Chronological

11 Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile^(A) nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. ² Pentru că^(B), prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie. ³ Prin credinţă pricepem că lumea^(C) a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd. ⁴ Prin credinţă a adus Abel^(D) lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Şi prin ea vorbeşte el încă^(E), măcar că este mort. ⁵ Prin credinţă a fost mutat Enoh^(F) de pe pământ, ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu. ⁶ Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută. ⁷ Prin credinţă, Noe^(G), când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau şi, plin de o teamă sfântă, a^(H) făcut un chivot ca să-şi scape casa, prin ea, el a osândit lumea şi a ajuns moştenitor al neprihănirii^(I) care se capătă prin credinţă. ⁸ Prin credinţă, Avraam^(J), când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-L ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce. ⁹ Prin credinţă a venit şi s-a aşezat el în ţara făgăduinţei ca într-o ţară care nu era a lui şi a locuit în^(K) corturi, ca şi Isaac şi Iacov, care erau împreună-moştenitori^(L) cu el ai aceleiaşi făgăduinţe. ¹⁰ Căci el aştepta cetatea^(M) care are temelii tari, al^(N) cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu. ¹¹ Prin credinţă, şi Sara^(O), cu toată vârsta ei trecută, a^(P) primit putere să zămislească, fiindcă a crezut în credincioşia^(Q) Celui ce-i făgăduise. ¹² De aceea, dintr-un singur om^(R), şi încă un om aproape mort, s-a născut o sămânţă în mare număr, ca^(S) stelele cerului, ca nisipul de pe malul mării, care nu se poate număra. ¹³ În credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat^(T) lucrurile făgăduite, ci^(U) doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind^(V) că sunt străini şi călători pe pământ. ¹⁴ Cei ce vorbesc în felul acesta arată^(W) desluşit că sunt în căutarea unei patrii. ¹⁵ Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieşiseră, negreşit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea. ¹⁶ Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea, lui Dumnezeu nu-I este ruşine să^(X) Se numească Dumnezeul lor, căci le-a^(Y) pregătit o cetate. ¹⁷ Prin credinţă a adus Avraam^(Z) jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare, el, care primise făgăduinţele^(AA) cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu! ¹⁸ El căruia i se spusese: „În^(AB) Isaac vei avea o sămânţă care-ţi va purta numele!” ¹⁹ Căci se gândea că Dumnezeu poate^(AC) să învieze chiar şi din morţi, şi, drept vorbind, ca înviat din morţi l-a primit înapoi. ²⁰ Prin credinţă a dat Isaac^(AD) lui Iacov şi Esau o binecuvântare care avea în vedere lucrurile viitoare. ²¹ Prin credinţă, Iacov, când a murit, a binecuvântat^(AE) pe fiecare din fiii lui Iosif şi „s-a^(AF) închinat, rezemat pe vârful toiagului său”. ²² Prin credinţă a pomenit Iosif^(AG), când i s-a apropiat sfârşitul, de ieşirea fiilor lui Israel din Egipt şi a dat porunci cu privire la oasele sale. ²³ Prin credinţă a fost ascuns Moise^(AH) trei luni de părinţii lui când s-a născut, pentru că vedeau că era frumos copilul şi nu s-au lăsat înspăimântaţi de porunca^(AI) împăratului. ²⁴ Prin credinţă, Moise^(AJ), când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ²⁵ ci a vrut^(AK) mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. ²⁶ El socotea ocara^(AL) lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire^(AM). ²⁷ Prin credinţă a^(AN) părăsit el Egiptul fără să se teamă de mânia împăratului, pentru că a rămas neclintit, ca şi cum ar^(AO) fi văzut pe Cel ce este nevăzut. ²⁸ Prin credinţă a^(AP) prăznuit el Paştele şi a făcut stropirea sângelui, pentru ca Nimicitorul celor întâi născuţi să nu se atingă de ei. ²⁹ Prin credinţă au^(AQ) trecut ei Marea Roşie ca pe uscat, pe când egiptenii, care au încercat s-o treacă, au fost înghiţiţi. ³⁰ Prin credinţă au căzut zidurile^(AR) Ierihonului după ce au fost ocolite şapte zile. ³¹ Prin credinţă n-a pierit curva Rahav^(AS) împreună cu cei răzvrătiţi, pentru că găzduise^(AT) iscoadele cu bunăvoinţă. ³² Şi ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon^(AU), de Barac^(AV), de Samson^(AW), de Iefta^(AX), de David^(AY), de Samuel^(AZ) şi de proroci! ³³ Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, au^(BA) căpătat făgăduinţe, au^(BB) astupat gurile leilor, ³⁴ au^(BC) stins puterea focului, au^(BD) scăpat de ascuţişul sabiei, s-au vindecat de boli^(BE), au fost viteji în războaie, au pus^(BF) pe fugă oştirile vrăjmaşe. ³⁵ Femeile^(BG) şi-au primit înapoi pe morţii lor înviaţi; unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea care li se dădea şi au fost chinuiţi^(BH). ³⁶ Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri^(BI) şi închisoare, ³⁷ au^(BJ) fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferăstrăul, chinuiţi, au murit ucişi de sabie, au pribegit^(BK) îmbrăcaţi cu^(BL) cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi – ³⁸ ei, de care lumea nu era vrednică –, au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin^(BM) peşteri şi prin crăpăturile pământului. ³⁹ Toţi aceştia, măcar că au fost lăudaţi^(BN) pentru credinţa lor, totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit, ⁴⁰ pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva^(BO) mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la^(BP) desăvârşire fără noi.

12 Şi noi dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să^(BQ) dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să^(BR) alergăm cu stăruinţă^(BS) în alergarea care ne stă înainte. ² Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care^(BT), pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade^(BU) la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. ³ Uitaţi-vă dar^(BV) cu luare-aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca^(BW) nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre. ⁴ Voi nu v-aţi împotrivit încă^(BX) până la sânge în lupta împotriva păcatului. ⁵ Şi aţi uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu^(BY) dispreţui pedeapsa Domnului şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El. ⁶ Căci Domnul pedepseşte pe^(BZ) cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.” ⁷ Suferiţi^(CA) pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl? ⁸ Dar, dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care^(CB) toţi au parte, sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii. ⁹ Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit, şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui^(CC) duhurilor şi să trăim? ¹⁰ Căci ei, în adevăr, ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine, dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca^(CD) să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui. ¹¹ Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada^(CE) dătătoare de pace a neprihănirii. ¹² Întăriţi-vă^(CF) dar mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi; ¹³ croiţi^(CG) cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchiopătează să nu se abată din cale, ci^(CH) mai degrabă să fie vindecat. ¹⁴ Urmăriţi^(CI) pacea cu toţi şi sfinţirea, fără^(CJ) care nimeni nu va vedea pe Domnul. ¹⁵ Luaţi seama^(CK) bine ca^(CL) nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca^(CM) nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare şi mulţi să fie întinaţi de ea. ¹⁶ Vegheaţi să^(CN) nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care^(CO) pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi născut. ¹⁷ Ştiţi că mai pe urmă, când a vrut^(CP) să capete binecuvântarea, n-a^(CQ) fost primit, pentru că, măcar că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe. ¹⁸ Voi nu v-aţi apropiat de un munte^(CR) care se putea atinge şi care era cuprins de foc, nici de negură, nici de întuneric, nici de furtună, ¹⁹ nici de sunetul de trâmbiţă, nici de glasul care vorbea în aşa fel că cei ce l-au auzit au cerut^(CS) să nu li se mai vorbească, ²⁰ (pentru că nu puteau suferi porunca aceasta: „Chiar^(CT) un dobitoc, dacă se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre sau străpuns cu săgeata”. ²¹ Şi^(CU) priveliştea aceea era aşa de înfricoşătoare încât Moise a zis: „Sunt îngrozit şi tremur!”). ²² Ci v-aţi apropiat de^(CV) Muntele Sionului, de^(CW) cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de^(CX) zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor, ²³ de Biserica celor întâi născuţi^(CY), care^(CZ) sunt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul^(DA) tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi^(DB) desăvârşiţi, ²⁴ de Isus, Mijlocitorul^(DC) legământului celui nou şi de sângele^(DD) stropirii, care vorbeşte mai bine decât^(DE) sângele lui Abel. ²⁵ Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci dacă^(DF) n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri, ²⁶ al^(DG) cărui glas a clătinat atunci pământul şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: „Voi mai clătina încă o dată^(DH) nu numai pământul, ci şi cerul”. ²⁷ Cuvintele acestea „încă o dată” arată că schimbarea^(DI) lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se clatină. ²⁸ Fiindcă am primit dar o împărăţie care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţumitori şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică, ²⁹ fiindcă Dumnezeul^(DJ) nostru este „un foc mistuitor”.

13 Stăruiţi în dragostea^(DK) frăţească. ² Să nu daţi uitării^(DL) primirea de oaspeţi, căci unii^(DM), prin ea, au găzduit fără să ştie pe îngeri. ³ Aduceţi-vă^(DN) aminte de cei ce sunt în lanţuri, ca şi cum aţi fi şi voi legaţi cu ei, de cei chinuiţi, ca unii care şi voi sunteţi în trup. ⁴ Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea şi patul să fie nespurcat, căci^(DO) Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari. ⁵ Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţumiţi-vă^(DP) cu ce aveţi, căci El Însuşi a zis: „Nicidecum n-am^(DQ) să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi”. ⁶ Aşa că putem zice plini de încredere: „Domnul^(DR) este ajutorul meu, nu mă voi teme. Ce mi-ar putea face omul?” ⁷ Aduceţi-vă^(DS) aminte de mai-marii voştri care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le^(DT) credinţa! ⁸ Isus Hristos este acelaşi^(DU) ieri şi azi, şi în veci! ⁹ Să^(DV) nu vă lăsaţi amăgiţi de orice fel de învăţături străine, căci este bine ca inima să fie întărită prin har, nu^(DW) prin mâncăruri, care n-au slujit la nimic celor ce le-au păzit. ¹⁰ Noi avem^(DX) un altar din care n-au drept să mănânce cei ce fac slujbă în cort. ¹¹ În adevăr, trupurile dobitoacelor al^(DY) căror sânge este adus de marele preot în Locul Preasfânt, pentru păcat, „sunt arse de tot afară din tabără”. ¹² De aceea, şi Isus, ca să sfinţească norodul cu Însuşi sângele Său, a^(DZ) pătimit dincolo de poartă. ¹³ Să ieşim dar afară din tabără la El şi să suferim ocara^(EA) Lui. ¹⁴ Căci^(EB) noi n-avem aici o cetate stătătoare, ci suntem în căutarea celei viitoare. ¹⁵ Prin^(EC) El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă^(ED) de laudă, adică rodul^(EE) buzelor care mărturisesc Numele Lui. ¹⁶ Şi să^(EF) nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia, căci lui Dumnezeu jertfe^(EG) ca acestea Îi plac. ¹⁷ Ascultaţi^(EH) de mai-marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei^(EI) priveghează asupra sufletelor voastre ca unii care au să dea socoteală de ele, pentru ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de niciun folos. ¹⁸ Rugaţi-vă^(EJ) pentru noi, căci suntem încredinţaţi că avem un cuget bun^(EK), dorind să ne purtăm bine în toate lucrurile. ¹⁹ Mai ales^(EL) vă rog cu stăruinţă să faceţi lucrul acesta, ca să vă fiu înapoiat mai curând. ²⁰ Dumnezeul^(EM) păcii, care^(EN), prin sângele^(EO) legământului celui veşnic, a sculat din morţi pe Domnul nostru Isus, marele Păstor al oilor^(EP), ²¹ să^(EQ) vă facă desăvârşiţi în orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui şi să lucreze^(ER) în noi ce-I este plăcut, prin Isus Hristos. A Lui^(ES) să fie slava în vecii vecilor! Amin. ²² Vă rog, fraţilor, să primiţi bine acest cuvânt de sfătuire, căci^(ET) v-am scris pe scurt. ²³ Să ştiţi că fratelui^(EU) Timotei i s-a dat drumul^(EV). Dacă vine curând, voi veni împreună cu el să vă văd. ²⁴ Spuneţi sănătate tuturor mai-marilor^(EW) voştri şi tuturor sfinţilor. Cei din Italia vă trimit sănătate. ²⁵ Harul^(EX) să fie cu voi cu toţi! Amin.