Chronological

Prorocul Ilie

17 Ilie, Tişbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: „Viu^(A) este Domnul, Dumnezeul lui Israel, al^(B) cărui slujitor sunt, că în^(C) anii aceştia nu^(D) va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu.” ² Şi Cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie cu aceste vorbe: ³ „Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit şi ascunde-te lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului. ⁴ Vei bea apă din pârâu şi am poruncit corbilor să te hrănească acolo.” ⁵ El a plecat şi a făcut după Cuvântul Domnului. S-a dus şi s-a aşezat lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului. ⁶ Corbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţa şi pâine şi carne seara şi bea apă din pârâu. ⁷ Dar, după câtăva vreme, pârâul a secat, căci nu căzuse ploaie în ţară.

Văduva din Sarepta

⁸ Atunci, Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: ⁹ „Scoală-te, du-te la Sarepta^(E), care ţine de Sidon, şi rămâi acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.” ¹⁰ Ilie s-a sculat şi s-a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetăţii, acolo era o femeie văduvă care strângea lemne. El a chemat-o şi a zis: „Du-te şi adu-mi, te rog, puţină apă într-un vas, ca să beau.” ¹¹ Pe când se ducea ea să-i aducă, a chemat-o din nou şi a zis: „Adu-mi, te rog, şi o bucată de pâine în mâna ta.” ¹² Şi ea a răspuns: „Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că n-am nimic copt, n-am decât un pumn de făină într-o oală şi puţin untdelemn într-un urcior. Şi iată, strâng două bucăţi de lemne, apoi mă voi întoarce şi voi pregăti ce am pentru mine şi pentru fiul meu: vom mânca şi apoi vom muri.” ¹³ Ilie i-a zis: „Nu te teme, întoarce-te şi fă cum ai zis. Numai pregăteşte-mi întâi mie cu untdelemnul şi făina aceea o mică turtă şi adu-mi-o; pe urmă să faci şi pentru tine şi pentru fiul tău. ¹⁴ Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Făina din oală nu va scădea şi untdelemnul din urcior nu se va împuţina până în ziua când va da Domnul ploaie pe faţa pământului’.” ¹⁵ Ea s-a dus şi a făcut după cuvântul lui Ilie. Şi multă vreme a avut ce să mănânce, ea şi familia ei, şi Ilie. ¹⁶ Făina din oală n-a scăzut şi untdelemnul din urcior nu s-a împuţinat, după cuvântul pe care-l rostise Domnul prin Ilie.

Învierea fiului văduvei

¹⁷ După aceea, fiul femeii, stăpâna casei, s-a îmbolnăvit. Şi boala lui a fost atât de cumplită încât n-a mai rămas suflare în el. ¹⁸ Femeia a zis atunci lui Ilie: „Ce am^(F) eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca să aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea şi să-mi omori astfel fiul?” ¹⁹ El i-a răspuns: „Dă-mi încoace pe fiul tău.” Şi l-a luat de la sânul femeii, l-a suit în odaia de sus unde locuia el şi l-a culcat pe patul lui. ²⁰ Apoi a chemat pe Domnul şi a zis: „Doamne, Dumnezeule, oare atât de mult să mâhneşti Tu chiar pe văduva aceasta, la care am fost primit ca oaspete, încât să-i omori fiul?” ²¹ Şi s-a întins^(G) de trei ori peste copil, a chemat pe Domnul şi a zis: „Doamne, Dumnezeule, Te rog, fă să se întoarcă sufletul copilului în el!” ²² Domnul a ascultat glasul lui Ilie, şi sufletul copilului s-a întors în el şi a înviat. ²³ Ilie a luat^(H) copilul, l-a pogorât în casă din odaia de sus şi l-a dat mamei sale. Şi Ilie a zis: „Iată, fiul tău este viu.” ²⁴ Şi femeia a zis lui Ilie: „Cunosc^(I) acum că eşti un om al lui Dumnezeu şi cuvântul Domnului în gura ta este adevăr!”

Ilie înaintea lui Ahab

18 Au trecut multe^(J) zile şi Cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Ilie în al treilea an: „Du-te şi înfăţişează-te înaintea lui Ahab, ca să dau^(K) ploaie pe faţa pământului.” ² Şi Ilie s-a dus să se înfăţişeze înaintea lui Ahab. Era mare foamete în Samaria. ³ Şi Ahab a trimis să cheme pe Obadia, mai-marele casei lui. Obadia se temea mult de Domnul. ⁴ De aceea, când a nimicit Izabela pe prorocii Domnului, Obadia a luat o sută de proroci, i-a ascuns câte cincizeci într-o peşteră şi i-a hrănit cu pâine şi cu apă. ⁵ Ahab a zis lui Obadia: „Haidem prin ţară, pe la toate izvoarele de apă şi pe la toate pâraiele; poate că vom găsi iarbă ca să păstrăm viaţa cailor şi catârilor şi să n-avem nevoie să omorâm vitele.” ⁶ Şi-au împărţit ţara s-o cutreiere. Ahab a plecat singur pe un drum, şi Obadia a plecat singur pe un alt drum. ⁷ Pe când era Obadia pe drum, iată că l-a întâlnit Ilie. Obadia, cunoscându-l, a căzut cu faţa la pământ şi a zis: „Tu eşti, domnul meu Ilie?” ⁸ El i-a răspuns: „Eu sunt; du-te şi spune stăpânului tău: ‘Iată că a venit Ilie!’ ” ⁹ Şi Obadia a zis: „Ce păcat am săvârşit eu ca să dai pe robul tău în mâinile lui Ahab, ca să mă omoare? ¹⁰ Viu este Domnul că n-a rămas popor sau împărăţie unde să nu fi trimis stăpânul meu să te caute şi, când se spunea că nu eşti acolo, punea pe împărăţia şi poporul acela să jure că nu te-au găsit. ¹¹ Şi acum zici: ‘Du-te şi spune stăpânului tău: «Iată că a venit Ilie!»’ ¹² Şi apoi, când voi pleca de la tine, Duhul^(L) Domnului te va duce nu-ştiu-unde. Dacă m-aş duce să dau de ştire lui Ahab şi nu te-ar găsi, mă va omorî. Şi totuşi robul tău se teme de Domnul din tinereţea lui. ¹³ Nu s-a spus oare domnului meu ce am făcut când a ucis Izabela pe prorocii Domnului? Cum am ascuns o sută de proroci ai Domnului, câte cincizeci într-o peşteră, şi i-am hrănit cu pâine şi cu apă? ¹⁴ Şi acum tu zici: ‘Du-te şi spune stăpânului tău: «Iată că a venit Ilie!»’ El mă va ucide.” ¹⁵ Dar Ilie a zis: „Viu este Domnul oştirilor, al cărui slujitor sunt, că astăzi mă voi înfăţişa înaintea lui Ahab.”

Ilie şi prorocii lui Baal

¹⁶ Obadia, ducându-se înaintea lui Ahab, l-a înştiinţat despre lucrul acesta. Şi Ahab s-a dus înaintea lui Ilie. ¹⁷ Abia l-a zărit Ahab pe Ilie şi i-a zis: „Tu eşti^(M) acela care nenoroceşti pe^(N) Israel?” ¹⁸ Ilie a răspuns: „Nu eu nenorocesc pe Israel, ci tu şi casa tatălui tău, fiindcă^(O) aţi părăsit poruncile Domnului şi v-aţi dus după Baali. ¹⁹ Strânge acum pe tot Israelul la mine, la muntele Carmel^(P), pe cei patru sute cincizeci de proroci ai lui Baal şi pe cei patru sute^(Q) de proroci ai Astarteei, care mănâncă la masa Izabelei”. ²⁰ Ahab a trimis soli la toţi copiii lui Israel şi a strâns^(R) pe proroci la muntele Carmel. ²¹ Atunci, Ilie s-a apropiat de tot poporul şi a zis: „Până^(S) când vreţi să şchiopătaţi de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El, iar dacă este Baal, mergeţi^(T) după Baal!” Poporul nu i-a răspuns nimic. ²² Şi Ilie a zis poporului: „Eu singur^(U) am rămas din prorocii Domnului, pe când proroci^(V) ai lui Baal sunt patru sute cincizeci. ²³ Să ni se dea doi junci. Ei să-şi aleagă un junc, pe care să-l taie în bucăţi şi să-l pună pe lemne fără să pună foc. Şi eu voi pregăti celălalt junc şi-l voi pune pe lemne fără să pun foc. ²⁴ Apoi, voi să chemaţi numele dumnezeului vostru, şi eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va răspunde prin^(W) foc, acela să fie adevăratul Dumnezeu.” Şi tot poporul a răspuns şi a zis: „Bine!” ²⁵ Ilie a zis prorocilor lui Baal: „Alegeţi-vă un junc din cei doi, pregătiţi-l voi întâi, căci sunteţi mai mulţi, şi chemaţi numele dumnezeului vostru, dar să nu puneţi foc.” ²⁶ Ei au luat juncul pe care li l-au dat şi l-au pregătit. Şi au chemat numele lui Baal, de dimineaţă până la amiază, zicând: „Baale, auzi-ne!” Dar nu s-a auzit nici glas^(X), nici răspuns. Şi săreau împrejurul altarului pe care-l făcuseră. ²⁷ La amiază, Ilie şi-a bătut joc de ei şi a zis: „Strigaţi tare, fiindcă este dumnezeu; se gândeşte la ceva sau are treabă, sau este în călătorie, sau poate că doarme, şi se va trezi.” ²⁸ Ei au strigat tare şi, după obiceiul lor, şi-au făcut tăieturi^(Y) cu săbiile şi cu suliţele, până ce a curs sânge pe ei. ²⁹ Când a trecut amiaza, au aiurat până în clipa când se aducea jertfa de seară. Dar nu s-a auzit nici glas^(Z), nici răspuns, nici semn de luare-aminte. ³⁰ Ilie a zis atunci întregului popor: „Apropiaţi-vă de mine”! Tot^(AA) poporul s-a apropiat de el. Şi Ilie a dres altarul Domnului care fusese sfărâmat. ³¹ A luat douăsprezece pietre, după numărul seminţiilor fiilor lui Iacov, căruia Domnul îi zisese: „Israel^(AB) îţi va fi numele”, ³² şi a zidit cu pietrele acestea un altar în Numele Domnului. A făcut împrejurul altarului un şanţ, în care încăpeau două măsuri de sămânţă. ³³ A aşezat^(AC) apoi lemnele, a tăiat juncul în bucăţi şi l-a pus pe lemne. Apoi a zis: „Umpleţi patru vedre cu apă şi vărsaţi-le^(AD) pe arderea-de-tot şi pe lemne.” Şi au făcut aşa. ³⁴ Apoi a zis: „Mai faceţi lucrul acesta o dată.” Şi l-au făcut încă o dată. Apoi a zis: „Mai faceţi-l şi a treia oară.” Şi l-au făcut şi a treia oară. ³⁵ Apa curgea în jurul altarului şi au umplut^(AE) cu apă şi şanţul. ³⁶ În clipa când se aducea jertfa de seară, prorocul Ilie s-a apropiat şi a zis: „Doamne, Dumnezeul^(AF) lui Avraam, Isaac şi Israel! Fă să se^(AG) ştie astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău şi că toate aceste lucruri le-am făcut^(AH) după porunca Ta. ³⁷ Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentru ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, eşti adevăratul Dumnezeu, şi să le întorci astfel inima spre bine!” ³⁸ Atunci a căzut foc^(AI) de la Domnul şi a mistuit arderea-de-tot, lemnele, pietrele şi pământul şi a supt şi apa care era în şanţ. ³⁹ Când a văzut tot poporul lucrul acesta, au căzut cu faţa la pământ şi au zis: „Domnul^(AJ) este adevăratul Dumnezeu! Domnul este adevăratul Dumnezeu!” ⁴⁰ „Puneţi^(AK) mâna pe prorocii lui Baal”, le-a zis Ilie, „niciunul să nu scape!” Şi au pus mâna pe ei. Ilie i-a pogorât la pârâul Chison şi i-a înjunghiat^(AL) acolo.

Ploaia

⁴¹ Apoi Ilie a zis lui Ahab: „Suie-te de mănâncă şi bea, căci se aude vuiet de ploaie.” ⁴² Ahab s-a suit să mănânce şi să bea. Dar Ilie s-a suit pe vârful Carmelului şi, plecându-se^(AM) la pământ, s-a aşezat cu faţa între genunchi ⁴³ şi a zis slujitorului său: „Suie-te şi uită-te înspre mare.” Slujitorul s-a suit, s-a uitat şi a zis: „Nu este nimic!” Ilie a zis de şapte ori: „Du-te iarăşi.” ⁴⁴ A şaptea oară, slujitorul a zis: „Iată că se ridică un mic nor din mare, ca o palmă de om.” Ilie a zis: „Suie-te şi spune lui Ahab: ‘Înhamă şi pogoară-te, ca să nu te oprească ploaia’.” ⁴⁵ Peste câteva clipe, cerul s-a înnegrit de nori, a început vântul şi a venit o ploaie mare. Ahab s-a suit în car şi a plecat la Izreel. ⁴⁶ Şi mâna Domnului a venit peste Ilie, care şi-a încins^(AN) mijlocul şi a alergat înaintea lui Ahab până la intrarea în Izreel.

Fuga lui Ilie în pustie

19 Ahab a spus Izabelei tot ce făcuse Ilie şi cum ucisese^(AO) cu sabia pe toţi prorocii. ² Izabela a trimis un sol la Ilie să-i spună: „Să mă^(AP) pedepsească zeii cu toată asprimea lor dacă mâine, la ceasul acesta, nu voi face cu viaţa ta ce ai făcut tu cu viaţa fiecăruia din ei.” ³ Ilie, când a văzut lucrul acesta, s-a sculat şi a plecat, ca să-şi scape viaţa. A ajuns la Beer-Şeba, care ţine de Iuda, şi şi-a lăsat slujitorul acolo. ⁴ El s-a dus în pustie unde, după un drum de o zi, a şezut sub un ienupăr şi dorea^(AQ) să moară zicând: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinţii mei.” ⁵ S-a culcat şi a adormit sub un ienupăr. Şi iată, l-a atins un înger şi i-a zis: „Scoală-te şi mănâncă.” ⁶ El s-a uitat şi, la căpătâiul lui, erau o turtă coaptă pe nişte pietre încălzite şi un urcior cu apă. A mâncat şi a băut, apoi s-a culcat din nou. ⁷ Îngerul Domnului a venit a doua oară, l-a atins şi a zis: „Scoală-te şi mănâncă, fiindcă drumul pe care-l ai de făcut este prea lung pentru tine.” ⁸ El s-a sculat, a mâncat şi a băut şi, cu puterea pe care i-a dat-o mâncarea aceasta, a mers patruzeci de zile şi patruzeci^(AR) de nopţi până la muntele lui Dumnezeu, Horeb^(AS).

Dumnezeu Se arată

⁹ Şi acolo, Ilie a intrat într-o peşteră şi a rămas în ea peste noapte. Şi Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Ce faci tu aici, Ilie?” ¹⁰ El a răspuns: „Am^(AT) fost plin de râvnă^(AU) pentru Domnul, Dumnezeul oştirilor, căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe prorocii^(AV) Tăi; am rămas^(AW) numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa!” ¹¹ Domnul i-a zis: „Ieşi şi stai pe munte^(AX) înaintea Domnului!” Şi iată că Domnul a trecut pe lângă peşteră. Şi înaintea Domnului a trecut un vânt^(AY) tare şi puternic, care despica munţii şi sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Şi, după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ. ¹² Şi, după cutremurul de pământ, a venit un foc. Domnul nu era în focul acela. Şi după foc, a venit un susur blând şi subţire. ¹³ Când l-a auzit, Ilie şi-a acoperit faţa^(AZ) cu mantaua, a ieşit şi a stat la gura peşterii.

Şi^(BA) un glas i-a vorbit zicând: „Ce faci tu aici, Ilie?” ¹⁴ El a^(BB) răspuns: „Am fost plin de râvnă pentru Domnul, Dumnezeul oştirilor, căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe prorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa.” ¹⁵ Domnul i-a zis: „Du-te, întoarce-te pe drumul tău prin pustie până la Damasc şi, când^(BC) vei ajunge, să ungi pe Hazael ca împărat al Siriei. ¹⁶ Să ungi şi pe Iehu^(BD), fiul lui Nimşi, ca împărat al lui Israel şi să ungi pe Elisei^(BE), fiul lui Şafat, din Abel-Mehola, ca proroc în locul tău. ¹⁷ Şi se va întâmpla^(BF) că pe cel ce va scăpa de sabia lui Hazael îl va omorî Iehu şi pe cel ce va scăpa de sabia lui Iehu îl va omorî^(BG) Elisei. ¹⁸ Dar voi lăsa în Israel^(BH) şapte mii de bărbaţi, şi anume pe toţi cei ce nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal şi a căror gură^(BI) nu l-au sărutat.”

Elisei, ucenicul lui Ilie

¹⁹ Ilie a plecat de acolo şi a găsit pe Elisei, fiul lui Şafat, arând. Înaintea lui erau douăsprezece perechi de boi, şi el era cu a douăsprezecea. Ilie s-a apropiat de el şi şi-a aruncat mantaua pe el. ²⁰ Elisei a părăsit boii, a alergat după Ilie şi a zis: „Lasă-mă să sărut^(BJ) pe tatăl meu şi pe mama mea, şi te voi urma.” Ilie i-a răspuns: „Du-te şi apoi întoarce-te, dar gândeşte-te la ce ţi-am făcut.” ²¹ După ce s-a depărtat de Ilie, s-a întors şi a luat o pereche de boi pe care i-a adus jertfă; cu uneltele boilor le-a fiert^(BK) carnea şi a dat-o oamenilor s-o mănânce. Apoi s-a sculat, a urmat pe Ilie şi a fost în slujba lui.