Chronological

Schimbarea la faţă

17 După^(A) şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui, şi i-a dus la o parte pe un munte înalt. ² El S-a schimbat la faţă înaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele şi hainele I s-au făcut albe ca lumina. ³ Şi iată că li s-a arătat Moise şi Ilie stând de vorbă cu El. ⁴ Petru a luat cuvântul şi a zis lui Isus: „Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”. ⁵ Pe când^(B) vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta^(C) este Fiul Meu preaiubit, în^(D) care Îmi găsesc plăcerea Mea, de^(E) El să ascultaţi!” ⁶ Când^(F) au auzit, ucenicii au căzut cu feţele la pământ şi s-au înspăimântat foarte tare. ⁷ Dar Isus S-a apropiat, S-a^(G) atins de ei şi le-a zis: „Sculaţi-vă, nu vă temeţi!” ⁸ Ei au ridicat ochii şi n-au văzut pe nimeni, decât pe Isus singur. ⁹ Pe când coborau din munte, Isus^(H) le-a dat porunca următoare: „Să nu spuneţi nimănui de vedenia aceasta până va învia Fiul omului din morţi”. ¹⁰ Ucenicii I-au pus întrebarea următoare: „Oare^(I) de ce zic cărturarii că întâi trebuie să vină Ilie?” ¹¹ Drept răspuns, Isus le-a zis: „Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie şi să aşeze^(J) din nou toate lucrurile. ¹² Dar^(K) vă spun că Ilie a şi venit, şi ei nu l-au cunoscut, ci au^(L) făcut cu el ce au vrut. Tot aşa are să sufere şi^(M) Fiul omului din partea lor.” ¹³ Ucenicii au înţeles atunci^(N) că le vorbise despre Ioan Botezătorul.

Vindecarea unui lunatic

¹⁴ Când^(O) au ajuns la norod, a venit un om care a căzut în genunchi înaintea lui Isus şi I-a zis: ¹⁵ „Doamne, ai milă de fiul meu, căci este lunatic şi pătimeşte rău: de multe ori cade în foc şi de multe ori cade în apă. ¹⁶ L-am adus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece.” ¹⁷ „O, neam necredincios şi pornit la rău!” a răspuns Isus. „Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l aici la Mine.” ¹⁸ Isus a certat dracul, care a ieşit din el. Şi băiatul s-a tămăduit chiar în ceasul acela. ¹⁹ Atunci, ucenicii au venit la Isus şi I-au zis deoparte: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?” ²⁰ „Din pricina puţinei voastre credinţe”, le-a zis Isus. „Adevărat vă spun că, dacă^(P) aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: ‘Mută-te de aici colo’, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă. ²¹ Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune şi cu post.”

Isus vesteşte moartea şi învierea Sa

²² Pe^(Q) când stăteau în Galileea, Isus le-a zis: „Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor. ²³ Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.” Ucenicii s-au întristat foarte mult.

Isus plăteşte darea pentru Templu

²⁴ Când au ajuns^(R) în Capernaum, cei ce strângeau darea pentru Templu^[a] au venit la Petru şi i-au zis: „Învăţătorul vostru nu plăteşte darea?” ²⁵ „Ba da”, a zis Petru. Şi când a intrat în casă, Isus i-a luat-o înainte şi i-a zis: „Ce crezi, Simone? Împăraţii pământului de la cine iau dări sau biruri? De la fiii lor sau de la străini?” ²⁶ Petru I-a răspuns: „De la străini”. Şi Isus i-a zis: „Aşadar, fiii sunt scutiţi. ²⁷ Dar, ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undiţa şi trage afară peştele care va veni întâi. Deschide-i gura şi vei găsi în ea un ban^[b] pe care ia-l şi dă-li-l lor, pentru Mine şi pentru tine.”

9 El le-a mai zis: „Adevărat^(A) vă spun că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor muri până nu vor vedea Împărăţia^(B) lui Dumnezeu venind cu putere”.

Schimbarea la faţă

² După^(C) şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi i-a dus singuri de o parte pe un munte înalt. Acolo S-a schimbat la faţă înaintea lor. ³ Hainele Lui s-au făcut strălucitoare şi foarte albe^(D), de o albeaţă pe care niciun înălbitor de pe pământ n-o poate da. ⁴ Ilie li s-a arătat împreună cu Moise şi sta de vorbă cu Isus. ⁵ Petru a luat cuvântul şi a zis lui Isus: „Învăţătorule, este bine să stăm aici, să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”. ⁶ Căci nu ştia ce să zică, atât de mare spaimă îi apucase. ⁷ A venit un nor şi i-a acoperit cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultaţi!” ⁸ Îndată, ucenicii s-au uitat împrejur şi n-au mai văzut pe nimeni, decât pe Isus singur cu ei. ⁹ Pe^(E) când se pogorau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, până va învia Fiul omului dintre cei morţi. ¹⁰ Ei au păstrat în ei lucrul acesta şi se întrebau între ei ce să însemne învierea aceea dintre cei morţi. ¹¹ Ucenicii I-au pus următoarea întrebare: „Pentru ce zic cărturarii că^(F) trebuie să vină întâi Ilie?” ¹² El le-a răspuns: „Ilie va veni întâi şi va aşeza din nou toate lucrurile, tot aşa după cum^(G) este scris despre Fiul omului că trebuie să pătimească mult şi să^(H) fie defăimat. ¹³ Dar Eu vă spun că Ilie^(I) a şi venit şi ei i-au făcut ce au vrut, după cum este scris despre el.”

Vindecarea unui îndrăcit

¹⁴ Când^(J) au ajuns la ucenici, au văzut mult norod împrejurul lor şi pe cărturari întrebându-se cu ei. ¹⁵ De îndată ce a văzut norodul pe Isus, s-a mirat, şi a alergat la El să I se închine. ¹⁶ El i-a întrebat: „Despre ce vă întrebaţi cu ei?” ¹⁷ Şi un om din norod I-a răspuns^(K): „Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpânit de un duh mut. ¹⁸ Oriunde îl apucă, îl trânteşte la pământ. Copilul face spumă la gură, scrâşneşte din dinţi şi rămâne ţeapăn. M-am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, şi n-au putut.” ¹⁹ „O, neam necredincios!” le-a zis Isus. „Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l la Mine.” ²⁰ L-au adus la El. Şi, cum a văzut^(L) copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere, copilul a căzut la pământ şi se zvârcolea făcând spumă la gură. ²¹ Isus a întrebat pe tatăl lui: „Câtă vreme este de când îi vine aşa?” „Din copilărie”, a răspuns el. ²² „Şi, de multe ori, duhul l-a aruncat când în foc, când în apă, ca să-l omoare. Dar, dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne.” ²³ Isus a răspuns: „Tu zici: ‘Dacă^(M) poţi’. Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!” ²⁴ Îndată, tatăl copilului a strigat cu lacrimi: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!” ²⁵ Când a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat şi i-a zis: „Duh mut şi surd, îţi poruncesc să ieşi din copilul acesta şi să nu mai intri în el”. ²⁶ Şi duhul a ieşit, ţipând şi scuturându-l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau: „A murit!” ²⁷ Dar Isus l-a apucat de mână şi l-a ridicat. Şi el s-a sculat în picioare. ²⁸ Când^(N) a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: „Noi de ce n-am putut să scoatem duhul acesta?” ²⁹ „Acest soi de draci”, le-a zis El, „nu poate ieşi decât prin rugăciune şi post”.

Isus vesteşte moartea şi învierea Sa

³⁰ Au plecat de acolo şi au trecut prin Galileea. Isus nu voia să ştie nimeni că trece. ³¹ Căci^(O) învăţa pe ucenicii Săi şi zicea: „Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor; ei Îl vor omorî şi a treia zi, după ce-L vor omorî, va învia”. ³² Dar ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea şi se temeau să-L întrebe.

Cine este cel mai mare?

³³ Apoi^(P) au venit la Capernaum. Când era în casă, Isus i-a întrebat: „Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum?” ³⁴ Dar ei tăceau, pentru că pe drum se certaseră între ei ca să ştie cine este cel mai mare. ³⁵ Atunci, Isus a şezut jos, a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: „Dacă vrea cineva^(Q) să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!” ³⁶ Şi a luat^(R) un copilaş şi l-a aşezat în mijlocul lor, apoi l-a luat în braţe şi le-a zis: ³⁷ „Oricine primeşte pe unul din aceşti copilaşi în Numele Meu Mă primeşte pe Mine şi oricine^(S) Mă primeşte pe Mine nu Mă primeşte pe Mine, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine”.

Pricinile de păcătuire

³⁸ Ioan^(T) I-a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând draci în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu venea după noi”. ³⁹ „Nu-l opriţi”, a răspuns Isus, „căci^(U) nu este nimeni care să facă minuni în Numele Meu şi să Mă poată grăi de rău îndată după aceea. ⁴⁰ Cine^(V) nu este împotriva noastră este pentru noi. ⁴¹ Şi^(W) oricine vă va da de băut un pahar cu apă în Numele Meu, pentru că sunteţi ucenici ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata. ⁴² Dar^(X), dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră mare de moară şi să fie aruncat în mare. ⁴³ Dacă^(Y) mâna ta te face să cazi în păcat, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă decât să ai două mâini şi să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge, ⁴⁴ unde^(Z) viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. ⁴⁵ Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop decât să ai două picioare şi să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge, ⁴⁶ unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. ⁴⁷ Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul gheenei, ⁴⁸ unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. ⁴⁹ Pentru că fiecare om va fi sărat cu foc şi orice^(AA) jertfă va fi sărată cu sare. ⁵⁰ Sarea este bună^(AB), dar, dacă sarea îşi pierde puterea de a săra, cu ce îi veţi da înapoi puterea aceasta? Să aveţi^(AC) sare în voi înşivă şi să trăiţi^(AD) în pace unii cu alţii.”

Schimbarea la faţă

²⁸ Cam^(A) la opt zile după cuvintele acestea, Isus a luat cu El pe Petru, pe Ioan şi pe Iacov şi S-a suit pe munte să Se roage. ²⁹ Pe când Se ruga, I s-a schimbat înfăţişarea feţei, şi îmbrăcămintea I s-a făcut albă strălucitoare. ³⁰ Şi iată că stăteau de vorbă cu El doi bărbaţi: erau Moise şi Ilie, ³¹ care se arătaseră în slavă, şi vorbeau despre sfârşitul Lui, pe care avea să-l aibă în Ierusalim. ³² Petru şi tovarăşii lui erau^(B) îngreuiaţi de somn, dar, când s-au deşteptat bine, au văzut slava lui Isus şi pe cei doi bărbaţi care stăteau împreună cu El. ³³ În clipa când se despărţeau bărbaţii aceştia de Isus, Petru a zis lui Isus: „Învăţătorule, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”. Nu ştia ce spune. ³⁴ Pe când vorbea el astfel, a venit un nor şi i-a acoperit cu umbra lui; ucenicii s-au înspăimântat când i-au văzut intrând în nor. ³⁵ Şi din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta^(C) este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultaţi^(D)”. ³⁶ Când s-a auzit glasul acela, Isus a rămas singur. Ucenicii^(E) au tăcut şi n-au spus, în zilele acelea, nimănui nimic din cele ce văzuseră.

Vindecarea unui îndrăcit

³⁷ A^(F) doua zi, când s-au pogorât de pe munte, o gloată mare a întâmpinat pe Isus. ³⁸ Şi un om din mijlocul mulţimii a strigat: „Învăţătorule, rogu-Te, uită-Te cu îndurare la fiul meu, fiindcă îl am numai pe el. ³⁹ Îl apucă un duh şi, deodată, răcneşte; şi duhul îl scutură cu putere, aşa că băiatul face spumă la gură şi cu anevoie se duce duhul de la el, după ce l-a stropşit de tot. ⁴⁰ Am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată şi n-au putut.” ⁴¹ „O neam necredincios şi pornit la rău”, a răspuns Isus, „până când voi fi cu voi şi vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău.” ⁴² Pe când venea băiatul, dracul l-a trântit la pământ şi l-a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, a vindecat pe băiat şi l-a dat înapoi tatălui său. ⁴³ Şi toţi au rămas uimiţi de mărirea lui Dumnezeu. ⁴⁴ Pe când toţi se minunau de tot ce făcea Isus, El a zis ucenicilor Săi: „Voi ascultaţi^(G) bine ce vă spun: Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor!” ⁴⁵ Dar^(H) ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea, căci erau acoperite pentru ei, ca să nu le priceapă, şi se temeau să-L întrebe în privinţa aceasta.

Cine este cel mai mare?

⁴⁶ Apoi^(I), le-a venit în gând să ştie cine dintre ei ar fi cel mai mare. ⁴⁷ Isus le-a cunoscut gândul inimii, a luat un copilaş, l-a pus lângă El ⁴⁸ şi le-a zis: „Oricine^(J) primeşte pe acest copilaş în Numele Meu pe Mine Mă primeşte şi oricine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Fiindcă^(K) cine este cel mai mic între voi toţi, acela este mare”. ⁴⁹ Ioan^(L) a luat cuvântul şi a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând draci în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu merge după noi”. ⁵⁰ „Nu-l opriţi”, i-a răspuns Isus, „fiindcă cine^(M) nu este împotriva voastră este pentru voi”.

„Foc din cer”

⁵¹ Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer^(N), Isus Şi-a îndreptat faţa hotărât să meargă la Ierusalim. ⁵² A trimis înainte nişte soli, care s-au dus şi au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să-I pregătească un loc de găzduit. ⁵³ Dar^(O) ei nu L-au primit, pentru că Isus Se îndrepta să meargă spre Ierusalim. ⁵⁴ Ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, când au văzut lucrul acesta, au zis: „Doamne, vrei să poruncim să se pogoare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie^(P)?” ⁵⁵ Isus S-a întors spre ei, i-a certat şi le-a zis: „Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi! ⁵⁶ Căci Fiul^(Q) omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască.”Şi au plecat într-alt sat.

Cum să urmăm pe Isus

⁵⁷ Pe^(R) când erau pe drum, un om I-a zis: „Doamne, Te voi urma oriunde vei merge”. ⁵⁸ Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul”. ⁵⁹ Altuia^(S) i-a zis: „Vino după Mine!” „Doamne”, I-a răspuns el, „lasă-mă să mă duc întâi să îngrop pe tatăl meu”. ⁶⁰ Dar Isus i-a zis: „Lasă morţii să-şi îngroape morţii, şi tu du-te de vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu”. ⁶¹ Un altul a zis: „Doamne, Te^(T) voi urma, dar lasă-mă întâi să mă duc să-mi iau rămas-bun de la ai mei”. ⁶² Isus i-a răspuns: „Oricine pune mâna pe plug şi se uită înapoi nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu”.