ. ⁴ Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi şi cu cătuşe la mâini, dar rupsese cătuşele şi sfărâmase obezile, şi nimeni nu-l putea domoli. ⁵ Totdeauna, zi şi noapte, stătea în morminte şi pe munţi, ţipând şi tăindu-se cu pietre. ⁶ Când a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat ⁷ şi a strigat cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu să nu mă chinuieşti!” ⁸ Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieşi din omul acesta!” ⁹ „Care-ţi este numele?” l-a întrebat Isus. „Numele meu este Legiune, a răspuns el, pentru că suntem mulţi.” ¹⁰ Şi Îl ruga stăruitor să nu-i trimită afară din ţinutul acela. ¹¹ Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci, care păşteau. ¹² Şi dracii L-au rugat şi au zis: „Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei”. ¹³ Isus le-a dat voie. Şi duhurile necurate au ieşit şi au intrat în porci; şi turma s-a repezit de pe râpă în mare. Erau aproape două mii şi s-au înecat în mare. ¹⁴ Porcarii au fugit şi au dat de ştire în cetate şi prin satele vecine. Oamenii au ieşit să vadă ce s-a întâmplat. ¹⁵ Au venit la Isus, şi iată pe cel ce fusese îndrăcit şi avusese legiunea de draci şezând jos îmbrăcat şi întreg la minte; şi s-au înspăimântat. ¹⁶ Cei ce văzuseră cele întâmplate, le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit şi cu porcii. ¹⁷ Atunci au^(T) început să roage pe Isus să plece din ţinutul lor. ¹⁸ Pe când Se suia El în corabie, omul^(U) care fusese îndrăcit Îl ruga să-l lase să rămână cu El. ¹⁹ Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: „Du-te acasă la ai tăi şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul şi cum a avut milă de tine”. ²⁰ El a plecat şi a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Şi toţi se minunau.

Învierea fiicei lui Iair şi vindecarea unei femei bolnave de doisprezece ani

²¹ După^(V) ce a trecut Isus iarăşi de cealaltă parte cu corabia, s-a adunat mult norod în jurul Lui. El stătea lângă mare. ²² Atunci^(W) a venit unul din fruntaşii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut, fruntaşul s-a aruncat la picioarele Lui ²³ şi I-a făcut următoarea rugăminte stăruitoare: „Fetiţa mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ţi pune mâinile peste ea, ca să se facă sănătoasă şi să trăiască”. ²⁴ Isus a plecat împreună cu el. Şi după El mergea mult norod şi-L îmbulzea. ²⁵ Şi era o femeie care de doisprezece ani avea^(X) o scurgere de sânge. ²⁶ Ea suferise mult de la mulţi doctori, cheltuise tot ce avea şi nu simţise nicio uşurare, ba încă îi era mai rău. ²⁷ A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulţime şi s-a atins de haina Lui. ²⁸ Căci îşi zicea ea: „Dacă aş putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui”. ²⁹ Şi îndată, a secat izvorul sângelui ei. Şi a simţit în tot trupul ei că s-a tămăduit de boală. ³⁰ Isus a cunoscut îndată că o putere^(Y) ieşise din El şi, întorcându-Se spre mulţime, a zis: „Cine s-a atins de hainele Mele?” ³¹ Ucenicii I-au zis: „Vezi că mulţimea Te îmbulzeşte şi mai zici: ‘Cine s-a atins de Mine’?” ³² El se uita de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse lucrul acesta. ³³ Femeia, înfricoşată şi tremurând, căci ştia ce se petrecuse în ea, a venit de s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a spus tot adevărul. ³⁴ Dar Isus i-a zis: „Fiică, credinţa^(Z) ta te-a mântuit; du-te în pace şi fii tămăduită de boala ta”. ³⁵ Pe când vorbea El încă^(AA), iată că vin nişte oameni de la fruntaşul sinagogii, care-i spun: „Fiica ta a murit, pentru ce mai superi pe Învăţătorul?” ³⁶ Dar Isus, fără să ţină seamă de cuvintele acestea, a zis fruntaşului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!” ³⁷ Şi n-a îngăduit nimănui să-L însoţească, afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov. ³⁸ Au ajuns la casa fruntaşului sinagogii. Acolo, Isus a văzut o zarvă şi pe unii care plângeau şi se tânguiau mult. ³⁹ A intrat înăuntru şi le-a zis: „Pentru ce faceţi atâta zarvă şi pentru ce plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme^(AB).” ⁴⁰ Ei îşi băteau joc de El. Atunci^(AC), după ce i-a scos afară pe toţi, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei ce-L însoţiseră şi a intrat acolo unde zăcea copila. ⁴¹ A apucat-o de mână şi i-a zis: „Talita cumi”, care, tălmăcit, înseamnă: „Fetiţo, scoală-te, îţi zic!” ⁴² Îndată, fetiţa s-a sculat şi a început să umble, căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniţi. ⁴³ Isus le-a^(AD) poruncit cu tărie să nu ştie nimeni lucrul acesta şi a zis să dea de mâncare fetiţei.