¹² Să hotărăşti poporului anumite margini de jur împrejur şi să spui: ‘Să nu cumva să vă suiţi pe munte sau să vă atingeţi de poalele lui.’ Oricine se^(A) va atinge de munte va fi pedepsit cu moartea.

¹⁸ Muntele^(A) Sinai era tot numai fum, pentru că Domnul Se pogorâse pe el în mijlocul focului^(B). Fumul^(C) acesta se înălţa ca fumul unui cuptor, şi tot^(D) muntele se cutremura cu putere. ¹⁹ Trâmbiţa răsuna^(E) tot mai puternic. Moise^(F) vorbea, şi Dumnezeu îi răspundea cu glas tare.

¹⁸ Tot^(A) poporul auzea^(B) tunetele şi sunetul trâmbiţei şi vedea flăcările muntelui care fumega^(C). La priveliştea aceasta, poporul tremura şi stătea în depărtare.

¹¹ Voi v-aţi apropiat şi aţi stat la poalele muntelui. Muntele^(A) era aprins şi flăcările se ridicau până în inima cerului. Era întuneric, nori şi negură deasă.

²² Acestea sunt cuvintele pe care le-a rostit Domnul cu glas tare pe munte, din mijlocul focului din nori şi din negură deasă, şi le-a spus la toată adunarea voastră, fără să adauge ceva. Le-a scris^(A) pe două table de piatră şi mi le-a dat.

¹⁴ Căci^(A) păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.

¹⁵ Şi voi n-aţi^(A) primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică^(B), ci aţi primit un duh^(C) de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava^(D)!”, adică „Tată!”

⁷ Căci Dumnezeu^(A) nu ne-a dat un duh de frică, ci^(B) de putere, de dragoste şi de chibzuinţă.