Chronological

Pavel la Cezareea

24 După cinci^(A) zile, a venit marele preot^(B) Anania cu unii din bătrâni şi cu un vorbitor, numit Tertul. Au adus înaintea dregătorului plângere împotriva lui Pavel. ² Pavel a fost chemat, şi Tertul a început să-l pârască astfel: „Preaalesule Felix, tu ne faci să ne bucurăm de o pace mare şi neamul acesta a căpătat îmbunătăţiri sănătoase prin îngrijirile tale. ³ Lucrul acesta îl mărturisim cu toată mulţumirea, în toată vremea şi în tot locul. ⁴ Dar, ca să nu te ţin prea mult, te rog să asculţi, în bunătatea ta, câteva cuvinte. ⁵ Am^(C) găsit pe omul acesta, care este o ciumă: pune la cale răzvrătiri printre toţi iudeii de pe tot pământul, este mai-marele partidei nazarinenilor ⁶ şi^(D) a încercat să spurce chiar şi Templul. Şi am pus mână pe el. Am vrut să-l judecăm^(E) după Legea noastră, ⁷ dar^(F) a venit căpitanul Lisias, l-a smuls din mâinile noastre, cu mare silă, ⁸ şi a poruncit^(G) pârâşilor lui să vină înaintea ta. Dacă-l vei cerceta, tu însuţi vei putea afla de la el toate lucrurile de care îl pârâm noi.” ⁹ Iudeii s-au unit la învinuirea aceasta şi au spus că aşa stau lucrurile.

Apărarea lui Pavel

¹⁰ După ce i-a făcut dregătorul semn să vorbească, Pavel a răspuns: „Fiindcă ştiu că de mulţi ani eşti judecătorul neamului acestuia, voi răspunde cu încredere pentru apărarea mea. ¹¹ Nu sunt mai mult de douăsprezece zile – te poţi încredinţa de lucrul acesta – de când m-am suit să^(H) mă închin la Ierusalim. ¹² Nu^(I) m-au găsit nici în Templu, nici în sinagogi, nici în cetate stând de vorbă cu cineva sau făcând răscoală de norod. ¹³ Aşa că n-ar putea dovedi lucrurile de care mă pârăsc acum. ¹⁴ Îţi mărturisesc că slujesc Dumnezeului^(J) părinţilor mei după Calea^(K) pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege^(L) şi în Proroci ¹⁵ şi am^(M) în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au şi ei înşişi, că^(N) va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi. ¹⁶ De aceea mă^(O) silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. ¹⁷ După o lipsă de mai mulţi ani, am^(P) venit să aduc milostenii neamului meu şi să aduc daruri la Templu. ¹⁸ Tocmai atunci^(Q) nişte iudei din Asia m-au găsit curăţit în Templu, nu cu gloată, nici cu zarvă. ¹⁹ Ei înşişi^(R) ar trebui să se înfăţişeze înaintea ta şi să mă pârască, dacă au ceva împotriva mea. ²⁰ Sau să spună aceştia singuri de ce nelegiuire m-au găsit vinovat, când am stat înaintea soborului, ²¹ afară numai doar de strigătul acesta, pe care l-am scos în mijlocul lor: ‘Pentru^(S) învierea morţilor sunt dat eu în judecată astăzi înaintea voastră’.” ²² Felix, care ştia destul de bine despre „Calea” aceasta, i-a amânat zicând: „Am să cercetez pricina voastră când va veni căpitanul^(T) Lisias.” ²³ Şi a poruncit sutaşului să păzească pe Pavel, dar să-l lase puţin mai slobod şi să nu oprească pe^(U) nimeni din ai lui să-i slujească sau să vină la el.

Pavel stă de vorbă cu Felix

²⁴ După câteva zile, a venit Felix cu nevastă-sa, Drusila, care era iudeică; a chemat pe Pavel şi l-a ascultat despre credinţa în Hristos Isus. ²⁵ Dar, pe când vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrânare şi despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: „De astă dată, du-te; când voi mai avea prilej, te voi chema”. ²⁶ Totodată el trăgea nădejde că Pavel are să-i^(V) dea bani, de aceea trimitea şi mai des să-l cheme, ca să stea de vorbă cu el.

Pavel înaintea lui Festus

²⁷ Doi ani au trecut astfel, şi, în locul lui Felix, a venit Porcius Festus. Felix a vrut^(W) să facă pe placul iudeilor şi a lăsat pe Pavel în temniţă.

25 Festus, când a venit în ţinutul său, după trei zile s-a suit de la Cezareea în Ierusalim. ² Preoţii cei mai de seamă^(X) şi fruntaşii iudeilor i-au adus plângere împotriva lui Pavel. L-au rugat cu stăruinţă ³ şi i-au cerut, ca un hatâr pentru ei, să trimită să-l aducă la Ierusalim. Prin aceasta îi întindeau^(Y) o cursă, ca să-l omoare pe drum. ⁴ Festus a răspuns că Pavel este păzit în Cezareea şi că el însuşi are să plece în curând acolo. ⁵ „Deci”, a zis el, „cei mai de frunte dintre voi să se coboare împreună cu mine şi, dacă^(Z) este ceva vinovat în omul acesta, să-l pârască”. ⁶ Festus n-a zăbovit între ei decât opt sau zece zile, apoi s-a coborât la Cezareea. A doua zi, a şezut pe scaunul de judecător şi a poruncit să fie adus Pavel. ⁷ Când a sosit Pavel, iudeii, care veniseră de la Ierusalim, l-au înconjurat şi au adus împotriva lui multe^(AA) şi grele învinuiri, pe care nu le puteau dovedi. ⁸ Pavel a început să se apere şi a zis: „N-am păcătuit cu nimic nici^(AB) împotriva Legii iudeilor, nici împotriva Templului, nici împotriva cezarului”. ⁹ Festus, care voia^(AC) să capete bunăvoinţa iudeilor, drept răspuns a zis lui Pavel: „Vrei^(AD) să te sui la Ierusalim şi să fii judecat pentru aceste lucruri înaintea mea?” ¹⁰ Pavel a zis: „Eu stau înaintea scaunului de judecată al cezarului, acolo trebuie să fiu judecat. Pe iudei nu i-am nedreptăţit cu nimic, după cum ştii şi tu foarte bine. ¹¹ Dacă^(AE) am făcut vreo nedreptate sau vreo nelegiuire vrednică de moarte, nu mă dau în lături de la moarte, dar, dacă nu este nimic adevărat din lucrurile de care mă pârăsc ei, nimeni n-are dreptul să mă dea în mâinile lor. Cer^(AF) să fiu judecat de cezar.” ¹² Atunci, Festus, după ce s-a chibzuit cu sfetnicii lui, a răspuns: „De cezar ai cerut să fii judecat, înaintea cezarului te vei duce”.

Împăratul Agripa la Cezareea

¹³ După câteva zile, împăratul Agripa şi Berenice au sosit la Cezareea, ca să ureze de bine lui Festus. ¹⁴ Fiindcă au stat acolo mai multe zile, Festus a spus împăratului cum stau lucrurile cu Pavel şi a zis: „Felix a lăsat în temniţă pe un^(AG) om ¹⁵ împotriva^(AH) căruia, când eram eu în Ierusalim, mi s-au plâns preoţii cei mai de seamă şi bătrânii iudeilor şi i-au cerut osândirea. ¹⁶ Le-am^(AI) răspuns că la romani nu este obiceiul să se dea niciun om, înainte ca cel pârât să fi fost pus faţă cu pârâşii lui şi să fi avut putinţa să se apere de lucrurile de care este pârât. ¹⁷ Ei au venit deci aici şi, fără întârziere^(AJ), am şezut a doua zi pe scaunul meu de judecător şi am poruncit să aducă pe omul acesta. ¹⁸ Pârâşii, când s-au înfăţişat, nu l-au învinuit de niciunul din lucrurile rele pe care mi le închipuiam eu. ¹⁹ Aveau împotriva lui numai^(AK) nişte neînţelegeri cu privire la religia lor şi la un oarecare Isus, care a murit şi despre care Pavel spunea că este viu. ²⁰ Fiindcă nu ştiam ce hotărâre să iau în neînţelegerea aceasta, l-am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim şi să fie judecat acolo pentru aceste lucruri. ²¹ Dar Pavel a cerut ca pricina lui să fie ţinută ca să fie supusă hotărârii împăratului şi am poruncit să fie păzit până ce-l voi trimite la cezar.” ²² Agripa^(AL) a zis lui Festus: „Aş vrea să aud şi eu pe omul acela”. „Mâine”, a răspuns Festus, „îl vei auzi”. ²³ A doua zi deci, Agripa şi Berenice au venit cu multă fală şi au intrat în locul de ascultare împreună cu căpitanii şi cu oamenii cei mai de frunte ai cetăţii. La porunca lui Festus, Pavel a fost adus acolo. ²⁴ Atunci, Festus a zis: „Împărate Agripa şi voi toţi care sunteţi de faţă cu noi, uitaţi-vă la omul acesta, despre care toată^(AM) mulţimea iudeilor m-a rugat în Ierusalim şi aici, strigând că nu trebuie să^(AN) mai trăiască. ²⁵ Fiindcă am înţeles că n-a făcut^(AO) nimic vrednic de moarte şi fiindcă singur^(AP) a cerut să fie judecat de cezar, am hotărât să-l trimit. ²⁶ Eu n-am nimic temeinic de scris domnului meu cu privire la el, de aceea l-am adus înaintea voastră, şi mai ales înaintea ta, împărate Agripa, ca, după ce se va face cercetarea, să am ce scrie. ²⁷ Căci mi se pare fără noimă să trimit pe un întemniţat, fără să arăt de ce este pârât.”

Pavel înaintea lui Agripa

26 Agripa a zis lui Pavel: „Ai voie să te aperi!” Pavel a întins mâna şi a început să se apere astfel: ² „Mă socotesc fericit, împărate Agripa, că am să mă apăr astăzi înaintea ta pentru toate lucrurile de care sunt pârât de iudei, ³ căci tu cunoşti foarte bine toate obiceiurile şi neînţelegerile lor. De aceea, te rog să mă asculţi cu îngăduinţă. ⁴ Viaţa mea, din cele dintâi zile ale tinereţii mele, este cunoscută de toţi iudeii, pentru că am petrecut-o în Ierusalim, în mijlocul neamului meu. ⁵ Dacă vor să mărturisească, ei ştiu de la început că am trăit ca fariseu, după cea mai îngustă partidă^(AQ) a religiei noastre. ⁶ Şi^(AR) acum sunt dat în judecată, pentru nădejdea făgăduinţei^(AS) pe care a făcut-o Dumnezeu părinţilor noştri ⁷ şi a cărei împlinire o aşteaptă cele douăsprezece^(AT) seminţii ale noastre, care slujesc necurmat lui Dumnezeu, zi^(AU) şi noapte. Pentru această nădejde^(AV), împărate, sunt pârât eu de iudei! ⁸ Ce? Vi se pare de necrezut că Dumnezeu învie morţii? ⁹ Şi^(AW) eu, ce-i drept, credeam că trebuie să fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din Nazaret, ¹⁰ şi aşa^(AX) am şi făcut în Ierusalim. Am aruncat în temniţă pe mulţi sfinţi, căci am primit puterea aceasta de la^(AY) preoţii cei mai de seamă şi, când erau osândiţi la moarte, îmi dădeam şi eu votul împotriva lor. ¹¹ I-am pedepsit adesea în toate sinagogile^(AZ) şi îmi dădeam toată silinţa ca să-i fac să hulească. În pornirea mea nebună împotriva lor, îi prigoneam până şi în cetăţile străine. ¹² În^(BA) acest scop, m-am dus la Damasc, cu putere şi învoire de la preoţii cei mai de seamă. ¹³ Pe la amiază, împărate, pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu şi împrejurul tovarăşilor mei o lumină din cer, a cărei strălucire întrecea pe a soarelui. ¹⁴ Am căzut cu toţii la pământ, şi eu am auzit un glas, care-mi zicea în limba evreiască: ‘Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti? Îţi este greu să arunci cu piciorul înapoi în vârful unui ţepuş’. ¹⁵ ‘Cine eşti, Doamne?’ am răspuns eu. Şi Domnul a zis: ‘Eu sunt Isus, pe care-L prigoneşti. ¹⁶ Dar scoală-te şi stai în picioare, căci M-am arătat ţie ca^(BB) să te pun slujitor şi martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât şi al lucrurilor pe care Mă vei vedea făcându-le. ¹⁷ Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul neamurilor, la^(BC) care te trimit, ¹⁸ ca să^(BD) le deschizi ochii, să^(BE)se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu şi să^(BF) primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea^(BG) împreună cu cei^(BH) sfinţiţi.’ ¹⁹ De aceea, împărate Agripa, n-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti. ²⁰ Ci am^(BI) propovăduit întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudeea şi la neamuri, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu şi să facă fapte^(BJ) vrednice de pocăinţa lor. ²¹ Iată de ce au pus iudeii^(BK) mâna pe mine în Templu şi au căutat să mă omoare. ²² Dar, mulţumită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas în viaţă până în ziua aceasta şi am mărturisit înaintea celor mici şi celor mari, fără să mă depărtez cu nimic de la ce^(BL) au spus prorocii şi Moise^(BM) că are să se întâmple, ²³ şi anume că^(BN) Hristosul trebuie să pătimească şi că^(BO), după ce va fi Cel dintâi din învierea morţilor, va^(BP) vesti lumină norodului şi neamurilor.” ²⁴ Pe când vorbea el astfel, ca să se apere, Festus a zis cu glas tare: „Pavele, eşti^(BQ) nebun! Învăţătura ta cea multă te face să dai în nebunie.” ²⁵ „Nu sunt nebun, preaalesule Festus”, a răspuns Pavel, „dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate şi chibzuite. ²⁶ Împăratul ştie aceste lucruri şi de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală, căci sunt încredinţat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s-au petrecut într-un colţ! ²⁷ Crezi tu în Proroci, împărate Agripa?… Ştiu că crezi.” ²⁸ Şi Agripa a zis lui Pavel: „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin!” ²⁹ „Fie curând^(BR), fie târziu”, a răspuns Pavel, „să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei ce mă ascultă astăzi să fiţi aşa cum sunt eu, afară de lanţurile acestea.”

Nevinovăţia lui Pavel recunoscută

³⁰ Împăratul, dregătorul, Berenice şi toţi cei ce şedeau împreună cu ei s-au sculat. ³¹ Şi când au plecat, ziceau^(BS) unii către alţii: „Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de închisoare”. ³² Şi Agripa a zis lui Festus: „Omului acestuia i s-ar fi putut da drumul, dacă^(BT) n-ar fi cerut să fie judecat de cezar”.