Beginning

¹ Ferice de cel cu fărădelegea iertată^(A)
şi de cel cu păcatul acoperit!
² Ferice de omul căruia nu-i ţine în seamă^(B) Domnul nelegiuirea
şi în^(C) duhul căruia nu este viclenie!
³ Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.
⁴ Căci zi şi noapte mâna^(D) Ta apăsa asupra mea;
mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii.
⁵ Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea.
Am zis^(E): „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!”
Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.
⁶ De^(F) aceea, orice om evlavios să se roage^(G) Ţie la vreme potrivită!
Şi chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge de loc.
⁷ Tu^(H) eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz,
Tu mă înconjuri cu cântări^(I) de izbăvire.
⁸ „Eu, zice Domnul, te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi,
te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.”
⁹ Nu^(J) fiţi ca un cal sau ca un catâr fără^(K) pricepere,
pe care-l struneşti cu un frâu şi o zăbală cu care-l legi
ca să nu se apropie de tine.
¹⁰ De multe^(L) dureri are parte cel rău,
dar cel ce^(M) se încrede în Domnul este înconjurat cu îndurarea Lui.
¹¹ Neprihăniţilor, bucuraţi-vă^(N) în Domnul şi veseliţi-vă!
Scoateţi strigăte de bucurie, toţi cei cu inima fără prihană!

¹ Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în^(O) Domnul!
Oamenilor^(P) fără prihană le şade bine cântarea de laudă.
² Lăudaţi pe Domnul cu harpa,
lăudaţi-L cu alăuta cu^(Q) zece coarde!
³ Cântaţi-I^(R) o cântare nouă!
Faceţi să răsune coardele şi glasurile voastre!
⁴ Căci Cuvântul Domnului este adevărat
şi toate lucrările Lui se împlinesc cu credincioşie.
⁵ El^(S) iubeşte dreptatea şi neprihănirea;
bunătatea^(T) Domnului umple pământul.
⁶ Cerurile au fost făcute prin^(U) Cuvântul Domnului
şi toată^(V) oştirea lor, prin^(W) suflarea gurii lui.
⁷ El^(X) îngrămădeşte apele mării într-un morman
şi pune adâncurile în cămări.
⁸ Tot pământul să se teamă de Domnul!
Toţi locuitorii lumii să tremure înaintea Lui!
⁹ Căci el^(Y) zice, şi se face;
porunceşte, şi ce porunceşte ia fiinţă.
¹⁰ Domnul^(Z) răstoarnă sfaturile neamurilor,
zădărniceşte planurile popoarelor.
¹¹ Dar sfaturile^(AA) Domnului dăinuiesc pe vecie
şi planurile inimii Lui, din neam în neam.
¹² Ferice^(AB) de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!
Ferice de poporul pe care Şi-l alege^(AC) El de moştenire!
¹³ Domnul priveşte din^(AD) înălţimea cerurilor
şi vede pe toţi fiii oamenilor.
¹⁴ Din locaşul locuinţei Lui, El priveşte
pe toţi locuitorii pământului.
¹⁵ El le întocmeşte inima la toţi
şi ia aminte^(AE) la toate faptele lor.
¹⁶ Nu mărimea oştirii scapă pe împărat^(AF),
nu mărimea puterii izbăveşte pe viteaz;
¹⁷ calul nu poate^(AG) da chezăşia biruinţei
şi toată vlaga lui nu dă izbăvirea.
¹⁸ Iată^(AH), ochiul Domnului priveşte peste^(AI) cei ce se tem de El,
peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui,
¹⁹ ca să le scape sufletul de la moarte
şi să-i ţină^(AJ) cu viaţă în mijlocul foametei.
²⁰ Sufletul^(AK) nostru nădăjduieşte în Domnul;
El^(AL) este Ajutorul şi Scutul nostru.
²¹ Da, inima^(AM) noastră îşi găseşte bucuria în El,
căci avem încredere în Numele Lui cel Sfânt.
²² Doamne, fie îndurarea Ta peste noi,
după cum o nădăjduim noi de la Tine!

¹ Voi binecuvânta^(AN) pe Domnul în orice vreme;
lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.
² Să mi se laude^(AO) sufletul în Domnul!
Să asculte cei^(AP) nenorociţi şi să se bucure.
³ Înălţaţi^(AQ) pe Domnul, împreună cu mine.
Să lăudăm cu toţii Numele Lui!
⁴ Eu am căutat^(AR) pe Domnul şi mi-a răspuns:
m-a izbăvit din toate temerile mele.
⁵ Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie
şi nu ţi se umple faţa de ruşine.
⁶ Când strigă un nenorocit^(AS), Domnul aude
şi-l scapă din^(AT) toate necazurile lui.
⁷ Îngerul^(AU) Domnului tabără^(AV) în jurul celor ce se tem de El
şi-i scapă din primejdie.
⁸ Gustaţi^(AW) şi vedeţi ce bun este Domnul!
Ferice^(AX) de omul care se încrede în El!
⁹ Temeţi-vă^(AY) de Domnul voi, sfinţii Lui,
căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El!
¹⁰ Puii de leu^(AZ) duc lipsă şi li-i foame,
dar^(BA) cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de niciun bine.
¹¹ Veniţi, fiilor, şi ascultaţi-mă,
căci vă voi^(BB) învăţa frica de Domnul.
¹² Cine este omul care doreşte viaţa
şi vrea să aibă parte de zile fericite?
¹³ Fereşte-ţi limba de rău
şi buzele de^(BC) cuvinte înşelătoare!
¹⁴ Depărtează-te^(BD) de rău şi fă binele;
caută^(BE) pacea şi aleargă după ea!
¹⁵ Ochii^(BF) Domnului sunt peste cei fără prihană
şi urechile Lui iau aminte la strigătele^(BG) lor.
¹⁶ Domnul Îşi întoarce Faţa^(BH) împotriva celor răi,
ca^(BI) să le şteargă pomenirea de pe pământ.
¹⁷ Când strigă cei fără prihană, Domnul^(BJ) aude
şi-i scapă din toate necazurile lor.
¹⁸ Domnul este aproape^(BK) de cei^(BL) cu inima înfrântă
şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit.
¹⁹ De multe^(BM) ori vine nenorocirea peste cel fără prihană,
dar^(BN) Domnul îl scapă totdeauna din ea.
²⁰ Toate oasele i le păzeşte,
ca niciunul^(BO) din ele să nu i se sfărâme.
²¹ Pe^(BP) cel rău îl omoară nenorocirea,
dar vrăjmaşii celui fără prihană sunt pedepsiţi.
²² Domnul scapă^(BQ) sufletul robilor Săi
şi niciunul din cei ce se încred în El nu este osândit.

¹ Apără-mă^(BR) Tu, Doamne, de potrivnicii mei,
luptă^(BS) Tu cu cei ce se luptă cu mine!
² Ia^(BT) pavăza şi scutul
şi scoală-Te să-mi ajuţi.
³ Învârte suliţa şi săgeata împotriva prigonitorilor mei!
Zi sufletului meu: „Eu sunt mântuirea ta!”
⁴ Ruşinaţi^(BU) şi înfruntaţi să fie cei ce vor să-mi ia viaţa!
Să dea înapoi^(BV) şi să roşească cei ce-mi gândesc pieirea!
⁵ Să fie^(BW) ca pleava luată de vânt
şi să-i gonească îngerul Domnului!
⁶ Drumul să le fie întunecos^(BX) şi alunecos
şi să-i urmărească îngerul Domnului!
⁷ Căci mi-au întins^(BY) laţul lor, fără pricină, pe o groapă,
pe care au săpat-o fără temei, ca să-mi ia viaţa;
⁸ să-i ajungă^(BZ) prăpădul pe neaşteptate,
să fie prinşi în laţul^(CA) pe care l-au întins,
să cadă în el şi să piară!
⁹ Şi atunci mi se va bucura sufletul în Domnul;
se^(CB) va veseli de mântuirea Lui.
¹⁰ Toate^(CC) oasele mele vor zice: „Doamne, cine^(CD) poate ca Tine
să scape pe cel nenorocit de unul mai tare decât el,
pe cel nenorocit şi sărac de cel ce-l jefuieşte?”
¹¹ Nişte martori^(CE) mincinoşi se ridică
şi mă întreabă de ceea ce nu ştiu.
¹² Îmi întorc^(CF) rău pentru bine:
mi-au lăsat sufletul pustiu.
¹³ Şi eu, când^(CG) erau ei bolnavi, mă îmbrăcam cu sac,
îmi smeream sufletul cu post
şi mă rugam^(CH) cu capul plecat la sân.
¹⁴ Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un frate;
cu capul plecat, ca de jalea unei mame.
¹⁵ Dar când mă clatin eu, ei se bucură şi se strâng;
se strâng fără ştirea mea^(CI), ca să mă batjocorească
şi mă sfâşie^(CJ) neîncetat.
¹⁶ Scrâşnesc^(CK) din dinţi împotriva mea,
împreună cu cei nelegiuiţi, cu secăturile batjocoritoare.
¹⁷ Doamne, până când Te vei uita^(CL) la ei?
Scapă-mi sufletul din cursele lor,
scapă-mi viaţa din ghearele acestor pui de lei!
¹⁸ Şi eu Te voi lăuda^(CM) în adunarea cea mare
şi Te voi slăvi în mijlocul unui popor mare la număr.
¹⁹ Să^(CN) nu se bucure de mine cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmaşi,
nici să^(CO) nu-şi facă semne cu ochiul cei ce^(CP) mă urăsc fără temei!
²⁰ Căci ei nu vorbesc de pace,
ci urzesc înşelătorii împotriva oamenilor liniştiţi din ţară.
²¹ Îşi deschid^(CQ) gura larg împotriva mea
şi zic: „Ha^(CR)! Ha! Ochii noştri îşi văd acum dorinţa împlinită!”
²² Doamne, Tu vezi^(CS). Nu^(CT) tăcea!
Nu Te depărta^(CU) de mine, Doamne!
²³ Trezeşte-Te şi scoală-Te^(CV) să-mi faci dreptate!
Dumnezeule şi Doamne, apără-mi pricina!
²⁴ Judecă-mă^(CW) după^(CX) dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu,
ca să^(CY) nu se bucure ei de mine!
²⁵ Să^(CZ) nu zică în inima lor: „Aha! iată ce doream!”
Să nu zică: „L-am înghiţit^(DA)!”
²⁶ Ci să fie ruşinaţi^(DB) şi înfruntaţi toţi cei ce se bucură de nenorocirea mea!
Să se îmbrace^(DC) cu ruşine şi ocară cei ce se ridică^(DD) împotriva mea!
²⁷ Să^(DE) se bucure şi să se veselească cei ce găsesc plăcere în nevinovăţia mea
şi să zică^(DF) neîncetat: „Mărit să fie Domnul,
care^(DG) vrea pacea robului Său!”
²⁸ Şi atunci limba^(DH) mea va lăuda dreptatea Ta,
în toate zilele va spune lauda Ta.