Beginning
Iov, mai înainte
29 Iov a luat din nou cuvântul în pilde şi a zis:
2 „Oh, cum nu pot să fiu ca(A) în lunile trecute,
ca în zilele când mă păzea Dumnezeu,
3 când(B) candela Lui strălucea deasupra capului meu
şi lumina Lui mă călăuzea în întuneric!
4 Cum nu sunt ca în zilele puterii mele,
când Dumnezeu veghea ca un prieten(C) peste cortul meu,
5 când Cel Atotputernic încă era cu mine
şi când copiii mei stăteau în jurul meu;
6 când mi se scăldau paşii(D) în smântână
şi stânca(E) vărsa lângă mine pâraie de untdelemn!
7 Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii
şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,
8 tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea,
bătrânii se sculau şi stăteau în picioare.
9 Mai-marii îşi opreau cuvântările
şi îşi puneau(F) mâna la gură.
10 Glasul căpeteniilor tăcea
şi li se lipea limba(G) de cerul gurii.
11 Urechea care mă auzea mă numea fericit,
ochiul care mă vedea mă lăuda.
12 Căci scăpam(H) pe săracul care cerea ajutor
şi pe orfanul lipsit de sprijin.
13 Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine,
umpleam de bucurie inima văduvei.
14 Mă îmbrăcam cu dreptatea(I) şi-i slujeam de îmbrăcăminte,
neprihănirea îmi era manta şi turban.
15 Orbului(J) îi eram ochi
şi şchiopului, picior.
16 Celor nenorociţi le eram tată
şi cercetam pricina(K) celui necunoscut.
17 Rupeam falca(L) celui nedrept
şi-i smulgeam prada din dinţi.
18 Atunci ziceam: ‘În cuibul(M) meu voi muri,
zilele mele vor fi multe ca nisipul.
19 Apa(N) va pătrunde în rădăcinile mele,
roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.
20 Slava mea va înverzi neîncetat
şi arcul(O) îmi va întineri în mână.’
21 Oamenii mă ascultau şi aşteptau,
tăceau înaintea sfaturilor mele.
22 După cuvântările mele, niciunul nu răspundea
şi cuvântul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.
23 Mă aşteptau ca pe ploaie,
căscau gura ca după ploaia(P) de primăvară.
24 Când li se înmuia inima, le zâmbeam,
şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.
25 Îmi plăcea să mă duc la ei şi mă aşezam în fruntea lor;
eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri,
ca un mângâietor lângă nişte întristaţi.
30 Şi acum… am ajuns de râsul celor mai tineri decât mine,
pe ai căror părinţi nu-i socoteam vrednici să-i pun printre câinii turmei mele.
2 Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor,
când ei nu erau în stare să ajungă la bătrâneţe?
3 Sfrijiţi de sărăcie şi foame,
fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.
4 Smulg ierburile sălbatice de lângă copăcei
şi n-au ca pâine decât rădăcina de bucsau.
5 Sunt izgoniţi din mijlocul oamenilor,
strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.
6 Locuiesc în văi îngrozitoare,
în peşterile pământului şi în stânci.
7 Urlă printre tufişuri
şi se adună sub mărăcini.
8 Fiinţe mârşave şi dispreţuite,
sunt izgoniţi din ţară.
9 Şi acum(Q), astfel de oameni mă pun în cântecele lor,
am ajuns de batjocura lor.
10 Mă urăsc, mă ocolesc,
mă scuipă(R) în faţă.
11 Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc,
nu mai au niciun frâu înaintea mea.
12 Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea
şi îmi împing picioarele,
şi îşi croiesc(S) cărări împotriva mea, ca să mă piardă.
13 Îmi nimicesc cărarea
şi lucrează ca să mă prăpădească,
ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.
14 Ca printr-o largă spărtură străbat spre mine,
se năpustesc sub pocnetul dărâmăturilor.
15 Mă apucă groaza.
Slava îmi este spulberată ca de vânt,
ca un nor a trecut fericirea mea.
16 Şi acum, mi se topeşte(T) sufletul în mine
şi m-au apucat zilele suferinţei.
17 Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele,
durerea care mă roade nu încetează.
18 De tăria suferinţei, haina îşi pierde faţa,
mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.
19 Dumnezeu m-a aruncat în noroi
şi am ajuns ca ţărâna şi cenuşa.
20 Strig către Tine şi nu-mi răspunzi;
stau în picioare şi nu mă vezi.
21 Eşti fără milă împotriva mea,
lupţi împotriva mea cu tăria mâinii Tale.
22 Mă ridici, îmi dai drumul pe vânt
şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.
23 Căci ştiu că mă duci la moarte,
în locul unde(U) se întâlnesc toţi cei vii.
24 Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mâinile?
Cel în nenorocire nu cere ajutor?
25 Nu plângeam(V) eu pe cel amărât?
N-avea inima mea milă de cel lipsit?
26 Mă aşteptam la fericire,
şi când colo, nenorocirea(W) a venit peste mine;
trăgeam nădejde de lumină, şi când colo, a venit întunericul.
27 Îmi fierb măruntaiele fără încetare,
m-au apucat zilele de durere.
28 Umblu înnegrit(X), dar nu de soare.
Mă scol în plină adunare şi strig după ajutor.
29 Am ajuns frate(Y) cu şacalii,
tovarăş cu struţii.
30 Pielea(Z) mi se înnegreşte şi cade,
iar oasele(AA) îmi ard şi se usucă.
31 Harpa mea s-a prefăcut în instrument de jale
şi cavalul meu scoate sunete plângătoare.
31 Făcusem un legământ cu ochii(AB) mei,
şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.
2 Dar ce soartă mi-a păstrat(AC) Dumnezeu de sus?
Ce moştenire mi-a trimis Cel Atotputernic din ceruri?
3 Pieirea nu-i oare pentru cel rău
şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?
4 N-a cunoscut(AD) Dumnezeu căile mele?
Nu mi-a numărat El toţi paşii mei?
5 Dacă am umblat cu minciuna,
dacă mi-a alergat piciorul după înşelăciune,
6 să mă cântărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană,
şi-mi va vedea neprihănirea!
7 De mi s-a abătut pasul de pe calea cea dreaptă,
de mi-a urmat inima(AE) ochii,
de s-a lipit vreo întinăciune de mâinile mele,
8 atunci eu(AF) să semăn, şi altul să secere
şi odraslele mele să fie dezrădăcinate!
9 Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie,
dacă am pândit la uşa aproapelui meu,
10 atunci nevastă-mea să macine pentru altul(AG)
şi s-o necinstească alţii!
11 Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire,
o fărădelege(AH) vrednică să fie pedepsită de judecători,
12 un foc care mistuie până la nimicire
şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.
13 De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele
când se certa cu mine,
14 ce aş putea să fac când se ridică(AI) Dumnezeu?
Ce aş putea răspunde când pedepseşte El?
15 Cel ce m-a făcut pe mine în pântecele mamei mele nu l-a făcut(AJ) şi pe el?
Oare nu ne-a întocmit acelaşi Dumnezeu în pântecele mamei?
16 Dacă n-am dat săracilor ce-mi cereau,
dacă am făcut să se topească de plâns ochii văduvei,
17 dacă mi-am mâncat singur pâinea,
fără ca orfanul să fi avut şi el partea lui din ea,
18 eu, care din tinereţe l-am crescut ca un tată,
eu, care de la naştere am sprijinit pe văduvă;
19 dacă am văzut pe cel nenorocit ducând lipsă de haine,
pe cel lipsit neavând învelitoare,
20 fără ca inima lui să mă fi binecuvântat(AK),
fără să fi fost încălzit de lâna mieilor mei;
21 dacă am ridicat mâna împotriva orfanului(AL),
pentru că mă simţeam sprijinit de judecători;
22 atunci, să mi se dezlipească umărul de la încheietură,
să-mi cadă braţul şi să se sfărâme!
23 Căci mă temeam(AM) de pedeapsa lui Dumnezeu
şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.
24 Dacă mi-am pus(AN) încrederea în aur,
dacă am zis aurului: ‘Tu eşti nădejdea mea’;
25 dacă m-am îngâmfat(AO) de mărimea averilor mele,
de mulţimea bogăţiilor pe care le dobândisem;
26 dacă am privit(AP) soarele când strălucea,
luna când înainta măreaţă
27 şi dacă mi s-a lăsat amăgită inima în taină;
dacă le-am aruncat sărutări[a], ducându-mi mâna la gură –
28 şi aceasta este tot o fărădelege(AQ) care trebuie pedepsită de judecători,
căci m-aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus –;
29 dacă m-am bucurat de nenorocirea(AR) vrăjmaşului meu,
dacă am sărit de bucurie când l-a atins nenorocirea,
30 eu, care n-am dat voie(AS) limbii mele să păcătuiască,
să-i ceară moartea cu blestem;
31 dacă nu ziceau oamenii din cortul meu:
‘Unde este cel ce nu s-a săturat din carnea lui?’;
32 dacă petrecea străinul(AT) noaptea afară,
dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul;
33 dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca(AU) oamenii[b],
şi mi-am închis nelegiuirile în sân,
34 pentru că mă temeam de mulţime(AV),
pentru că mă temeam de dispreţul
familiilor, ţinându-mă deoparte şi necutezând să-mi trec pragul…
35 Oh, de aş găsi pe cineva să(AW) m-asculte!
Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel(AX) Atotputernic!
Cine-mi va da plângerea iscălită de potrivnicul meu?
36 Ca să-i port scrisoarea pe umăr,
s-o leg de fruntea mea ca o cunună;
37 să-i dau socoteală de toţi paşii mei,
să mă apropii de el ca un domn.
38 Dacă pământul meu strigă împotriva mea
şi dacă brazdele lui varsă lacrimi;
39 dacă i-am mâncat(AY) roada fără s-o fi plătit
şi dacă am(AZ) întristat sufletul vechilor lui stăpâni,
40 atunci să crească spini(BA) din el în loc de grâu
şi neghină în loc de orz!”
Sfârşitul cuvintelor lui Iov.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.