Chronological

Creştinul trăieşte după Duh

8 Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu^(A) trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. ² În adevăr, legea^(B) Duhului^(C) de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea^(D) păcatului şi a morţii. ³ Căci – lucru^(E) cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească^[a] o făcea fără putere – Dumnezeu^(F) a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe Însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, ⁴ pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care^(G) trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. ⁵ În adevăr, cei ce^(H) trăiesc după îndemnurile firii pământeşti umblă după lucrurile firii pământeşti, pe când cei^(I) ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului. ⁶ Şi umblarea^(J) după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace. ⁷ Fiindcă umblarea^(K) după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici^(L) nu poate să se supună. ⁸ Deci cei ce sunt pământeşti nu pot să placă lui Dumnezeu. ⁹ Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul^(M) lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul^(N) lui Hristos, nu este al Lui. ¹⁰ Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii din pricina păcatului, dar duhul vostru este viu din pricina neprihănirii. ¹¹ Şi dacă Duhul Celui^(O) ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel^(P) ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.

Creştinul trăieşte în aşteptarea mântuirii

¹² Aşadar^(Q), fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei. ¹³ Dacă trăiţi^(R) după îndemnurile ei, veţi muri, dar, dacă, prin Duhul, faceţi să moară^(S) faptele trupului, veţi trăi. ¹⁴ Căci toţi cei ce sunt călăuziţi^(T) de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. ¹⁵ Şi voi n-aţi^(U) primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică^(V), ci aţi primit un duh^(W) de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava^(X)!”, adică „Tată!” ¹⁶ Însuşi^(Y) Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. ¹⁷ Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori^(Z): moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, dacă suferim^(AA) cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El. ¹⁸ Eu socotesc că suferinţele^(AB) din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi. ¹⁹ De asemenea, şi firea^(AC) aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea^(AD) fiilor lui Dumnezeu. ²⁰ Căci firea^(AE) a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă ²¹ că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. ²² Dar ştim că, până în ziua de azi, toată firea suspină^(AF) şi suferă durerile naşterii. ²³ Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade^(AG) ale Duhului, suspinăm^(AH) în noi şi aşteptăm^(AI) înfierea, adică răscumpărarea trupului^(AJ) nostru. ²⁴ Căci în nădejdea^(AK) aceasta am fost mântuiţi. Dar o nădejde care se vede nu mai este nădejde, pentru că ce se vede se mai poate nădăjdui? ²⁵ Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare. ²⁶ Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu^(AL) ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuşi^(AM) Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. ²⁷ Şi Cel^(AN) ce cercetează inimile ştie care este năzuinţa Duhului, pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după^(AO) voia lui Dumnezeu.

Pe creştin nimic nu-l poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu

²⁸ De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce^(AP) sunt chemaţi după planul Său. ²⁹ Căci, pe aceia pe care i-a cunoscut mai^(AQ) dinainte, i-a şi hotărât mai^(AR) dinainte să^(AS) fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca^(AT) El să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi. ³⁰ Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat^(AU), şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi^(AV), iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit^(AW). ³¹ Deci ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? ³² El^(AX), care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a^(AY) dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? ³³ Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu^(AZ) este Acela care-i socoteşte neprihăniţi! ³⁴ Cine-i^(BA) va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă^(BB) la dreapta lui Dumnezeu şi^(BC) mijloceşte pentru noi! ³⁵ Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? ³⁶ După cum este scris: „Din^(BD) pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat”. ³⁷ Totuşi^(BE) în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. ³⁸ Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile^(BF), nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, ³⁹ nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură^[b] nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.

Pavel şi mântuirea israeliţilor

9 Spun^(BG) adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt, îmi este martor ² că^(BH) simt o mare întristare şi am o durere necurmată în inimă. ³ Căci aproape să^(BI) doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti. ⁴ Ei^(BJ) sunt israeliţi, au^(BK) înfierea, slava^(BL), legămintele^(BM), darea Legii^(BN), slujba dumnezeiască^(BO), făgăduinţele^(BP), ⁵ patriarhii^(BQ), şi din^(BR) ei a ieşit, după trup, Hristosul, care^(BS) este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!

Dumnezeu este stăpân să aleagă

⁶ Dar aceasta nu^(BT) înseamnă că a rămas fără putere Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu^(BU) toţi cei ce se coboară din Israel sunt Israel ⁷ şi, măcar că sunt sămânţa lui Avraam, nu^(BV) toţi sunt copiii lui Avraam, ci este scris: „În Isaac^(BW) vei avea o sămânţă, care-ţi va purta numele”. ⁸ Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii^(BX) făgăduinţei sunt socotiţi ca sămânţă. ⁹ Căci cuvântul acesta este o făgăduinţă: „Pe vremea aceasta^(BY) Mă voi întoarce, şi Sara va avea un fiu”. ¹⁰ Ba mai mult; tot aşa a fost cu Rebeca^(BZ). Ea a zămislit doi gemeni numai de la părintele nostru Isaac. ¹¹ Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă şi nu făcuseră nici bine, nici rău – ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin^(CA) Cel ce cheamă –, ¹² s-a zis Rebecăi: „Cel^(CB) mai mare va fi rob celui mai mic”, ¹³ după cum este scris: „Pe Iacov^(CC) l-am iubit, iar pe Esau l-am urât”.

Dumnezeu se îndură de cine-I place

¹⁴ Deci ce vom zice? Nu cumva^(CD) este nedreptate în Dumnezeu? Nicidecum! ¹⁵ Căci El a zis lui Moise: „Voi avea^(CE) milă de oricine-Mi va plăcea să am milă şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur”. ¹⁶ Aşadar nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu, care are milă. ¹⁷ Fiindcă Scriptura^(CF) zice lui Faraon: „Te-am ridicat înadins^(CG), ca să-Mi arăt în tine puterea Mea şi pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul”. ¹⁸ Astfel, El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea. ¹⁹ Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci^(CH) cine poate sta împotriva voiei Lui?” ²⁰ Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va^(CI) zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut aşa?” ²¹ Nu este olarul^(CJ) stăpân pe lutul lui ca, din aceeaşi frământătură de lut, să facă un^(CK) vas pentru o întrebuinţare de cinste şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară? ²² Şi ce putem spune dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase^(CL) ale mâniei, făcute^(CM) pentru pieire, ²³ şi să-Şi arate bogăţia^(CN) slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării, pe care le-a pregătit^(CO) mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)? ²⁴ Astfel, El ne-a chemat nu^(CP) numai dintre iudei, ci şi dintre neamuri, ²⁵ după cum zice în Osea: „Voi^(CQ) numi popor al Meu pe cel ce nu era poporul Meu şi preaiubită pe cea care nu era preaiubită. ²⁶ Şi^(CR) acolo unde li se zicea: ‘Voi nu sunteţi poporul Meu’, vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui viu.” ²⁷ Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel:

„Chiar^(CS) dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi mântuită. ²⁸ Căci Domnul va împlini pe deplin^(CT) şi repede, pe pământ, cuvântul Lui.” ²⁹ Şi, cum zisese Isaia mai înainte: „Dacă^(CU) nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămânţă, am fi ajuns ca^(CV) Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora”.

Neamurile au căpătat mântuirea

³⁰ Deci ce vom zice? Neamurile^(CW), care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea, şi anume neprihănirea care^(CX) se capătă prin credinţă; ³¹ pe când Israel, care umbla^(CY) după o Lege, care să dea neprihănirea, n-a^(CZ) ajuns la Legea aceasta. ³² Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s-au^(DA) lovit de piatra de poticnire, ³³ după cum este scris: „Iată^(DB) că pun în Sion o Piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere, şi^(DC) cine crede în El nu va fi dat de ruşine”.

Mântuirea este aproape

10 Fraţilor, dorinţa inimii mele, şi rugăciunea mea către Dumnezeu, pentru israeliţi este să fie mântuiţi. ² Le mărturisesc că^(DD) ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere, ³ pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu^(DE), au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi^(DF) şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu. ⁴ Căci Hristos^(DG) este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea. ⁵ În adevăr, Moise scrie că omul^(DH) care împlineşte neprihănirea, pe care o dă Legea, va trăi prin ea. ⁶ Pe când iată cum vorbeşte neprihănirea, pe care o dă credinţa: „Să^(DI) nu zici în inima ta: ‘Cine se va sui în cer?’ (Să pogoare adică pe Hristos din cer.) ⁷ sau: ‘Cine se va pogorî în Adânc?’ (Să scoale adică pe Hristos din morţi.)” ⁸ Ce zice ea deci? „Cuvântul este aproape^(DJ) de tine: în gura ta şi în inima ta.” Şi cuvântul acesta este cuvântul credinţei, pe care-l propovăduim noi. ⁹ Dacă^(DK) mărturiseşti, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. ¹⁰ Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire, ¹¹ după cum zice Scriptura: „Oricine^(DL) crede în el nu va fi dat de ruşine”. ¹² În adevăr, nu^(DM) este nicio deosebire între iudeu şi grec, căci toţi au acelaşi^(DN) Domn, care^(DO) este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă. ¹³ Fiindcă^(DP) oricine va chema Numele^(DQ) Domnului va fi mântuit.

Lucrul acesta a fost vestit

¹⁴ Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor? ¹⁵ Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: „Cât^(DR) de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!” ¹⁶ Dar nu^(DS) toţi au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: „Doamne^(DT), cine a crezut propovăduirea noastră?” ¹⁷ Astfel, credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos. ¹⁸ Dar eu întreb: „N-au auzit ei?” Ba da, căci „glasul lor a răsunat prin^(DU) tot pământul şi^(DV) cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii”. ¹⁹ Dar întreb iarăşi: „N-a ştiut Israel lucrul acesta?” Ba da, căci Moise, cel dintâi, zice: „Vă^(DW) voi întărâta la pizmă prin ceea ce nu este neam, vă voi aţâţa mânia printr-un neam^(DX) fără pricepere”. ²⁰ Şi Isaia merge cu îndrăzneala până acolo că zice: „Am fost^(DY) găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine”. ²¹ Pe când, despre Israel zice: „Toată^(DZ) ziua Mi-am întins mâinile spre un norod răzvrătit şi împotrivitor la vorbă”.