Chronological

¹ Lăudaţi-L pe Domnul!

Daţi mulţumire Domnului, căci este bun!
    Îndurarea Lui ţine pe vecie!^[a]
2 Cine poate spune toate isprăvile Domnului?
    Cine poate vesti toată lauda Sa?
³ Ferice de cei care păzesc ce este drept
    şi care înfăptuiesc dreptatea tot timpul.
⁴ Adu-Ţi aminte de mine, Doamne, în bunăvoinţa Ta faţă de poporul Tău!
    Apropie-Te de mine cu mântuirea Ta,
⁵ ca să văd bunăstarea aleşilor Tăi,
    să mă bucur de bucuria poporului Tău
        şi să Te laud împreună cu moştenirea Ta.

⁶ Noi am păcătuit ca şi strămoşii noştri,
    am săvârşit nelegiuire, am făcut rău.
⁷ În timp ce erau în Egipt, strămoşii noştri
    nu au luat aminte la minunile Tale;
nu au ţinut minte mulţimea îndurărilor Tale
    şi s-au răzvrătit când au ajuns la mare, la Marea Roşie^[b].
⁸ El i-a izbăvit din pricina Numelui Său,
    ca să-Şi descopere puterea Sa.
⁹ A mustrat Marea Roşie şi aceasta s-a uscat;
    apoi i-a condus prin adâncuri sterpe ca pustia.
¹⁰ I-a izbăvit din mâna celui ce-i ura
    şi i-a răscumpărat din mâna duşmanului.
¹¹ Apele i-au acoperit pe potrivnicii lor,
    fără ca vreunul din ei să scape.
¹² Atunci I-au crezut cuvintele
    şi I-au cântat laudă.

¹³ Dar au uitat curând lucrările Lui;
    ei nu I-au aşteptat sfatul.
¹⁴ Li s-au aprins poftele în pustie
    şi L-au ispitit pe Dumnezeu în pustietăţi.
¹⁵ El le-a dat ce ceruseră,
    dar a trimis o boală nimicitoare peste ei.

¹⁶ Unii din tabără au fost geloşi pe Moise
    şi pe Aaron, cel sfinţit Domnului.
¹⁷ Pământul s-a deschis, l-a înghiţit pe Datan
    şi a acoperit ceata lui Abiram.
¹⁸ Focul le-a consumat ceata;
    flăcările i-au mistuit pe cei răi.

¹⁹ La Horeb şi-au făcut un viţel
    şi s-au închinat chipului turnat.
²⁰ Au schimbat Slava lor
    cu chipul unui bou care mănâncă iarbă.
²¹ L-au uitat pe Dumnezeu, Izbăvitorul lor,
    pe Cel Ce făcuse mari lucrări în Egipt,
²² pe Cel Ce înfăptuise minuni în ţara lui Ham
    şi lucruri înfricoşătoare la Marea Roşie.
²³ Astfel El a spus că o să-i nimicească,
    însă Moise, alesul Său,
a stat în spărtură înaintea Lui,
    ca să-I abată mânia de la nimicire.

²⁴ Apoi au respins ţara cea plăcută;
    ei nu au crezut în promisiunea Lui.
²⁵ Au cârtit în corturile lor
    şi nu au ascultat de glasul Domnului.
²⁶ Atunci, El a jurat solemn
    că îi va face să cadă în pustie,
²⁷ că le va face urmaşii să cadă printre neamuri
    şi-i va împrăştia printre popoare.

²⁸ S-au alipit de Baal-Peor
    şi au mâncat jertfe închinate morţilor^[c].
²⁹ L-au mâniat prin faptele lor,
    astfel încât o urgie a izbucnit printre ei.
³⁰ Dar s-a ridicat Fineas, a făcut judecată
    şi urgia s-a oprit.
³¹ Lucrul acesta i-a fost socotit dreptate,
    din generaţie în generaţie, pe vecie.

³² L-au mâniat pe Dumnezeu şi la apele Meriba,
    iar din pricina lor i-a mers rău şi lui Moise.
³³ Căci s-au răzvrătit împotriva Duhului Său,
    iar Moise a vorbit necugetat cu buzele lui.^[d]

³⁴ Ei nu au nimicit popoarele
    despre care le spusese Domnul,
³⁵ ci s-au amestecat cu neamurile
    şi s-au deprins cu faptele acestora.
³⁶ Au slujit idolilor lor,
    iar aceştia au devenit o cursă pentru ei.
³⁷ Şi-au jertfit fiii şi fiicele
    în cinstea demonilor.
³⁸ Au vărsat sânge nevinovat,
    sângele fiilor şi al fiicelor lor,
jertfindu-i idolilor din Canaan,
    şi au spurcat ţara din pricina sângelui.
³⁹ S-au întinat prin faptele lor,
    s-au desfrânat prin lucrările lor.

⁴⁰ Atunci s-a aprins mânia Domnului împotriva poporului Său
    şi Şi-a urât moştenirea.
⁴¹ I-a dat pe mâna neamurilor
    şi astfel cei ce îi urau au stăpânit peste ei.
⁴² Duşmanii lor i-au asuprit
    şi au fost umiliţi sub mâna lor.
⁴³ El i-a scăpat de multe ori,
    dar ei se răzvrăteau prin planurile lor.
        S-au nenorocit prin nelegiuirea lor.

⁴⁴ El a privit la strâmtorarea lor
    când le-a auzit strigătele.
⁴⁵ Din pricina lor Şi-a adus aminte de legământul Lui.
    I s-a făcut milă de ei din pricina marii Sale îndurări
⁴⁶ şi a făcut ca aceştia să capete milă
    din partea tuturor celor ce-i luaseră captivi.

⁴⁷ Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne!
    Strânge-ne dintre neamuri
ca să lăudăm Numele Tău cel sfânt
    şi să ne fălim aducându-Ţi laudă.

⁴⁸ Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
    din veşnicie în veşnicie!
Tot poporul să zică: „Amin!“

Laudă Domnului!

¹ Daţi mulţumire Domnului, căci este bun,
    căci veşnică-I este îndurarea!

² Aşa să zică răscumpăraţii Domnului,
    cei pe care i-a răscumpărat din mâna duşmanului,
³ pe care i-a adunat de pe cuprinsul ţărilor:
    de la răsărit şi de la apus,
        de la nord şi de la sud^[e].

⁴ Ei rătăceau prin pustie, pe o cale neumblată,
    fără să găsească o cetate în care să locuiască.
⁵ Flămânzi şi însetaţi,
    li se lihnise sufletul în ei.
⁶ Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
    şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
⁷ I-a călăuzit pe o cale dreaptă,
    ca să meargă spre o cetate în care să locuiască.
⁸ Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
    şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
⁹ Căci El a potolit sufletul însetat
    şi a săturat sufletul flămând.

¹⁰ Celor ce locuiau în întuneric şi în umbra morţii,
    legaţi în chin şi în fiare,
¹¹ pentru că se răzvrătiseră faţă de mesajele lui Dumnezeu
    şi dispreţuiseră sfatul Celui Preaînalt,
¹² El le-a smerit inima prin necaz;
    ei se clătinaseră şi nu era nimeni să-i ajute.
¹³ Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
    şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
¹⁴ I-a scos din întuneric şi din umbra morţii
    şi le-a rupt legăturile.
¹⁵ Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
    şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
¹⁶ Căci El a zdrobit porţi de bronz
    şi a tăiat zăvoare de fier.

¹⁷ Ei ajunseseră nebuni^[f] din cauza căii lor nelegiuite
    şi se nenorociseră din cauza păcatelor lor.
¹⁸ Sufletul lor se dezgustase de orice hrană
    şi ajunseseră la porţile morţii.
¹⁹ Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
    şi El i-a eliberat din necazurile lor.
²⁰ Le-a trimis Cuvântul Lui, i-a tămăduit
    şi i-a scăpat din groapă.
²¹ Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
    şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
²² Să aducă jertfe de mulţumire
    şi să povestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie!

²³ Cei ce coborau pe mare cu corăbiile,
    cei ce făceau negoţ pe ape mari,
²⁴ au văzut ei înşişi lucrările Domnului
    şi minunile Lui din adâncuri.
²⁵ Când a grăit El, s-a iscat o furtună năprasnică,
    care a ridicat talazurile mării.
²⁶ Se suiau spre ceruri şi se coborau în adâncuri;
    sufletul li se înmuiase din cauza nenorocirii.
²⁷ Se clătinau şi se mişcau ca un om beat;
    toată înţelepciunea lor fusese înghiţită.
²⁸ Atunci, în strâmtorarea lor, ei au strigat către Domnul,
    şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
²⁹ A liniştit furtuna,
    iar valurile s-au potolit.
³⁰ Ei s-au bucurat că acestea s-au liniştit,
    iar El i-a condus la limanul dorit.
³¹ Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
    şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
³² Să-L înalţe în adunarea poporului
    şi să-L înalţe în sfatul bătrânilor^[g]!

³³ El preface râurile în pustiu
    şi izvoarele de ape în pământ uscat
³⁴ şi pământul roditor în pământ sterp,
    din pricina răutăţii locuitorilor ţării.

³⁵ El preface pustia într-o vale cu apă
    şi ţinutul arid în izvoare de ape.
³⁶ Aşază acolo pe cei flămânzi,
    iar ei îşi întemeiază o cetate în care să locuiască,
³⁷ îşi seamănă ogoare, îşi plantează vii
    şi au recolte bogate.
³⁸ El îi binecuvântează, astfel încât se înmulţesc foarte mult,
    iar vitele nu li le împuţinează.

³⁹ Când sunt împuţinaţi şi umiliţi
    din pricina asupririi, a necazului şi a suferinţei,
⁴⁰ El revarsă dispreţ asupra nobililor
    şi-i face să rătăcească prin pustietate fără drum.
⁴¹ Îi ridică însă pe cei nevoiaşi din sărăcie
    şi le înmulţeşte familiile ca pe o turmă.
⁴² Cei drepţi văd şi se bucură
    şi orice nedreptate îşi închide gura.

⁴³ Cine este înţelept, să păzească aceste lucruri
    şi să ia aminte la marea îndurare a Domnului!