Chronological
Fariseii şi datina bătrânilor
15 Atunci, nişte farisei şi nişte cărturari din Ierusalim au(A) venit la Isus şi I-au zis: 2 „Pentru(B) ce calcă ucenicii Tăi datina(C) bătrânilor? Căci nu-şi spală mâinile când mănâncă.” 3 Drept răspuns, El le-a zis: „Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul datinei voastre? 4 Căci Dumnezeu a zis: ‘Cinsteşte(D) pe tatăl tău şi pe mama ta’ şi: ‘Cine(E) va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit negreşit cu moartea’. 5 Dar(F) voi ziceţi: ‘Cine va zice tatălui său sau mamei sale: «Ori cu ce te-aş putea ajuta», l-am închinat lui Dumnezeu, 6 nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa.’ Şi aţi desfiinţat astfel cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinei voastre. 7 Făţărnicilor(G), bine a prorocit Isaia despre voi, când a zis: 8 ‘Norodul acesta(H) se apropie de Mine cu gura şi mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine’. 9 Degeaba Mă cinstesc ei învăţând(I) ca învăţături nişte porunci omeneşti.”
Lucrurile care spurcă pe om
10 Isus a chemat(J) mulţimea la Sine şi a zis: „Ascultaţi şi înţelegeţi: 11 Nu(K) ce intră în gură spurcă pe om, ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om”. 12 Atunci, ucenicii Lui s-au apropiat şi I-au zis: „Ştii că fariseii au găsit pricină de poticnire în cuvintele pe care le-au auzit?” 13 Drept răspuns, El le-a zis: „Orice(L) răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc va fi smuls din rădăcină. 14 Lăsaţi-i: sunt(M) nişte călăuze oarbe; şi când un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.” 15 Petru(N) a luat cuvântul şi I-a zis: „Desluşeşte-ne pilda aceasta”. 16 Isus a zis: „Şi(O) voi tot fără pricepere sunteţi? 17 Nu înţelegeţi că orice(P) intră în gură merge în pântece şi apoi este aruncat afară în hazna? 18 Dar ce(Q) iese din gură vine din inimă, şi aceea spurcă pe om. 19 Căci(R) din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele. 20 Iată lucrurile care spurcă pe om, dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.”
Femeia canaaneancă
21 Isus(S), după ce a plecat de acolo, S-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului. 22 Şi iată că o femeie canaaneancă a venit din ţinuturile acelea şi a început să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiică-mea este muncită rău de un drac.” 23 El nu i-a răspuns niciun cuvânt. Şi ucenicii Lui s-au apropiat şi L-au rugat stăruitor: „Dă-i drumul, căci strigă după noi”. 24 Drept răspuns, El a zis: „Eu(T) nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel”. 25 Dar ea a venit şi I s-a închinat, zicând: „Doamne, ajută-mi!” 26 Drept răspuns, El i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei(U)!” 27 „Da, Doamne”, a zis ea, „dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor”. 28 Atunci, Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa Ta! Facă-ţi-se cum voieşti.”Şi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela.
A doua înmulţire a pâinilor
29 Isus(V) a plecat din locurile acelea şi a venit lângă(W) Marea Galileii. S-a suit pe munte şi a şezut jos acolo. 30 Atunci(X) au venit la El multe noroade, având cu ele şchiopi, orbi, muţi, ciungi şi mulţi alţi bolnavi I-au pus la picioarele Lui şi El i-a tămăduit; 31 aşa că noroadele se mirau când au văzut că muţii vorbesc, ciungii se însănătoşesc, şchiopii umblă şi orbii văd şi slăveau pe Dumnezeul lui Israel. 32 Isus(Y) a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Mi-este milă de gloata aceasta, căci iată că de trei zile aşteaptă lângă Mine şi n-au ce mânca. Nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca nu cumva să leşine de foame pe drum.” 33 Ucenicii(Z) I-au zis: „De unde să luăm în pustia aceasta atâtea pâini ca să săturăm atâta gloată?” 34 „Câte pâini aveţi?” i-a întrebat Isus. „Şapte”, I-au răspuns ei, „şi puţini peştişori”. 35 Atunci, Isus a poruncit norodului să şadă pe pământ. 36 A luat(AA) cele şapte pâini şi peştişorii şi, după ce a mulţumit(AB) lui Dumnezeu, a frânt şi a dat ucenicilor, iar ucenicii au împărţit norodului. 37 Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi s-au ridicat şapte coşniţe pline cu rămăşiţele de firimituri. 38 Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. 39 În urmă(AC), Isus a dat drumul noroadelor, S-a suit în corabie şi a trecut în ţinutul Magdalei.
Fariseii şi datina bătrânilor
7 Fariseii şi câţiva cărturari veniţi din Ierusalim s-au(A) adunat la Isus. 2 Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prânzind cu mâinile necurate, adică nespălate. 3 Fariseii, însă, şi toţi iudeii nu mănâncă fără să-şi spele cu mare băgare de seamă mâinile, după datina bătrânilor. 4 Şi, când se întorc din piaţă, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le ţină, precum spălarea paharelor, a urcioarelor, a căldărilor şi a paturilor. 5 Şi(B) fariseii, şi cărturarii L-au întrebat: „Pentru ce nu se ţin ucenicii Tăi de datina bătrânilor, ci prânzesc cu mâinile nespălate?” 6 Isus le-a răspuns: „Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: ‘Norodul(C) acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. 7 Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.’ 8 Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum spălarea urcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea.” 9 El le-a mai zis: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi datina voastră. 10 Căci Moise a zis: ‘Să cinsteşti(D) pe tatăl tău şi pe mama ta’ şi: ‘Cine(E) va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.’ 11 Voi, dimpotrivă, ziceţi: ‘Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: «Ori cu ce te-aş putea ajuta», este Corban(F)’, adică dat lui Dumnezeu, face bine; 12 şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa. 13 Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!”
Ce spurcă pe om
14 În urmă(G), a chemat din nou noroadele la Sine şi le-a zis: „Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi. 15 Afară din om nu este nimic care, intrând în el, să-l poată spurca, dar ce iese din om, aceea-l spurcă. 16 Dacă(H) are cineva urechi de auzit, să audă.” 17 După ce(I) a intrat în casă, pe când era departe de norod, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta. 18 El le-a zis: „Şi voi sunteţi aşa de nepricepuţi? Nu înţelegeţi că nimic din ce intră în om de afară nu-l poate spurca? 19 Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece, şi apoi este dat afară în hazna?” A zis astfel, făcând toate bucatele curate. 20 El le-a mai zis: „Ce iese din om, aceea spurcă pe om. 21 Căci(J) dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, 22 furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. 23 Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru şi spurcă pe om.”
Femeia canaaneancă
24 Isus(K) a plecat de acolo şi S-a dus în ţinutul Tirului şi al Sidonului. A intrat într-o casă, dorind să nu ştie nimeni că este acolo, dar n-a putut să rămână ascuns. 25 Căci, îndată, o femeie a cărei fetiţă era stăpânită de un duh necurat a auzit vorbindu-se despre El şi a venit de s-a aruncat la picioarele Lui. 26 Femeia aceasta era o grecoaică de obârşie siro-feniciană. Ea Îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei. 27 Isus i-a zis: „Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei”. 28 „Da, Doamne”, I-a răspuns ea, „dar şi căţeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor”. 29 Atunci, Isus i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieşit dracul din fiică-ta”. 30 Şi când a intrat femeia în casa ei, a găsit pe copilă culcată în pat şi ieşise dracul din ea.
Vindecarea unui surdomut
31 Isus(L) a părăsit ţinutul Tirului şi a venit iarăşi, prin Sidon, la Marea Galileii, trecând prin ţinutul Decapole. 32 I-au(M) adus un surd, care vorbea cu anevoie, şi L-au rugat să-Şi pună mâinile peste el. 33 El l-a luat la o parte din norod, i-a pus degetele în urechi şi i-a atins limba cu scuipatul(N) Lui. 34 Apoi Şi-a ridicat(O) ochii spre cer, a suspinat(P) şi a zis: „Efata”, adică „Deschide-te!” 35 Îndată(Q) i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba şi a vorbit foarte desluşit. 36 Isus le-a(R) poruncit să nu spună nimănui, dar, cu cât le poruncea mai mult, cu atât Îl vesteau mai mult. 37 Ei erau uimiţi peste măsură de mult şi ziceau: „Toate le face de minune; chiar şi pe surzi îi face să audă, şi pe muţi, să vorbească.”
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.