Beginning

¹ Fă-mi^(A) dreptate, Doamne, căci^(B) umblu în nevinovăţie
şi mă^(C) încred în Domnul fără şovăire.
² Cercetează-mă^(D), Doamne, încearcă-mă,
trece-mi prin cuptorul de foc rărunchii şi inima!
³ Căci bunătatea Ta este înaintea ochilor mei
şi umblu^(E) în adevărul Tău.
⁴ Nu şed împreună cu^(F) oamenii mincinoşi
şi nu merg împreună cu oamenii vicleni.
⁵ Urăsc^(G) adunarea celor ce fac răul
şi^(H) nu stau împreună cu cei răi.
⁶ Îmi spăl mâinile în^(I) nevinovăţie
şi aşa înconjur altarul Tău, Doamne,
⁷ ca să izbucnesc în mulţumiri
şi să istorisesc toate minunile Tale.
⁸ Doamne, eu iubesc^(J) locaşul Casei Tale
şi locul în care locuieşte slava Ta.
⁹ Nu-mi^(K) lua sufletul împreună cu păcătoşii,
nici viaţa cu oamenii care varsă sânge,
¹⁰ ale căror mâini sunt nelegiuite
şi a căror dreaptă este plină de mită^(L)!
¹¹ Eu umblu^(M) în neprihănire;
izbăveşte-mă şi ai milă de mine!
¹² Piciorul^(N) meu stă pe calea cea dreaptă^(O):
voi binecuvânta pe Domnul în^(P) adunări.

¹ Domnul este lumina^(Q) şi mântuirea^(R) mea.
De cine să mă tem?
Domnul^(S) este sprijinitorul vieţii mele.
De cine să-mi fie frică?
² Când înaintează cei răi împotriva mea,
ca^(T) să-mi mănânce carnea,
tocmai ei – prigonitorii şi vrăjmaşii mei –
se clatină şi cad.
³ Chiar o oştire de^(U) ar tăbărî împotriva mea,
inima mea tot nu s-ar teme.
Chiar război de s-ar ridica împotriva mea,
tot plin de încredere aş fi.
⁴ Un^(V) lucru cer de la Domnul
şi-l doresc fierbinte:
aş vrea să locuiesc^(W) toată viaţa mea în Casa Domnului,
ca să privesc frumuseţea^(X) Domnului
şi să mă minunez de Templul Lui.
⁵ Căci El mă va ocroti în coliba Lui, în^(Y) ziua necazului,
mă va ascunde sub acoperişul cortului Lui
şi mă va înălţa pe^(Z) o stâncă.
⁶ Iată că mi se şi înalţă capul^(AA) peste vrăjmaşii mei, care mă înconjoară:
voi aduce jertfe în cortul Lui,
în sunetul trâmbiţei,
voi cânta şi voi lăuda pe Domnul.
⁷ Ascultă-mi, Doamne, glasul când Te chem:
ai milă de mine şi ascultă-mă!
⁸ Inima îmi zice din partea Ta: „Caută^(AB) Faţa Mea!”
Şi Faţa Ta, Doamne, o caut!
⁹ Nu-mi^(AC) ascunde Faţa Ta,
nu îndepărta cu mânie pe robul Tău!
Tu eşti ajutorul meu, nu mă lăsa,
nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele!
¹⁰ Căci^(AD) tatăl meu şi mama mea mă părăsesc,
dar Domnul mă primeşte.
¹¹ Învaţă-mă^(AE), Doamne, calea Ta şi povăţuieşte-mă pe cărarea cea dreaptă
din pricina vrăjmaşilor mei.
¹² Nu^(AF) mă lăsa la bunul plac al potrivnicilor mei!
Căci împotriva mea se ridică nişte martori^(AG) mincinoşi
şi nişte oameni care nu suflă^(AH) decât asuprire.
¹³ O, dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului
pe^(AI) pământul celor vii!…
¹⁴ Nădăjduieşte^(AJ) în Domnul!
Fii tare, îmbărbătează-ţi inima
şi nădăjduieşte în Domnul!

¹ Doamne, către Tine strig. Stânca mea!
Nu^(AK) rămâne surd la glasul meu,
ca^(AL) nu cumva, dacă Te vei depărta fără să-mi răspunzi,
să ajung ca cei ce se pogoară în groapă.
² Ascultă glasul rugăciunilor mele, când strig către Tine,
şi când^(AM) îmi ridic mâinile spre^(AN) locaşul Tău cel Sfânt.
³ Nu^(AO) mă lua de pe pământ împreună cu cei răi
şi cu oamenii nelegiuiţi,
care^(AP) vorbesc de pace aproapelui lor
şi, când colo, au răutate în inimă.
⁴ Răsplăteşte-le^(AQ) după lucrările lor
şi după răutatea faptelor lor,
răsplăteşte-le după lucrarea mâinilor lor!
Dă-le plata care li se cuvine!
⁵ Căci ei^(AR) nu iau aminte la lucrările Domnului,
la lucrarea mâinilor Lui.
Să-i doboare şi să nu-i mai scoale!
⁶ Binecuvântat să fie Domnul,
căci ascultă glasul rugăciunilor mele!
⁷ Domnul este tăria^(AS) mea şi scutul meu;
în El mi se^(AT) încrede inima şi sunt ajutat.
De aceea îmi este plină de veselie inima
şi-L laud prin cântările mele.
⁸ Domnul este tăria poporului Său,
El este Stânca^(AU) izbăvitoare a unsului Său.
⁹ Mântuieşte, Doamne, poporul Tău
şi binecuvântează moştenirea^(AV) Ta!
Fii păstorul şi^(AW) sprijinitorul lor în veci.

¹ Fiii lui Dumnezeu, daţi^(AX) Domnului,
daţi Domnului slavă şi cinste.
² Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Lui!
Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi cu podoabe^(AY) sfinte!
³ Glasul Domnului răsună pe ape,
Dumnezeul^(AZ) slavei face să bubuie tunetul:
Domnul este pe ape mari.
⁴ Glasul Domnului este puternic,
glasul Domnului este măreţ.
⁵ Glasul Domnului sfărâmă cedrii;
Domnul sfărâmă cedrii^(BA) Libanului;
⁶ îi^(BB) face să sară ca nişte viţei,
şi Libanul şi Sirionul^(BC) sar ca nişte pui de bivoli.
⁷ Glasul Domnului face să ţâşnească flăcări de foc,
⁸ glasul Domnului face să se cutremure pustia;
Domnul face să tremure pustia Cades^(BD).
⁹ Glasul Domnului face pe cerboaice^(BE) să nască;
El despoaie pădurile; în locaşul Lui totul strigă: „Slavă!”
¹⁰ Domnul stătea^(BF) pe scaunul Lui de domnie când cu Potopul
şi Domnul împărăţeşte în veci pe scaunul Lui de domnie.
¹¹ Domnul^(BG) dă tărie poporului Său,
Domnul binecuvântează pe poporul Său cu pace.

¹ Te înalţ, Doamne, căci m-ai^(BH) ridicat
şi n-ai lăsat pe vrăjmaşii mei să se bucure^(BI) de mine.
² Doamne, Dumnezeule,
eu am strigat către Tine,
şi Tu m-ai vindecat^(BJ).
³ Doamne, Tu mi-ai ridicat^(BK) sufletul din Locuinţa morţilor,
Tu m-ai adus la viaţă din mijlocul celor ce se pogoară^(BL) în groapă.
⁴ Cântaţi^(BM) Domnului, voi cei iubiţi de El,
măriţi prin laudele voastre Numele Lui cel Sfânt!
⁵ Căci mânia Lui ţine numai o clipă^(BN),
dar îndurarea Lui ţine toată^(BO) viaţa:
seara vine plânsul,
iar dimineaţa^(BP), veselia.
⁶ Când îmi mergea bine^(BQ), ziceam:
„Nu mă voi clătina niciodată!”
⁷ Doamne, prin bunăvoinţa Ta mă aşezaseşi pe un munte tare,
dar Ţi-ai ascuns^(BR) Faţa, şi m-am tulburat.
⁸ Doamne, eu am strigat către Tine
şi m-am rugat Domnului zicând:
⁹ „Ce vei câştiga dacă-mi verşi sângele şi mă pogori în groapă?
Poate să Te laude ţărâna^(BS)?
Poate ea să vestească credincioşia Ta?
¹⁰ Ascultă, Doamne, ai milă de mine!
Doamne, ajută-mă!”
¹¹ Şi mi-ai prefăcut^(BT) tânguirile în veselie,
mi-ai dezlegat sacul de jale şi m-ai încins cu bucurie,
¹² pentru ca inima mea să-Ţi cânte şi să nu stea mută.
Doamne, Dumnezeule, eu pururea Te voi lăuda!

¹ Doamne, în Tine^(BU) mă încred:
să nu fiu dat de ruşine niciodată.
Izbăveşte-mă în^(BV) dreptatea Ta!
² Pleacă-Ţi^(BW) urechea spre mine, grăbeşte de-mi ajută!
Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare, o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea!
³ Căci^(BX) Tu eşti Stânca mea, Cetăţuia mea
şi, pentru^(BY) Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi.
⁴ Scoate-mă din laţul pe care mi l-au întins vrăjmaşii.
Căci Tu eşti Ocrotitorul meu!
⁵ În mâinile^(BZ) Tale îmi încredinţez duhul:
Tu mă vei izbăvi, Doamne, Dumnezeule adevărate!
⁶ Eu urăsc pe cei ce^(CA) se lipesc de idoli deşerţi
şi mă încred în Domnul.
⁷ Fă-mă să mă veselesc şi să mă bucur de îndurarea Ta,
căci vezi ticăloşia mea, ştii^(CB) neliniştea sufletului meu,
⁸ şi nu mă vei da^(CC) în mâinile vrăjmaşului,
ci îmi vei pune picioarele^(CD) la loc larg.
⁹ Ai milă de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare:
faţa, sufletul şi trupul mi s-au topit^(CE) de întristare;
¹⁰ mi se sfârşeşte viaţa în durere şi anii în suspinuri.
Mi s-au sleit puterile din pricina fărădelegii mele şi-mi putrezesc oasele^(CF)!
¹¹ Din pricina potrivnicilor mei am ajuns^(CG) de ocară,
de mare ocară pentru vecinii^(CH) mei, şi de groază pentru prietenii mei;
cei ce^(CI) mă văd pe uliţă fug de mine.
¹² Sunt uitat de^(CJ) inimi ca un mort,
am ajuns ca un vas sfărâmat.
¹³ Aud^(CK) vorbele rele ale multora,
văd spaima^(CL) care domneşte împrejur,
când se sfătuiesc^(CM) ei împreună împotriva mea
şi uneltesc să-mi ia viaţa.
¹⁴ Dar eu mă încred în Tine, Doamne,
şi zic: „Tu eşti Dumnezeul meu!”
¹⁵ Soarta mea este în mâna Ta;
scapă-mă de vrăjmaşii şi de prigonitorii mei!
¹⁶ Fă^(CN) să lumineze Faţa Ta peste robul Tău,
scapă-mă prin îndurarea Ta!
¹⁷ Doamne, să nu^(CO) rămân de ruşine când Te chem.
Ci să rămână de ruşine cei răi şi ei să se pogoare muţi^(CP) în Locuinţa morţilor!
¹⁸ Să amuţească^(CQ) buzele mincinoase,
care vorbesc^(CR) cu îndrăzneală,
cu trufie şi dispreţ împotriva celui neprihănit!
¹⁹ O, cât^(CS) de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine
şi pe care o arăţi celor ce se încred
în Tine, în faţa fiilor oamenilor!
²⁰ Tu^(CT) îi ascunzi la adăpostul Feţei Tale de cei ce-i prigonesc,
îi^(CU) ocroteşti în cortul Tău de limbile care-i clevetesc.
²¹ Binecuvântat să fie Domnul,
căci Şi-a arătat în^(CV) chip minunat îndurarea faţă de mine:
parc-aş fi fost într-o^(CW) cetate întărită!
²² În^(CX) pornirea mea nechibzuită, ziceam: „Sunt izgonit^(CY) dinaintea Ta!”
Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele
când am strigat spre Tine.
²³ Iubiţi^(CZ) dar pe Domnul, toţi cei iubiţi de El.
Căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi
şi pedepseşte aspru pe cei mândri.
²⁴ Fiţi tari^(DA) şi îmbărbătaţi-vă inima,
toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!