Chronological

19 Ioab a fost înştiinţat că David plânge şi-l jeleşte pe Absalom. ² Astfel, acea zi, care trebuia să fie o zi de biruinţă, s-a transformat într-o zi de jale pentru întreg poporul, căci poporul a aflat în acea zi că regele îşi jeleşte fiul. ³ În aceeaşi zi, oştirea a intrat pe furiş în cetate, ca nişte oameni ruşinaţi că au fugit din luptă. ⁴ Regele îşi acoperise faţa şi striga în gura mare: „Fiul meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu!“

⁵ Ioab a intrat în palat la rege şi i-a zis: „Tu astăzi acoperi de ruşine feţele tuturor slujitorilor tăi, cei care ţi-au salvat viaţa ţie, fiilor, fiicelor, soţiilor şi ţiitoarelor tale. ⁶ Tu îi iubeşti pe cei ce te urăsc şi îi urăşti pe cei ce te iubesc, căci astăzi ne-ai arătat că, pentru tine, conducătorii şi războinicii nu înseamnă nimic. Înţeleg că, dacă Absalom ar fi viu, iar noi toţi am fi morţi, tu ai fi mai mulţumit. ⁷ Aşadar, ridică-te, ieşi afară şi vorbeşte pe placul slujitorilor tăi, pentru că, dacă nu vei face acest lucru, îţi jur pe Domnul că toţi te vor părăsi în noaptea aceasta. Această nenorocire ar fi astfel mai mare decât toate nenorocirile care ţi s-au întâmplat din tinereţe şi până astăzi. ⁸ Regele s-a dus la poartă şi a stat acolo. S-a dat de veste poporului: „Iată că regele stă la poartă!“ Şi tot poporul a venit înaintea regelui.

David se întoarce la Ierusalim

Între timp, israeliţii fugiseră cu toţii la corturile lor. ⁹ În toate seminţiile lui Israel, toţi oamenii vorbeau între ei şi ziceau: „Regele ne-a eliberat de sub puterea duşmanilor noştri. El a fost cel care ne-a izbăvit de sub puterea filistenilor, iar acum a trebuit să fugă din ţară, izgonit de Absalom. ¹⁰ Acum însă Absalom, pe care l-am uns să domnească peste noi, a murit în luptă. Prin urmare, de ce nu spuneţi nimic ca să-l aduceţi pe rege înapoi?“ ¹¹ Când regele David a aflat ce vorbesc între ei toţi israeliţii, a trimis acest mesaj preoţilor Ţadok şi Abiatar: „Întrebaţi-i pe cei din sfatul bătrânilor lui Iuda: «De ce trebuie să fiţi voi cei de pe urmă care să-l aduceţi pe rege înapoi acasă? ¹² Voi sunteţi din aceeaşi seminţie cu mine; prin urmare, de ce trebuie să fiţi ultimii care să-l aduceţi acasă pe rege?»“ ¹³ Iar lui Amasa să-i spuneţi: „Nu eşti tu os din oasele mele şi carne din carnea mea? Dumnezeu să se poarte cu mine cu toată asprimea^[a] dacă, de azi înainte, nu vei fi tu conducătorul oştirii, în locul lui Ioab.“ ¹⁴ Regele a câştigat inima tuturor bărbaţilor din Iuda, ca şi cum aceştia ar fi fost un singur om. Ei au trimis vorbă regelui, spunându-i: „Întoarce-te împreună cu slujitorii tăi.“ ¹⁵ Regele s-a întors. El a ajuns la un moment dat la Iordan. Între timp, cei din Iuda veniseră la Ghilgal pentru a-l întâmpina pe rege şi a-l trece Iordanul. ¹⁶ Beniamitul Şimei, fiul lui Ghera, din Bahurim, s-a grăbit să vină împreună cu cei din Iuda în întâmpinarea regelui David. ¹⁷ O mie de bărbaţi din Beniamin îl însoţeau. Alături de ei se afla şi Ţiba, slujitorul familiei lui Saul, împreună cu cei cincizeci de fii ai lui şi douăzeci de slujitori. Au venit în grabă la Iordan, unde era şi regele. ¹⁸ El a trecut vadul ca să ajute familia regelui să traverseze şi ca să facă orice altceva ar mai fi dorit regele. După ce a trecut Iordanul, Şimei, fiul lui Ghera, s-a plecat înaintea regelui şi ¹⁹ i-a zis:

– Fie ca stăpânul meu să nu ia în seamă nelegiuirea mea şi să nu-şi aducă aminte de răul pe care slujitorul său i l-a făcut în ziua în care stăpânul meu, regele, părăsea Ierusalimul. Să nu pună regele la inimă lucrul acesta. ²⁰ Slujitorul tău recunoaşte că a păcătuit, dar iată că astăzi vin primul din întreaga Casă a lui Iosif^[b] ca să-l întâmpin pe stăpânul meu, regele.

²¹ Abişai, fiul Ţeruiei, a zis:

– Nu trebuie oare ca Şimei să moară pentru că l-a blestemat pe unsul Domnului?

²² – Ce am eu de-a face cu voi, fii ai Ţeruiei? i-a răspuns regele. De ce îmi sunteţi astăzi împotrivă? Astăzi să fie oare pedepsit cu moartea vreun om în Israel? Nu ştiu eu că astăzi sunt rege peste Israel?

²³ Apoi regele i-a zis lui Şimei:

– Nu vei muri!

Şi regele i-a promis printr-un jurământ. ²⁴ În întâmpinarea regelui a venit, de asemenea, şi Mefiboşet, nepotul lui Saul. Acesta nu-şi îngrijise picioarele, nu-şi aranjase barba şi nu-şi spălase hainele din ziua în care regele plecase şi până când acesta sosise în pace. ²⁵ Când a sosit de la Ierusalim în întâmpinarea regelui, acesta l-a întrebat:

– Mefiboşet, de ce nu ai venit cu mine?

²⁶ – O, rege, stăpânul meu! i-a răspuns Mefiboşet. Slujitorul tău, fiind olog, s-a gândit: „Voi înşeua un măgar şi, călare pe el, voi putea merge cu regele.“ Slujitorul meu însă m-a trădat. ²⁷ L-a defăimat pe slujitorul tău înaintea stăpânului meu, regele. Însă stăpânul meu, regele, este ca un înger al lui Dumnezeu: fă ce vei crede de cuviinţă. ²⁸ Întregul neam al bunicului meu nu merită nimic decât moartea din partea stăpânului meu, regele. Cu toate acestea, tu i-ai dat voie slujitorului tău să mănânce la masa ta. Ce alt drept aş mai putea cere de la rege?

²⁹ – Ce mai vorbeşti atâta? i-a zis regele. Am hotărât: tu şi Ţiba veţi împărţi pământul.

³⁰ – Poate să ia el chiar tot acum, de vreme ce stăpânul meu, regele, s-a întors teafăr acasă, i-a răspuns Mefiboşet.

³¹ Ghiladitul Barzilai a venit şi el din Roghelim şi l-a însoţit pe rege până dincolo de Iordan, lăsându-l apoi să-şi vadă de drum. ³² Barzilai era foarte bătrân – avea optzeci de ani – şi, deoarece era un om foarte bogat, îngrijise de rege cât timp acesta a locuit la Mahanayim. ³³ Regele i-a zis lui Barzilai:

– Vino cu mine la Ierusalim şi eu voi îngriji de tine.

³⁴ – Oare câţi ani voi mai trăi, ca să mă sui la Ierusalim cu regele? l-a întrebat Barzilai. ³⁵ Am ajuns la optzeci de ani. Pot eu să mai fac deosebirea între ceea ce este bun şi ceea ce este rău? Poate slujitorul tău să mai simtă gustul mâncării şi al băuturii? Pot eu să mai ascult cântecele cântăreţilor şi ale cântăreţelor? Şi de ce să fie slujitorul tău o povară în plus pentru stăpânul meu, regele? ³⁶ Slujitorul tău îl va însoţi pe rege dincolo de Iordan doar o mică distanţă. Oricum, de ce mi-ar oferi regele o asemenea răsplată? ³⁷ Dă-i voie, te rog, slujitorului tău să se întoarcă şi să moară în cetatea sa, unde sunt înmormântaţi tatăl său şi mama sa. Iată însă că aici este slujitorul tău, Chimham. Să-l ia stăpânul meu, regele, cu el şi să se poarte faţă de el cum va crede de cuviinţă.

³⁸ – Bine, i-a zis regele. Chimham va veni cu mine şi mă voi purta cu el aşa cum vei dori tu, iar tu, orice vei cere de la mine îţi voi dărui.

³⁹ Întreg poporul a trecut Iordanul. În cele din urmă l-a trecut şi regele. Acesta l-a sărutat şi l-a binecuvântat pe Barzilai, care s-a întors acasă. ⁴⁰ Regele s-a îndreptat spre Ghilgal împreună cu Chimham. Întreaga oştire a lui Iuda şi jumătate din oştirea lui Israel îl însoţeau. ⁴¹ Toţi bărbaţii lui Israel au venit însă la rege şi i-au zis:

– De ce bărbaţii lui Iuda, fraţii noştri, te-au furat şi l-au trecut pe rege Iordanul împreună cu familia lui şi cu toţi oamenii lui David?

⁴² Bărbaţii lui Iuda le-au dat bărbaţilor lui Israel următorul răspuns:

– Pentru că regele este rudă cu noi. Deci de ce vă mâniaţi pentru acest lucru? Am mâncat noi pe cheltuiala regelui? Am primit noi vreun dar din partea lui?

⁴³ Bărbaţii lui Israel le-au zis bărbaţilor lui Iuda:

– Noi avem, de zece ori mai mult decât voi, dreptul la rege! Chiar la David avem mai mult drept decât voi! Aşadar, de ce ne dispreţuiţi? Noi am fost cei dintâi care l-am chemat pe regele nostru înapoi.

Cuvintele bărbaţilor lui Iuda au avut însă mai mare greutate decât cuvintele bărbaţilor lui Israel.

Rebeliunea lui Şeba

20 S-a întâmplat că se afla acolo un om nelegiuit pe nume Şeba, fiul lui Bicri, un beniamit. Acesta a sunat din corn şi a zis:

² Toţi bărbaţii lui Israel l-au părăsit astfel pe David şi l-au urmat pe Şeba, fiul lui Bicri. Bărbaţii lui Iuda însă au rămas alipiţi de regele lor, în tot drumul său, de la Iordan până la Ierusalim. ³ După ce a sosit acasă, la Ierusalim, David le-a luat pe cele zece ţiitoare pe care le lăsase să îngrijească de palat şi le-a aşezat într-o casă, sub supraveghere. Le-a purtat de grijă, dar nu a mai intrat la ele^[c]. Acestea au rămas închise până în ziua morţii lor, trăind asemenea unor văduve.

⁴ Regele i-a zis lui Amasa: „Cheamă-i la mine pe bărbaţii lui Iuda în trei zile şi adu-i înaintea mea! Să fii şi tu prezent aici!“ ⁵ Amasa a plecat să îndeplinească porunca regelui, însă el a întârziat, stând peste timpul hotărât de acesta. ⁶ Atunci David i-a zis lui Abişai: „Să ştii că Şeba, fiul lui Bicri, ne va face mai mult rău decât ne-a făcut Absalom. Ia cu tine pe slujitorii stăpânului tău şi urmăreşte-l ca nu cumva să găsească cetăţi fortificate şi să scape de noi.“ ⁷ Astfel oamenii lui Ioab, cheretiţii, peletiţii^[d] şi toţi războinicii viteji au ieşit din Ierusalim, sub comanda lui Abişai, pentru a-l urmări pe Şeba, fiul lui Bicri. ⁸ În timp ce se aflau ei la stânca aceea mare din Ghivon, a venit şi Amasa să-i întâlnească. Ioab era îmbrăcat într-o tunică de război şi peste aceasta, la şold, purta o cingătoare cu o sabie în teacă. În timp ce se îndrepta înspre Amasa sabia i-a ieşit din teacă. ⁹ Ioab l-a salutat pe Amasa, spunându-i: „Ce mai faci, frate?“ Apoi l-a apucat cu mâna dreaptă de barbă ca să-l sărute. ¹⁰ Amasa n-a dat atenţie sabiei pe care Ioab o avea în mână, iar acesta l-a lovit cu ea în stomac, vărsându-i măruntaiele pe pământ. Fără a mai fi nevoie de încă o lovitură, Amasa a murit. Apoi Ioab, împreună cu fratele său Abişai, a continuat să-l urmărească pe Şeba, fiul lui Bicri. ¹¹ Unul dintre slujitorii lui Ioab a rămas lângă trupul lui Amasa şi striga: „Cine este de partea lui Ioab şi cine este de partea lui David să-l urmeze pe Ioab!“ ¹² Trupul lui Amasa zăcea în sânge, în mijlocul drumului. Slujitorul lui Ioab a văzut că toţi luptătorii se opreau. Când a văzut el că fiecare om se oprea în dreptul lui Amasa, a tras trupul de pe drum pe câmp şi a aruncat o haină peste el. ¹³ După ce a fost luat din drum, toţi oamenii l-au urmat pe Ioab în urmărirea lui Şeba, fiul lui Bicri. ¹⁴ El a străbătut toate seminţiile lui Israel, îndreptându-se înspre Abel-Bet-Maaca^[e]. Toţi beriţii s-au adunat şi l-au urmat. ¹⁵ Ioab cu oamenii săi au venit şi l-au asediat pe Şeba în Abel-Bet-Maaca. Au ridicat o rampă de asalt împotriva cetăţii până la înălţimea meterezei şi au început să dărâme zidul. ¹⁶ Atunci o femeie înţeleaptă din cetate a strigat:

– Ascultaţi! Ascultaţi! Spuneţi-i lui Ioab să se apropie ca să-i vorbesc.

¹⁷ Ioab s-a apropiat, iar femeia l-a întrebat:

– Tu eşti Ioab?

– Da, eu sunt! i-a răspuns acesta.

– Ascultă ce are de spus slujitoarea ta! i-a zis femeia.

– Ascult, i-a zis Ioab.

¹⁸ – Odinioară, a continuat femeia, se obişnuia să se spună: „Să întrebăm la Abel!“ Şi totul se termina aici. ¹⁹ Noi suntem una din cetăţile paşnice şi credincioase ale lui Israel, iar tu cauţi să distrugi o cetate care este o mamă în Israel. De ce vrei să devorezi moştenirea Domnului?

²⁰ Ioab i-a răspuns femeii:

– Cu nici un chip nu doresc să devorez şi să distrug. ²¹ Nu asta vreau! Dar un om din regiunea muntoasă a lui Efraim, pe nume Şeba, fiul lui Bicri, s-a răzvrătit împotriva regelui, împotriva lui David. Daţi-mi-l doar pe el şi mă voi îndepărta de cetate.

– Bine, i-a zis femeia lui Ioab, capul lui îţi va fi aruncat de pe zid.

²² Femeia i-a înduplecat pe toţi cei din cetate cu sfatul ei înţelept. Aceştia i-au tăiat capul lui Şeba, fiul lui Bicri, şi i l-au aruncat lui Ioab. Atunci el a sunat din corn şi oamenii săi s-au retras de lângă cetate, plecând fiecare la cortul lui. Ioab s-a întors la rege, în Ierusalim.

²³ Ioab era conducătorul întregii oştiri a lui Israel; Benaia, fiul lui Iehoiada, era conducătorul cheretiţilor şi al peletiţilor; ²⁴ Adoniram^[f] era căpetenie peste oamenii de corvoadă; Iehoşafat, fiul lui Ahilud, era cronicar; ²⁵ Şeva era scrib, iar Ţadok şi Abiatar erau preoţi. ²⁶ De asemenea, şi iairitul Ira era preotul lui David.

Răzbunarea ghivoniţilor

21 Pe vremea lui David a fost o foamete timp de trei ani la rând. David L-a întrebat pe Domnul şi Domnul i-a zis: „Din cauza lui Saul şi a Casei lui sângeroase a venit această foamete, deoarece i-a ucis pe ghivoniţi.“ ² Regele i-a chemat pe ghivoniţi ca să le vorbească. (Ghivoniţii nu erau israeliţi; ei erau o rămăşiţă a amoriţilor^[g]. Israeliţii le-au jurat că-i vor cruţa^[h], însă Saul, în râvna lui pentru Israel şi Iuda, a încercat să-i nimicească). ³ David i-a întrebat pe ghivoniţi:

– Ce ar trebui să fac pentru voi? Cum aş putea să fac ispăşire ca să binecuvântaţi moştenirea Domnului?

⁴ – Nu vrem nici argint, nici aur de la Saul şi de la familia sa, i-au răspuns ghivoniţii. De asemenea, nu este treaba noastră să omorâm pe cineva din Israel.

– Voi face ceea ce-mi cereţi, le-a zis regele.

⁵ Atunci ei i-au zis regelui:

– Fiindcă omul acesta ne-a distrus şi-şi pusese în gând să ne nimicească ca să dispărem de pe întreg teritoriul lui Israel, ⁶ să ni se dea şapte bărbaţi dintre fiii lui ca să-i spânzurăm^[i] înaintea Domnului, în Ghiva lui Saul, alesul Domnului^[j].

– Bine, le-a răspuns regele, vi-i voi da.

⁷ Regele, din pricina jurământului făcut înaintea Domnului între el şi Ionatan, fiul lui Saul, l-a cruţat însă pe Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul. ⁸ I-a luat pe Armoni şi pe Mefiboşet, cei doi fii pe care i-i născuse lui Saul Riţpa, fiica lui Aia, împreună cu cei cinci fii pe care i-i născuse Merab, fiica lui Saul, lui Adriel, fiul lui Barzilai meholatitul, ⁹ şi i-a dat în mâinile ghivoniţilor. Aceştia i-au spânzurat înaintea Domnului, pe un deal. Toţi cei şapte au murit împreună, fiind ucişi în primele zile ale seceratului, la începutul seceratului orzului. ¹⁰ Riţpa, fiica lui Aia, a luat un sac şi l-a întins sub ea pe o stâncă. De la începutul seceratului şi până când a început să cadă ploaia peste trupuri, ea le-a păzit în timpul zilei de păsările văzduhului şi în timpul nopţii de animalele sălbatice. ¹¹ Spunându-i-se lui David ce făcea Riţpa, fiica lui Aia, ţiitoarea lui Saul, ¹² acesta s-a dus şi a adus osemintele lui Saul şi ale fiului său Ionatan de la locuitorii Iabeş-Ghiladului (aceştia le furaseră din piaţa din Bet-Şan, unde le puseseră filistenii în ziua când l-au ucis pe Saul la Ghilboa). ¹³ A adus de acolo osemintele lui Saul şi ale fiului său Ionatan şi au fost adunate, de asemenea, şi rămăşiţele celor care tocmai fuseseră spânzuraţi. ¹⁴ Au înmormântat osemintele lui Saul şi ale fiului său Ionatan în teritoriul lui Beniamin, la Ţela, în mormântul tatălui său, Chiş. Şi au făcut tot ce poruncise regele. În urma acestor fapte, Dumnezeu a răspuns rugăciunilor făcute pentru ţară.

Bătălii împotriva filistenilor

¹⁵ Între filisteni şi Israel a avut loc o nouă bătălie, iar David a pornit la luptă împotriva filistenilor, împreună cu oamenii săi. David însă a obosit. ¹⁶ Işbi-Benob, unul dintre urmaşii lui Rafa, care avea o suliţă cu un vârf de bronz în greutate de trei sute de şecheli^[k] şi care era încins cu o sabie nouă, şi-a pus în gând să-l omoare pe David. ¹⁷ În ajutorul lui David a venit însă Abişai, fiul Ţeruiei, care l-a lovit pe filistean şi l-a ucis. Atunci oamenii lui David i-au jurat spunându-i: „Nu vei mai merge împreună cu noi la război pentru ca să nu stingi lumina lui Israel.“

¹⁸ După aceea, o altă bătălie împotriva filistenilor a avut loc la Gob. Cu acest prilej, huşatitul Sibecai l-a ucis pe Saf, unul dintre urmaşii lui Rafa. ¹⁹ În timpul unei alte lupte cu filistenii la Gob, Elhanan, fiul betleemitului Iaare-Oreghim^[l], l-a ucis pe Goliat ghititul^[m], care avea o suliţă al cărei mâner era ca sulul unui ţesător. ²⁰ S-a mai dat o luptă la Gat. Acolo era un bărbat uriaş, care avea câte şase degete la ambele mâini şi la ambele picioare – douăzeci şi patru în total. Şi acesta se trăgea din Rafa. ²¹ El a batjocorit pe Israel, dar Ionatan, fiul lui Şimea, fratele lui David, l-a ucis. ²² Aceştia patru i s-au născut lui Rafa în Gat; ei au fost ucişi de David şi de slujitorii săi.