Beginning

¹ Ia aminte, Păstorul lui Israel, Tu, care povăţuieşti pe Iosif ca^(A) pe o turmă!
Arată-Te^(B) în^(C) strălucirea Ta, Tu, care şezi pe heruvimi!
² Trezeşte-Ţi puterea, înaintea^(D) lui Efraim, Beniamin şi Manase,
şi vino în ajutorul nostru!
³ Ridică-ne^(E), Dumnezeule,
fă^(F) să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!
⁴ Doamne, Dumnezeul oştirilor,
până când Te vei mânia, cu toată rugăciunea poporului Tău?
⁵ Îi hrăneşti^(G) cu o pâine de lacrimi
şi-i adăpi cu lacrimi din plin.
⁶ Ne faci^(H) să fim mărul de ceartă al vecinilor noştri
şi vrăjmaşii noştri râd de noi între ei.
⁷ Ridică-ne^(I), Dumnezeul oştirilor!
Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!
⁸ Tu ai adus o^(J) vie din Egipt,
ai izgonit^(K) neamuri şi ai sădit-o.
⁹ Ai făcut^(L) loc înaintea ei,
şi ea a dat rădăcini şi a umplut ţara.
¹⁰ Munţii erau acoperiţi de umbra ei
şi ramurile ei erau ca nişte cedri ai lui Dumnezeu.
¹¹ Îşi întindea mlădiţele până la mare
şi lăstarii până^(M) la Râu.
¹² Pentru ce i-ai^(N) rupt gardul acum,
de-o jefuiesc toţi trecătorii?
¹³ O râmă mistreţul din pădure
şi o mănâncă fiarele câmpului.
¹⁴ Dumnezeul oştirilor, întoarce-Te iarăşi!
Priveşte^(O) din cer şi vezi! Cercetează via aceasta!
¹⁵ Ocroteşte ce a sădit dreapta Ta
şi pe fiul, pe care Ţi^(P) l-ai ales!…
¹⁶ Ea este arsă de foc, este tăiată!
De^(Q) mustrarea Feţei Tale, ei pier!
¹⁷ Mâna Ta să fie^(R) peste omul dreptei Tale,
peste fiul omului, pe care Ţi l-ai ales!
¹⁸ Şi atunci nu ne vom mai depărta de Tine.
Înviorează-ne iarăşi şi vom chema Numele Tău.
¹⁹ Doamne, Dumnezeul oştirilor, ridică-ne^(S) iarăşi!
Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!

¹ Cântaţi cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră!
Înălţaţi strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov!
² Cântaţi o cântare, sunaţi din tobă,
din harpa cea plăcută şi din alăută!
³ Sunaţi din trâmbiţă la luna nouă,
la luna plină, în ziua sărbătorii noastre!
⁴ Căci aceasta este o lege^(T) pentru Israel,
o poruncă a Dumnezeului lui Iacov.
⁵ El a rânduit sărbătoarea aceasta pentru Iosif,
când a mers împotriva ţării Egiptului…
Atunci am auzit un glas^(U), pe care nu l-am cunoscut:
⁶ „I-am descărcat^(V) povara de pe umăr
şi mâinile lui nu mai ţin coşul.
⁷ Ai strigat^(W) în necaz şi te-am izbăvit;
ţi-am răspuns^(X) în locul tainic al tunetului
şi te-am încercat^(Y) la apele Meriba.
⁸ Ascultă^(Z), poporul Meu, şi te voi sfătui,
Israele, de M-ai asculta!
⁹ Niciun dumnezeu^(AA) străin să^(AB) nu fie în mijlocul tău
şi să nu te închini înaintea dumnezeilor străini!
¹⁰ Eu^(AC) sunt Domnul, Dumnezeul tău,
care te-am scos din ţara Egiptului;
deschide-ţi^(AD) gura larg, şi ţi-o voi umple!
¹¹ Dar poporul Meu n-a ascultat glasul Meu,
Israel nu^(AE) M-a ascultat.
¹² Atunci^(AF) i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor
şi au urmat sfaturile lor.
¹³ O^(AG)! de M-ar asculta poporul Meu,
de ar umbla Israel în căile Mele!
¹⁴ Într-o clipă aş înfrunta pe vrăjmaşii lor,
Mi-aş întoarce mâna împotriva potrivnicilor lor;
¹⁵ cei ce^(AH) urăsc pe Domnul l-ar linguşi,
şi fericirea lui Israel ar dăinui în veci.
¹⁶ L-aş^(AI) hrăni cu cel mai bun grâu
şi l-aş sătura cu miere din^(AJ) stâncă.”

¹ Dumnezeu stă^(AK) în adunarea lui Dumnezeu;
El judecă în mijlocul dumnezeilor^(AL).
² „Până când veţi judeca strâmb
şi veţi căuta^(AM) la faţa celor răi?
³ Faceţi dreptate celui^(AN) slab şi orfanului,
daţi dreptate nenorocitului şi săracului,
⁴ scăpaţi^(AO) pe cel nevoiaş şi lipsit –
izbăviţi-i din mâna celor răi.”
⁵ Dar ei nu^(AP) vor să ştie de nimic, nu pricep nimic,
ci umblă în întuneric,
de aceea se clatină toate^(AQ) temeliile pământului.
⁶ Eu am zis^(AR): „Sunteţi dumnezei,
toţi sunteţi fii ai Celui Preaînalt.
⁷ Însă veţi^(AS) muri ca nişte oameni,
veţi cădea ca un domnitor oarecare.”
⁸ Scoală-Te^(AT), Dumnezeule, şi judecă pământul!
Căci^(AU) toate neamurile sunt ale Tale.

¹ Dumnezeule, nu^(AV) tăcea! Nu tăcea şi nu Te odihni, Dumnezeule!
² Căci iată că vrăjmaşii^(AW) Tăi se frământă
şi cei ce Te^(AX) urăsc înalţă capul.
³ Fac planuri pline de vicleşug împotriva^(AY) poporului Tău
şi se sfătuiesc împotriva celor ocrotiţi de Tine.
⁴ „Veniţi”, zic ei, „să-i^(AZ) nimicim din mijlocul neamurilor,
ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!”
⁵ Se strâng toţi cu o inimă,
fac un legământ împotriva Ta:
⁶ corturile^(BA) lui Edom şi ismaeliţii,
Moabul şi hagareniţii,
⁷ Ghebal, Amon, Amalec,
filistenii cu locuitorii Tirului.
⁸ Asiria se uneşte şi ea cu ei
şi îşi împrumută braţul ei copiilor lui Lot.
⁹ Fă-le ca lui Madian^(BB),
ca lui Sisera^(BC), ca lui Iabin la pârâul Chison,
¹⁰ care au fost nimiciţi la En-Dor
şi au ajuns^(BD) un gunoi pentru îngrăşarea pământului.
¹¹ Căpeteniilor lor fă-le ca lui Oreb^(BE) şi Zeeb,
şi tuturor domnilor lor ca lui Zebah^(BF) şi Ţalmuna!
¹² Căci ei zic: „Să punem mâna
pe locuinţele lui Dumnezeu!”
¹³ Dumnezeule^(BG), fă-i ca vârtejul de praf,
ca^(BH) paiul luat de vânt,
¹⁴ ca focul care arde pădurea
şi ca flacăra care aprinde^(BI) munţii!
¹⁵ Urmăreşte-i astfel cu^(BJ) furtuna Ta
şi bagă groaza în ei cu vijelia Ta!
¹⁶ Acoperă-le^(BK) faţa de ruşine,
ca să caute Numele Tău, Doamne!
¹⁷ Să fie ruşinaţi şi îngroziţi pe vecie,
să le roşească obrazul de ruşine şi să piară!
¹⁸ Ca^(BL) să ştie că numai Tu, al cărui Nume^(BM) este Domnul,
Tu eşti Cel Preaînalt^(BN) pe tot pământul;

¹ Cât de plăcute^(BO) sunt locaşurile Tale,
Doamne al oştirilor!
² Sufletul^(BP) meu suspină şi tânjeşte de dor după curţile Domnului,
inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!
³ Până şi pasărea îşi găseşte o casă acolo
şi rândunica, un cuib unde îşi pune puii…
Ah, altarele Tale, Doamne al oştirilor,
Împăratul meu şi Dumnezeul meu!
⁴ Ferice^(BQ) de cei ce locuiesc în Casa Ta,
căci ei tot mai pot să Te laude!
⁵ Ferice de cei ce-şi pun tăria în Tine,
în a căror inimă locuieşte încrederea!
⁶ Când străbat aceştia Valea Plângerii^(BR), o prefac într-un loc plin de izvoare
şi ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări.
⁷ Ei merg din^(BS) putere în putere,
şi se^(BT) înfăţişează înaintea lui Dumnezeu în Sion.
⁸ Doamne, Dumnezeul oştirilor, ascultă rugăciunea mea!
Ia aminte, Dumnezeul lui Iacov!
⁹ Tu, care eşti scutul nostru, vezi, Dumnezeule^(BU),
şi priveşte faţa unsului Tău!
¹⁰ Căci mai mult face o zi în curţile Tale decât o mie în altă parte;
eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu,
decât să locuiesc în corturile răutăţii!
¹¹ Căci Domnul Dumnezeu este un soare^(BV) şi un scut^(BW),
Domnul dă îndurare şi slavă,
şi nu lipseşte de niciun^(BX) bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.
¹² Doamne al oştirilor,
ferice^(BY) de omul care se încrede în Tine!

¹ Tu ai fost binevoitor cu ţara Ta, Doamne!
Ai adus^(BZ) înapoi pe prinşii de război ai lui Iacov;
² ai iertat^(CA) nelegiuirea poporului Tău,
³ i-ai acoperit toate păcatele. – (Oprire).
Ţi-ai abătut toată aprinderea
şi Te-ai întors din iuţimea mâniei Tale.
⁴ Întoarce-ne^(CB) iarăşi, Dumnezeul mântuirii noastre!
Încetează-Ţi mânia împotriva noastră!
⁵ În veci Te vei mânia^(CC) pe noi?
În veci îţi vei lungi mânia?
⁶ Nu ne vei înviora^(CD) iarăşi,
pentru ca să se bucure poporul Tău în Tine?
⁷ Arată-ne, Doamne, bunătatea Ta
şi dă-ne mântuirea Ta!
⁸ Eu voi^(CE) asculta ce zice Dumnezeu, Domnul,
căci El^(CF) vorbeşte de pace poporului Său şi iubiţilor Lui,
numai ei să^(CG) nu cadă iarăşi în nebunie.
⁹ Da, mântuirea Lui este aproape^(CH) de cei ce se tem de El,
pentru ca^(CI) în ţara noastră să locuiască slava.
¹⁰ Bunătatea şi credincioşia se întâlnesc,
dreptatea^(CJ) şi pacea se sărută.
¹¹ Credincioşia^(CK) răsare din pământ,
şi dreptatea priveşte de la înălţimea cerurilor.
¹² Domnul^(CL) ne va da şi fericirea,
şi pământul^(CM) nostru îşi va da roadele.
¹³ Dreptatea^(CN) va merge şi înaintea Lui
şi-L va şi urma, călcând pe urmele paşilor Lui!