Chronological
Psalmul 25[a]
Al lui David
1 Doamne, la Tine îmi înalţ sufletul!
2 Dumnezeul meu, în Tine mă încred:
să nu fiu dat de ruşine!
Să nu se bucure duşmanii mei de mine!
3 Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine,
ci de ruşine vor fi făcuţi cei ce Îţi sunt necredincioşi fără motiv.
4 Fă-mi cunoscute căile Tale, Doamne,
învaţă-mă cărările Tale!
5 Călăuzeşte-mă în adevărul Tău, învaţă-mă,
căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele!
În Tine nădăjduiesc toată ziua.
6 Adu-Ţi aminte, Doamne, de mila şi de îndurarea Ta,
căci acestea sunt veşnice!
7 Nu-Ţi aduce aminte de păcatele din tinereţea mea, nici de greşelile mele,
ci adu-Ţi aminte de mine după îndurarea Ta,
pentru bunătatea Ta, Doamne!
8 Domnul este bun şi drept;
de aceea le dă învăţătură celor păcătoşi pe cale.
9 El îi îndrumă pe cei smeriţi în ceea ce este drept
şi îi învaţă pe cei smeriţi calea Lui.
10 Toate cărările Domnului sunt îndurare şi adevăr
pentru cei ce păzesc legământul şi mărturiile Lui.
11 Doamne, din pricina Numelui Tău,
iartă-mi vina, căci mare este!
12 Cine se teme de Domnul?
Aceluia El îi arată ce cale să aleagă.
13 El va locui în fericire,
iar urmaşii lui vor moşteni ţara.
14 Sfatul[b] Domnului este pentru cei ce se tem de El,
iar legământul Lui le dă învăţătură.
15 Către Domnul îmi îndrept totdeauna privirea,
căci El îmi scoate picioarele din laţ.
16 Întoarce-Te spre mine şi îndură-te de mine,
căci sunt singur şi necăjit!
17 Necazurile inimii mele s-au înmulţit;
izbăveşte-mă din nenorocirile mele!
18 Uită-te la năpasta şi la necazul meu
şi iartă toate păcatele mele!
19 Ia aminte la duşmanii mei, căci se înmulţesc,
şi la înverşunata ură cu care mă urăsc.
20 Păzeşte-mi sufletul şi izbăveşte-mă,
nu mă lăsa de batjocură, căci mă încred în Tine!
21 Integritatea şi nevinovăţia să mă ocrotească,
căci nădăjduiesc în Tine!
22 Dumnezeule, răscumpără pe Israel
din toate necazurile lui!
Psalmul 29
Un psalm al lui David
1 Daţi Domnului, fii ai lui Dumnezeu[a],
daţi Domnului slava şi puterea!
2 Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Său!
Închinaţi-vă Domnului cu podoabe sfinte[b]!
3 Glasul Domnului răsună deasupra apelor.
Dumnezeul slavei face să bubuie tunetul;
Domnul este deasupra apelor mari.
4 Glasul Domnului răsună cu putere,
glasul Domnului răsună cu măreţie.
5 Glasul Domnului doboară cedrii;
Domnul doboară cedrii Libanului.
6 El face Libanul să sară ca un viţel
şi Sirionul[c] – ca un pui de bivol sălbatic.
7 Glasul Domnului despică cu scânteieri de foc.
8 Glasul Domnului face să tremure pustia,
Domnul face să tremure pustia Kadeş.
9 Glasul Domnului apleacă stejarii[d]
şi despoaie pădurile;
în Templul Său toţi strigă: „Slavă!“
10 În timpul potopului Domnul era pe tron;
Domnul va trona ca împărat pe vecie.
11 Domnul dă tărie poporului Său.
Domnul binecuvântează pe poporul Său cu pace.
Psalmul 33
1 Voi, cei drepţi, bucuraţi-vă în Domnul,
căci lauda se potriveşte celor integri!
2 Lăudaţi-L pe Domnul din liră,
cântaţi-I din harfa cu zece corzi!
3 Cântaţi-I un cântec nou,
sunaţi frumos din corzi şi strigaţi de bucurie!
4 Cuvântul Domnului este drept
şi toate lucrările Lui mărturisesc despre credincioşia Sa.
5 El iubeşte dreptatea şi judecata;
îndurarea Domnului umple pământul.
6 Cerurile au fost întocmite prin Cuvântul Domnului
şi toată oştirea lor – prin suflarea gurii Sale.
7 El strânge apele mării într-o grămadă,
pune adâncurile[a] în cămări.
8 Să se teamă de Domnul, toţi cei de pe pământ!
Să le fie frică de El, tuturor locuitorilor lumii!
9 Căci El zice şi ce zice ia fiinţă!
El porunceşte şi ce porunceşte rămâne în picioare!
10 Domnul împiedică hotărârile neamurilor
şi zădărniceşte planurile popoarelor,
11 dar hotărârile Domnului rămân pe vecie,
şi planurile inimii Sale dăinuiesc din generaţie în generaţie.
12 Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul,
poporul pe care Şi l-a ales drept moştenire!
13 Domnul priveşte din ceruri,
se uită la toţi fiii oamenilor.
14 Din lăcaşul Locuinţei Sale,
El priveşte spre toţi locuitorii pământului.
15 El, Care a întocmit sufletul tuturor,
ia aminte la toate faptele acestora.
16 Regele nu este izbăvit prin mărimea oştirii lui,
nici războinicul nu este scăpat prin mărimea puterii sale.
17 Calul este o nădejde zadarnică pentru eliberare
şi toată vlaga lui nu poate izbăvi.
18 Iată că ochiul Domnului veghează asupra celor ce se tem de El
şi asupra celor ce nădăjduiesc în îndurarea Sa,
19 ca să le scape sufletul de la moarte
şi să-i ţină în viaţă în mijlocul foametei.
20 Sufletele noastre tânjesc după Domnul!
El este ajutorul şi scutul nostru,
21 căci în El se bucură inimile noastre,
fiindcă ne încredem în Numele Lui cel sfânt!
22 Doamne, fie îndurarea Ta peste noi,
pe măsura nădejdii noastre în Tine!
Psalmul 36
Pentru dirijor. Al lui David, robul Domnului.
1 O rostire cu privire la nelegiuirea celui rău
se află înăuntrul inimii mele:
Nu este frică de Dumnezeu
înaintea ochilor lui.[a]
2 Căci se măguleşte prea mult în ochii săi
ca să-şi mai găsească păcatul şi să-l urască.
3 Cuvintele gurii lui sunt rele şi înşelătoare;
a încetat să mai fie înţelept şi să facă binele.
4 Plănuieşte răul chiar şi în aşternutul său,
stă pe o cale care nu este bună
şi nu respinge răul.
5 Doamne, îndurarea Ta ajunge până la ceruri
şi credincioşia Ta – până la nori!
6 Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu
şi judecata Ta – ca adâncul cel mare!
Doamne, Tu dai izbăvire atât oamenilor, cât şi animalelor!
7 Cât de scumpă este îndurarea Ta, Dumnezeule!
La umbra aripilor Tale îşi caută adăpost
fiii oamenilor.[b]
8 Ei se satură de belşugul casei Tale
şi Tu le dai să bea din râul desfătărilor Tale.
9 Căci la Tine este izvorul vieţii
şi prin lumina Ta vedem lumina.
10 Continuă să-Ţi arăţi îndurarea faţă de cei ce Te cunosc,
şi dreptatea faţă de cei cu inima dreaptă!
11 Să nu m-ajungă piciorul celui mândru,
iar mâna celor răi să nu mă izgonească!
12 Au şi căzut făcătorii de rele!
Au fost aruncaţi şi nu se mai pot ridica!
Psalmul 39
Pentru dirijor. Pentru Iedutun[a]. Un psalm al lui David.
1 Ziceam: „Voi veghea asupra căilor mele
ca să nu păcătuiesc cu limba!
Îmi voi pune frâu gurii,
cât timp se va afla cel rău în prezenţa mea!“
2 Am rămas deci mut, în tăcere,
nerostind nici măcar o vorbă bună;
dar durerea mi-a fost răscolită.
3 Îmi ardea inima în piept
şi un foc îmi mistuia şoaptele!
Atunci mi-a venit cuvânt pe limbă:
4 „Doamne, descoperă-mi sfârşitul!
Care este măsura zilelor mele?
Fă-mă să ştiu cât sunt de trecător.
5 Tu mi-ai dat zile cât un lat de palmă,
iar lungimea vieţii mele este o nimica toată înaintea Ta.
Într-adevăr omul este doar o suflare. “Sela
6 Într-adevăr, omul călătoreşte ca umbra[b];
el se agită degeaba,
adunând comori pe care nu ştie cine le va moşteni.
7 Şi acum ce mai pot nădăjdui eu, Stăpâne?
Nădejdea mea este în Tine!
8 Izbăveşte-mă de toate nelegiuirile mele,
nu mă lăsa de batjocura nebunului!
9 Stau totuşi mut şi nu-mi deschid gura,
pentru că Tu ai îngăduit aceasta.
10 Abate-Ţi lovitura de la mine,
căci sunt zdrobit de lovitura mâinii Tale!
11 Pedepsind păcatul, tu disciplinezi pe fiecare
şi îi prăpădeşti ca molia, ce are mai scump.
Într-adevăr, omul este doar o suflare!Sela
12 Doamne, ascultă-mi rugăciunea
şi ia aminte la strigătul meu de ajutor!
Nu rămâne surd la plânsetul meu,
căci, faţă de Tine, sunt doar un pribeag,
un peregrin ca toţi strămoşii mei!
13 Abate-Ţi privirea de la mine, ca să mă pot bucura iarăşi,
până nu mă duc şi nu voi mai fi!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.