Chronological
Moartea lui Ioan Botezătorul
14 În vremea aceea, cârmuitorul Irod(A) a auzit vorbindu-se despre Isus 2 şi a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el.” 3 Căci Irod(B) prinsese pe Ioan, îl legase şi-l pusese în temniţă din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip; 4 pentru că Ioan îi zicea: „Nu-ţi(C) este îngăduit s-o ai de nevastă”. 5 Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de norod, pentru că(D) norodul privea pe Ioan ca pe un proroc. 6 Dar, când se prăznuia ziua naşterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeţilor şi a plăcut lui Irod. 7 De aceea i-a făgăduit cu jurământ că îi va da orice va cere. 8 Îndemnată de mamă-sa, ea a zis: „Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!” 9 Împăratul s-a întristat, dar, din pricina jurămintelor sale şi de ochii celor ce şedeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea. 10 Şi a trimis să taie capul lui Ioan în temniţă. 11 Capul a fost adus într-o farfurie şi dat fetei, care l-a dus la mamă-sa. 12 Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat şi s-au dus de au dat de ştire lui Isus.
Înmulţirea pâinilor
13 Isus, când a auzit(E) vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu. Noroadele, când au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s-au luat după El pe jos. 14 Când a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I(F) s-a făcut milă de ea şi a vindecat pe cei bolnavi. 15 Când(G) s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu, şi vremea iată că a trecut. Dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare.” 16 „N-au nevoie să plece”, le-a răspuns Isus; „daţi-le voi să mănânce”. 17 Dar ei I-au zis: „N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti”. 18 Şi El le-a zis: „Aduceţi-i aici la Mine”. 19 Apoi a poruncit noroadelor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat(H), a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit noroadelor. 20 Toţi au mâncat şi s-au săturat şi s-au ridicat douăsprezece coşuri pline cu rămăşiţele de firimituri. 21 Cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.
Umblarea pe mare
22 Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă până va da drumul noroadelor. 23 După(I) ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage singur la o parte. Se înnoptase(J), şi El era singur acolo. 24 În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă. 25 Când se îngâna ziua cu noaptea[a], Isus a venit la ei, umblând(K) pe mare. 26 Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: „Este o nălucă!” Şi, de frică, au ţipat. 27 Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi!” 28 „Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape”. 29 „Vino!” i-a zis Isus. Petru a coborât din corabie şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. 30 Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut şi, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!” 31 Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” 32 Şi, după ce au intrat în corabie, a stat vântul. 33 Cei ce erau în corabie au venit de s-au(L) închinat înaintea lui Isus şi I-au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!” 34 După(M) ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului. 35 Oamenii din locul acela, care cunoşteau pe Isus, au trimis să dea de ştire în toate împrejurimile şi au adus la El pe toţi bolnavii. 36 Bolnavii Îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi câţi(N) s-au atins s-au vindecat.
Isus la Nazaret. Necredinţa locuitorilor
6 Isus a(A) plecat de acolo şi S-a dus în patria Lui. Ucenicii Lui au mers după El. 2 Când a venit ziua Sabatului, a început să înveţe pe norod în sinagogă. Mulţi, când Îl auzeau, se mirau şi ziceau: „De(B) unde are El aceste lucruri? Ce fel de înţelepciune este aceasta care I-a fost dată? Şi cum se fac astfel de minuni prin mâinile Lui? 3 Nu este acesta tâmplarul, feciorul Mariei, fratele(C) lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt surorile Lui aici, între noi?” Şi găseau(D) o pricină de poticnire în El. 4 Dar Isus le-a zis: „Un proroc nu(E) este dispreţuit decât în patria Lui, între rudele Lui şi în casa Lui”. 5 N-a(F) putut să facă nicio minune acolo, ci doar Şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat. 6 Şi se(G) mira de necredinţa lor.
Trimiterea celor doisprezece
Isus străbătea(H) satele de primprejur şi învăţa pe norod.
7 Atunci(I) a chemat la Sine pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi, dându-le putere asupra duhurilor necurate. 8 Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum, decât un toiag; să n-aibă nici pâine, nici traistă, nici bani de aramă la brâu; 9 să(J) se încalţe cu sandale şi să nu se îmbrace cu două haine. 10 Apoi le-a zis: „În orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo până veţi pleca din locul acela. 11 Şi(K), dacă în vreun loc nu vă vor primi şi nu vă vor asculta, să plecaţi de acolo şi să scuturaţi(L)îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru pământul Sodomei şi Gomorei decât pentru cetatea aceea.” 12 Ucenicii au plecat şi au propovăduit pocăinţa. 13 Scoteau mulţi draci şi(M) ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau.
Moartea lui Ioan Botezătorul
14 Împăratul Irod a auzit(N) vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit, şi a zis: „Ioan Botezătorul a înviat din morţi, şi de aceea lucrează aceste puteri prin el”. 15 Alţii(O) ziceau: „Este Ilie”. Iar alţii ziceau: „Este un proroc ca unul din proroci”. 16 Dar(P) Irod, când a auzit lucrul acesta, zicea: „Ioan acela, căruia i-am tăiat capul, a înviat din morţi”. 17 Căci Irod însuşi trimisese să prindă pe Ioan şi-l legase în temniţă din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip, pentru că o luase de nevastă. 18 Şi Ioan zicea lui Irod: „Nu-ţi(Q) este îngăduit să ţii pe nevasta fratelui tău!” 19 Irodiada avea necaz pe Ioan şi voia să-l omoare. Dar nu putea, 20 căci Irod se temea(R) de Ioan, fiindcă îl ştia om neprihănit şi sfânt; îl ocrotea şi, când îl auzea, de multe ori sta în cumpănă, neştiind ce să facă, şi-l asculta cu plăcere. 21 Totuşi(S) a venit o zi cu bun prilej, când Irod îşi prăznuia ziua(T) naşterii şi a dat un ospăţ boierilor săi, mai-marilor oastei şi fruntaşilor Galileii. 22 Fata Irodiadei a intrat la ospăţ, a jucat şi a plăcut lui Irod şi oaspeţilor lui. Împăratul a zis fetei: „Cere-mi orice vrei, şi-ţi voi da”. 23 Apoi a adăugat cu jurământ: „Ori(U) ce-mi vei cere, îţi voi da, fie şi jumătate din împărăţia mea”. 24 Fata a ieşit afară şi a zis mamei sale: „Ce să cer?” Şi mamă-sa i-a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul”. 25 Ea s-a grăbit să vină îndată la împărat şi i-a făcut următoarea cerere: „Vreau să-mi dai îndată, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul”. 26 Împăratul(V) s-a întristat foarte mult, dar, din pricina jurămintelor sale şi din pricina oaspeţilor, n-a vrut să zică nu. 27 A trimis îndată un ostaş de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostaşul de pază s-a dus şi a tăiat capul lui Ioan în temniţă, 28 l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei, şi fata l-a dat mamei sale. 29 Ucenicii lui Ioan, când au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul şi l-au pus într-un mormânt.
Înmulţirea pâinilor
30 Apostolii(W) s-au adunat la Isus şi I-au spus tot ce făcuseră şi tot ce învăţaseră pe oameni. 31 Isus(X) le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin”. Căci erau(Y) mulţi care veneau şi se duceau şi ei n-aveau vreme nici să mănânce. 32 Au(Z) plecat dar cu corabia, ca să se ducă într-un loc pustiu, la o parte. 33 Oamenii i-au văzut plecând şi i-au cunoscut; au alergat pe jos din toate cetăţile şi au venit înaintea lor în locul în care se duceau ei. 34 Când(AA) a ieşit din corabie, Isus a văzut mult norod şi I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi care n-aveau păstor, şi a(AB) început să-i înveţe multe lucruri. 35 Fiindcă(AC) ziua era pe sfârşite, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu şi ziua este pe sfârşite. 36 Dă-le drumul să se ducă în cătunele şi satele de primprejur ca să-şi cumpere pâine, fiindcă n-au ce mânca.” 37 „Daţi-le voi să mănânce”, le-a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: „Oare(AD) să ne ducem să cumpărăm pâini de două sute de lei şi să le dăm să mănânce?” 38 Şi El i-a întrebat: „Câte pâini aveţi? Duceţi-vă de vedeţi.” S-au dus de au văzut câte pâini au şi au răspuns: „Cinci(AE) şi doi peşti”. 39 Atunci le-a poruncit să-i aşeze pe toţi, cete-cete, pe iarba verde. 40 Şi au şezut jos în cete de câte o sută şi de câte cincizeci. 41 El a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti. Şi-a ridicat ochii spre cer şi a rostit binecuvântarea(AF). Apoi a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă norodului. Asemenea şi cei doi peşti, i-a împărţit la toţi. 42 Au mâncat toţi şi s-au săturat; 43 şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu firimituri de pâine şi cu ce mai rămăsese din peşti. 44 Cei ce mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbaţi.
Isus umblă pe mare
45 Îndată(AG), Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta, El avea să dea drumul norodului. 46 După ce Şi-a luat rămas-bun de la norod, S-a dus în munte ca să Se roage. 47 Când(AH) s-a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe ţărm. 48 A văzut pe ucenici că se necăjesc cu vâslirea, căci vântul le era împotrivă. Şi, într-a patra strajă din noapte, a mers la ei umblând pe mare şi voia(AI) să treacă pe lângă ei. 49 Când L-au văzut ei umblând pe mare, li s-a părut că este o nălucă şi au ţipat, 50 pentru că toţi L-au văzut şi s-au înspăimântat. Isus a vorbit îndată cu ei şi le-a zis: „Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi!” 51 Apoi S-a suit la ei în corabie şi a stat vântul. Ei au rămas uimiţi şi înmărmuriţi, 52 căci nu(AJ) înţeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima(AK) împietrită.
Vindecări la Ghenezaret
53 După(AL) ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului şi au tras la mal. 54 Când au ieşit din corabie, oamenii au cunoscut îndată pe Isus, 55 au alergat prin toate împrejurimile şi au început să aducă pe bolnavi în paturi pretutindeni pe unde se auzea că era El. 56 Oriunde intra El, în sate, în cetăţi sau în cătune, puneau pe bolnavi pe pieţe şi-L rugau să le dea voie doar(AM) să se atingă de poalele hainei Lui. Şi toţi câţi se atingeau de El erau tămăduiţi.
Trimiterea celor doisprezece
9 Isus(A) a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpânire peste toţi dracii şi să vindece bolile. 2 Apoi, i-a(B) trimis să propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu şi să tămăduiască pe cei bolnavi. 3 „Să nu luaţi nimic cu voi pe drum,” le-a(C) zis El; „nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani, nici două haine. 4 În(D) orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo, până veţi pleca din locul acela. 5 Şi(E) dacă nu vă vor primi oamenii, să ieşiţi din cetatea aceea şi să scuturaţi(F) praful de pe picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor.” 6 Ei(G) au plecat şi au mers din sat în sat, propovăduind Evanghelia şi săvârşind pretutindeni tămăduiri.
Irod nu ştie ce să creadă despre Isus
7 Cârmuitorul(H) Irod a auzit vorbindu-se despre toate lucrurile săvârşite de Isus şi stătea în cumpănă, neştiind ce să creadă. Căci unii ziceau că a înviat Ioan din morţi, 8 alţii ziceau că s-a arătat Ilie şi alţii ziceau că a înviat vreun proroc din cei din vechime. 9 Dar Irod zicea: „Lui Ioan i-am tăiat capul; cine este oare acesta, despre care aud astfel de lucruri?” Şi(I) căuta să-L vadă.
Înmulţirea pâinilor
10 Apostolii, când(J) s-au întors, au istorisit lui Isus tot ce făcuseră. El(K) i-a luat cu Sine şi S-a dus la o parte, lângă o cetate numită Betsaida. 11 Noroadele au priceput lucrul acesta şi au mers după El. Isus le-a primit bine, le vorbea despre Împărăţia lui Dumnezeu şi vindeca pe cei ce aveau trebuinţă de vindecare. 12 Fiindcă(L) ziua se pleca spre seară, cei doisprezece s-au apropiat şi I-au zis: „Dă drumul noroadelor, ca să se ducă în satele şi cătunele de primprejur să găzduiască şi să-şi caute de ale mâncării, pentru că aici suntem într-un loc pustiu”. 13 Isus le-a zis: „Daţi-le voi să mănânce!” Dar ei au răspuns: „N-avem decât cinci pâini şi doi peşti, afară numai dacă ne vom duce noi înşine să cumpărăm merinde pentru tot norodul acesta”. 14 Şi erau aproape cinci mii de bărbaţi. Isus a zis ucenicilor Săi: „Puneţi-i să şadă jos în cete de câte cincizeci”. 15 Aşa au şi făcut: i-au pus pe toţi să şadă jos. 16 Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer şi le-a binecuvântat. Apoi, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor să le împartă norodului. 17 Au mâncat toţi şi s-au săturat şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu firimiturile rămase.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.