Beginning

¹ Doamne, împăratul se bucură de ocrotirea puternică pe care i-o dai Tu.
Şi cum îl umple de veselie ajutorul^(A) Tău!
² I-ai dat ce-i dorea^(B) inima
şi n-ai lăsat neîmplinit ce-i cereau buzele.
³ Căci i-ai ieşit înainte cu binecuvântări de fericire
şi i-ai pus pe cap^(C) o cunună de aur curat.
⁴ Îţi cerea viaţa^(D) şi i-ai dat-o:
o viaţă lungă^(E) pentru totdeauna şi pe vecie.
⁵ Mare este slava lui în urma ajutorului Tău.
Tu pui peste el strălucirea şi măreţia.
⁶ Îl faci pe vecie o pricină de binecuvântări
şi-l umpli de bucurie^(F) înaintea Feţei Tale.
⁷ Căci împăratul se încrede în Domnul
şi bunătatea Celui Preaînalt îl face să nu se clatine^(G).
⁸ Mâna ta, împărate, va ajunge^(H) pe toţi vrăjmaşii tăi,
dreapta ta va ajunge pe cei ce te urăsc
⁹ şi-i vei face ca un cuptor^(I) aprins
în ziua când te vei arăta;
Domnul îi va nimici^(J) în mânia Lui şi-i va mânca focul^(K).
¹⁰ Le vei şterge sămânţa de pe pământ şi neamul lor din mijlocul fiilor oamenilor.
¹¹ Ei au urzit lucruri rele împotriva ta,
au făcut sfaturi^(L) rele, dar nu vor izbuti.
¹² Căci îi vei face să dea dosul
şi vei trage cu arcul tău asupra lor.
¹³ Scoală-te, Doamne, cu puterea Ta,
şi vom cânta şi vom lăuda puterea Ta.

¹ Dumnezeule^(M)! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit
şi pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s-asculţi plângerile^(N) mele?
² Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi;
strig şi noaptea, şi tot n-am odihnă.
³ Totuşi Tu eşti Cel Sfânt
şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor^(O) lui Israel.
⁴ În Tine se încredeau părinţii noştri;
se încredeau, şi-i izbăveai.
⁵ Strigau către Tine, şi erau scăpaţi;
se încredeau în Tine^(P) şi nu rămâneau de ruşine.
⁶ Dar eu sunt vierme^(Q), nu om,
am ajuns de ocara oamenilor^(R) şi dispreţuit de popor.
⁷ Toţi cei ce mă văd^(S) îşi bat joc de mine,
îşi deschid gura, dau din cap^(T) şi zic:
⁸ „S-a încrezut^(U) în Domnul! Să-l mântuiască^(V) Domnul,
să-l izbăvească, fiindcă-l iubeşte!”
⁹ Da, Tu m-ai^(W) scos din pântecele mamei,
m-ai pus la adăpost de orice grijă la ţâţele mamei mele;
¹⁰ de când eram la sânul^(X) mamei am fost sub paza Ta,
din pântecele mamei ai fost Dumnezeul meu.
¹¹ Nu Te depărta de mine, căci s-apropie necazul
şi nimeni nu-mi vine în ajutor.
¹² O mulţime^(Y) de tauri sunt împrejurul meu,
nişte tauri din Basan mă înconjoară.
¹³ Îşi deschid^(Z) gura împotriva mea,
ca un leu care sfâşie şi răcneşte.
¹⁴ Am ajuns ca apa care se scurge şi toate oasele^(AA) mi se despart;
mi s-a făcut inima^(AB) ca ceara
şi se topeşte înăuntrul meu.
¹⁵ Mi se usucă puterea^(AC) ca lutul
şi mi se lipeşte^(AD) limba de cerul gurii;
m-ai adus în ţărâna morţii.
¹⁶ Căci nişte câini mă înconjoară^(AE),
o ceată de nelegiuiţi dau târcoale împrejurul meu,
mi-au străpuns^(AF) mâinile şi picioarele;
¹⁷ toate oasele aş putea să mi le număr.
Ei însă pândesc^(AG) şi mă privesc;
¹⁸ îşi împart^(AH) hainele mele între ei
şi trag la sorţ pentru cămaşa mea.
¹⁹ Dar Tu, Doamne, nu Te depărta!
Tu, Tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu!
²⁰ Scapă-mi sufletul de sabie
şi viaţa^(AI) din ghearele câinilor^(AJ)!
²¹ Scapă-mă^(AK) din gura leului
şi scoate-mă^(AL) din coarnele bivolului!
²² Voi vesti^(AM) Numele Tău fraţilor^(AN) mei
şi Te voi lăuda în mijlocul adunării.
²³ Cei ce^(AO) vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L!
Voi toţi, sămânţa lui Iacov, slăviţi-L!
Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămânţa lui Israel!
²⁴ Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit
şi nu-Şi ascunde Faţa de el,
ci^(AP) îl ascultă când strigă către El.
²⁵ În adunarea cea mare, Tu^(AQ) vei fi pricina laudelor mele
şi-mi voi împlini juruinţele^(AR) în faţa celor ce se tem de Tine.
²⁶ Cei săraci^(AS) vor mânca şi se vor sătura,
cei ce caută pe Domnul Îl vor lăuda.
Veselă să vă fie inima^(AT) pe vecie!
²⁷ Toate^(AU) marginile pământului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul;
toate familiile neamurilor^(AV) se vor închina înaintea Ta.
²⁸ Căci^(AW) a Domnului este Împărăţia:
El stăpâneşte peste neamuri.
²⁹ Toţi cei puternici^(AX) de pe pământ vor mânca şi se vor închina şi ei;
înaintea Lui se vor pleca toţi^(AY) cei ce se pogoară în ţărână,
cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa.
³⁰ O sămânţă de oameni Îi va sluji
şi se va vorbi^(AZ) despre Domnul către cei ce vor veni^(BA) după ei.
³¹ Aceştia vor veni^(BB) şi vor vesti dreptatea Lui,
vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte.

¹ Domnul este Păstorul^(BC) meu: nu voi duce lipsă de nimic^(BD).
² El mă paşte în^(BE) păşuni verzi
şi mă duce la^(BF) ape de odihnă;
³ îmi înviorează sufletul
şi mă^(BG) povăţuieşte pe cărări drepte
din pricina Numelui Său.
⁴ Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei^(BH) morţii,
nu mă tem de^(BI) niciun rău, căci^(BJ) Tu eşti cu mine.
Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.
⁵ Tu^(BK) îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn^(BL)
şi paharul meu este plin de dă peste el.
⁶ Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.

¹ Al Domnului este^(BM) pământul cu tot ce este pe el,
lumea şi cei ce o locuiesc!
² Căci^(BN) El l-a întemeiat pe mări
şi l-a întărit pe râuri.
³ Cine^(BO) va putea să se suie la muntele Domnului?
Cine se va ridica până la locul Lui cel Sfânt?
⁴ Cel^(BP) ce are mâinile nevinovate^(BQ) şi inima curată^(BR),
cel ce nu-şi dedă sufletul la minciună
şi nu jură^(BS) ca să înşele.
⁵ Acela va căpăta binecuvântarea Domnului,
starea după voia Lui, dată de Dumnezeul mântuirii lui.
⁶ Iată partea de moştenire a celor ce-L cheamă,
a celor ce caută^(BT) Faţa Ta, Dumnezeul lui Iacov.
⁷ Porţi, ridicaţi-vă^(BU) capetele;
ridicaţi-vă, porţi veşnice,
ca^(BV) să intre Împăratul slavei!
⁸ „Cine este acest Împărat al slavei?”
Domnul cel tare şi puternic,
Domnul cel viteaz în lupte.
⁹ Porţi, ridicaţi-vă capetele;
ridicaţi-le, porţi veşnice,
ca să intre Împăratul slavei!
¹⁰ „Cine este acest Împărat al slavei?”
Domnul oştirilor:
El este Împăratul slavei!

¹ La Tine^(BW), Doamne, îmi înalţ sufletul.
² În Tine, Dumnezeule, mă încred^(BX): să nu fiu dat de ruşine,
ca să^(BY) nu se bucure vrăjmaşii mei de mine!
³ Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine,
ci de ruşine vor fi daţi cei ce Te părăsesc fără temei.
⁴ Arată-mi, Doamne, căile^(BZ) Tale
şi învaţă-mă cărările Tale.
⁵ Povăţuieşte-mă în adevărul Tău şi învaţă-mă,
căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele,
Tu eşti totdeauna nădejdea mea!
⁶ Adu-Ţi aminte, Doamne, de îndurarea^(CA) şi bunătatea Ta,
căci sunt veşnice.
⁷ Nu-Ţi aduce aminte de greşelile^(CB) din tinereţea mea, nici de fărădelegile mele,
ci adu-Ţi aminte de mine,
după^(CC) îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne!
⁸ Domnul este bun şi drept,
de aceea arată El păcătoşilor calea.
⁹ El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept.
El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.
¹⁰ Toate cărările Domnului sunt îndurare şi credincioşie,
pentru cei ce păzesc legământul şi poruncile Lui.
¹¹ Pentru^(CD) Numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea,
căci^(CE) mare este!
¹² Cine este omul care se teme de Domnul?
Aceluia^(CF) Domnul îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă.
¹³ El^(CG) va locui în fericire
şi sămânţa^(CH) lui va stăpâni ţara.
¹⁴ Prietenia^(CI) Domnului este pentru cei ce se tem de El
şi legământul făcut cu El le dă învăţătură.
¹⁵ Eu îmi întorc necurmat ochii^(CJ) spre Domnul,
căci El îmi va scoate picioarele din laţ.
¹⁶ Priveşte-mă^(CK) şi ai milă de mine,
căci sunt părăsit şi nenorocit.
¹⁷ Neliniştea inimii mele creşte:
scoate-mă din necazul meu!
¹⁸ Uită-Te^(CL) la ticăloşia şi truda mea
şi iartă-mi toate păcatele mele.
¹⁹ Vezi cât de mulţi sunt vrăjmaşii mei
şi cu ce ură mare mă urmăresc.
²⁰ Păzeşte-mi sufletul şi scapă-mă!
Nu^(CM) mă lăsa să fiu dat de ruşine când mă încred în Tine!
²¹ Să mă ocrotească nevinovăţia şi neprihănirea,
când îmi pun nădejdea în Tine!
²² Izbăveşte^(CN), Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.