Book of Common Prayer
Psalmul 97
1 Domnul împărăţeşte! Să se înveselească pământul
şi să se bucure ostroavele cele multe!
2 Norii şi negura Îl înconjoară,
dreptatea şi judecata sunt temelia tronului Său.
3 Înaintea Lui merge focul,
arzându-I duşmanii din preajmă.
4 Fulgerele Lui luminează lumea;
pământul vede şi se cutremură.
5 Munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului,
înaintea Stăpânului întregului pământ.
6 Cerurile vestesc dreptatea Lui
şi toate popoarele văd slava Lui.
7 Sunt făcuţi de ruşine toţi cei ce slujesc chipurilor
şi cei ce se laudă cu idolii.
Toţi zeii să se închine înaintea Lui!
8 Sionul aude şi se bucură,
se veselesc fiicele lui Iuda[a]
din pricina judecăţilor Tale, Doamne!
9 Tu, Doamne, eşti Cel Preaînalt peste întreg pământul;
Tu eşti înălţat mai presus de toţi dumnezeii!
10 Cei ce iubiţi pe Domnul, urâţi răul!
El păzeşte sufletele credincioşilor Săi
şi îi scapă din mâna celor răi.
11 Lumina este semănată pentru cel drept
şi bucuria pentru cel cu inima dreaptă.
12 Bucuraţi-vă în Domnul, voi, cei drepţi!
Lăudaţi-L, amintindu-vă de sfinţenia Lui!
Psalmul 99
1 Domnul împărăţeşte! Să tremure popoarele!
El tronează deasupra heruvimilor! Să se cutremure pământul!
2 Domnul este mare în Sion;
El este înălţat peste popoare.
3 Lăudaţi Numele Lui cel mare şi înfricoşător:
El este sfânt!
4 Împăratul este puternic şi iubeşte dreptatea.[a]
Tu ai statornicit nepărtinirea;
Tu ai făcut judecată şi dreptate în Iacov[b].
5 Înălţaţi-L pe Domnul, Dumnezeul nostru,
şi închinaţi-vă înaintea aşternutului[c] picioarelor Sale:
El este sfânt!
6 Moise şi Aaron erau dintre preoţii Săi,
iar Samuel – dintre cei ce-I chemau Numele;
ei L-au chemat pe Domnul
şi El le-a răspuns.
7 Le-a vorbit din stâlpul de nor,
iar ei au păzit mărturiile şi poruncile pe care El le-a dat.
8 Doamne, Dumnezeul nostru, Tu le-ai răspuns;
ai fost pentru ei[d] un Dumnezeu Care iartă,
dar şi Unul Care te-ai răzbunat pe ei din cauza faptelor lor rele.
9 Înălţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru,
şi închinaţi-vă pe muntele Lui cel sfânt,
căci Domnul, Dumnezeul nostru, este sfânt!
Psalmul 100
Un psalm de mulţumire
1 Strigaţi de bucurie către Domnul, toţi locuitorii pământului!
2 Slujiţi Domnului cu bucurie,
veniţi înaintea Lui cu strigăte de veselie!
3 Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu.
El este Acela Care ne-a întocmit şi ai Lui suntem[e];
suntem poporul Lui şi turma păşunii Lui!
4 Intraţi pe porţile Lui cu mulţumire
şi în curţile Lui – cu laudă!
Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele!
5 Căci Domnul este bun; în veci ţine îndurarea Lui
şi din neam în neam credincioşia Lui.
Psalmul 94
1 O, Dumnezeu al răzbunărilor! O, Doamne!
O, Dumnezeu al răzbunărilor, străluceşte Tu!
2 Ridică-Te, Judecător al pământului;
răsplăteşte celor mândri după mândria lor!
3 Până când vor triumfa cei răi, Doamne,
până când?
4 Ei bolborosesc, vorbesc cu trufie,
toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea se laudă.
5 Asupresc pe poporul Tău, Doamne,
apasă asupra moştenirii Tale.
6 Îi omoară pe văduvă şi pe străin;
îl ucid pe orfan.
7 Ei zic: „Nu vede Domnul!
Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!“
8 Luaţi aminte, voi, oameni fără minte din popor!
Neghiobilor, când vă veţi deştepta?
9 Să nu audă Cel Ce a sădit urechea?
Să nu vadă Cel Ce a plăsmuit ochiul?
10 Să nu mustre oare Cel Ce disciplinează neamurile,
Cel Ce învaţă pe om cunoaşterea?
11 Domnul cunoaşte gândurile omului;
ştie că sunt zadarnice.
12 Ferice de bărbatul pe care-l disciplinezi Tu, Doamne,
şi pe care-l înveţi din Legea Ta,
13 ca să-l linişteşti în zilele cele rele,
până se va săpa groapa celui rău.
14 Domnul nu-Şi părăseşte poporul,
nici nu-Şi uită moştenirea!
15 Căci din nou se va face judecată cu dreptate
şi toţi cei cu inima cinstită o vor urma.
16 Cine se va ridica pentru mine împotriva celor răi?
Cine va lua poziţie pentru mine împotriva celor ce săvârşesc nelegiuirea?
17 Dacă Domnul nu ar fi ajutorul meu,
foarte curând sufletul meu ar fi culcat în tăcerea morţii.
18 Când zic: „Mi se clatină piciorul!“,
îndurarea Ta, Doamne, mă sprijină!
19 În mulţimea frământărilor mele lăuntrice,
alinările Tale îmi încântă sufletul.
20 Poate oare un tron corupt să Ţi se alăture,
unul care plăsmuieşte necazul prin decret?
21 Ei uneltesc[a] împotriva sufletului celui drept
şi osândesc sânge nevinovat.
22 Domnul este întăritura mea!
Dumnezeul meu este stânca mea de adăpost!
23 El le va răsplăti după nelegiuirea lor
şi-i va nimici pentru răutatea lor;
Domnul, Dumnezeul nostru, îi va nimici.
Psalmul 95
1 Veniţi să strigăm de bucurie către Domnul,
să strigăm către Stânca mântuirii noastre!
2 Să ne înfăţişăm înaintea Lui cu laude
şi să strigăm către El prin cântări!
3 Căci Domnul este un Dumnezeu mare,
este un împărat mare, mai presus de toţi zeii!
4 El ţine în mână adâncimile pământului,
iar înălţimile munţilor sunt ale Lui.
5 A Lui este marea, – El a făcut-o –
iar uscatul, mâinile Lui l-au întocmit.
6 Veniţi să I ne închinăm, să I ne plecăm înainte,
să îngenunchem înaintea Domnului, Creatorul nostru!
7 Căci El este Dumnezeul nostru,
iar noi suntem poporul păşunii Lui,
turma mâinii Sale!
„Astăzi dacă auziţi glasul Lui,[b]
8 nu vă împietriţi inimile ca la Meriba[c],
ca în ziua de la Masa[d], în pustie,
9 când strămoşii voştri M-au pus la încercare
şi M-au ispitit, deşi Îmi văzuseră lucrările!
10 Timp de patruzeci de ani am fost scârbit de acea generaţie
şi am zis: «Ei sunt un popor care s-a rătăcit în inima lui
şi n-au cunoscut căile Mele.»
11 De aceea am jurat în mânia Mea:
«Nu vor intra în odihna Mea!»“
Laudă şi mărturisire
7 „Voi vesti îndurările Domnului
şi isprăvile Domnului,
potrivit cu tot ceea ce a făcut Domnul pentru noi;
voi vesti marea Lui bunătate
faţă de Casa lui Israel,
pe care i-a arătat-o potrivit îndurării Sale
şi potrivit bogăţiei dragostei Lui.
8 El a zis: «Negreşit, ei sunt poporul Meu,
fiii care nu Mă vor trăda»,
şi astfel El a devenit Mântuitorul lor.
9 În tot ce au suferit,
a suferit împreună cu ei,
iar Îngerul Prezenţei Sale i-a izbăvit.
În dragostea şi în mila Sa
El i-a răscumpărat;
i-a ridicat şi i-a purtat
în toate zilele din vechime.
10 Dar ei s-au răzvrătit
şi L-au întristat pe Duhul Său cel Sfânt.
De aceea El S-a făcut duşmanul lor
şi a luptat El Însuşi împotriva lor.
11 Atunci ei şi-au adus aminte[a] de zilele străvechi,
de zilele când Moise Îi conducea poporul.
Unde este Acela Care i-a trecut prin mare
împreună cu păstorul turmei Sale?
Unde este Acela Care a pus printre ei
Duhul Său cel Sfânt,
12 Acela Care Şi-a trimis braţul slăvit
să-i fie mână dreaptă lui Moise,
Acela Care a despărţit apele înaintea lor
pentru a-Şi face un renume veşnic,
13 Acela Care i-a condus prin adâncuri?
Asemenea unui cal ce aleargă prin pustie,
ei nu s-au împiedicat
14 şi asemenea unor vite ce coboară în câmpie,
aşa i-a condus Duhul Domnului la odihnă.
În felul acesta Ţi-ai călăuzit Tu poporul,
pentru a-Ţi face un Nume slăvit.
18 Timotei, copilul meu, îţi dau această poruncă potrivit cu profeţiile rostite mai înainte cu privire la tine, pentru ca, prin ele, să te lupţi lupta cea bună, 19 având credinţă şi o conştiinţă bună, de care unii n-au mai ţinut seama şi au eşuat în ce priveşte credinţa. 20 Printre ei sunt Imeneu şi Alexandru, pe care i-am dat pe mâna lui Satan[a], ca să înveţe să nu mai blasfemieze.
Sfaturi cu privire la închinare
2 Înainte de toate, te îndemn să faci cereri, rugăciuni, mijlociri şi mulţumiri pentru toţi oamenii, 2 pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt în poziţii înalte, ca să putem duce o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi demnitatea. 3 Acest lucru este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, 4 Care doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoaşterea adevărului.
5 Căci este un singur Dumnezeu şi un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Cristos Isus, 6 Care S-a dat pe Sine Însuşi ca răscumpărare pentru toţi – despre aceasta s-a depus mărturie la timpul potrivit. 7 Pentru aceasta am fost pus predicator, apostol – spun adevărul, nu mint – şi învăţător al neamurilor în credinţă şi adevăr.
8 Vreau deci ca bărbaţii să se roage în orice loc, ridicând spre cer mâini sfinte[b], fără mânie şi fără ceartă.
12 În ziua următoare, după ce au ieşit din Betania, lui Isus I s-a făcut foame. 13 A văzut de departe un smochin care avea frunze şi S-a dus să vadă dacă va găsi ceva în el. Dar, când a ajuns, n-a găsit decât frunze, pentru că nu era vremea smochinelor. 14 Atunci i-a zis: „În veac să nu mai mănânce nimeni roade din tine!“ Ucenicii Lui au auzit aceasta.
15 Au ajuns în Ierusalim. El a intrat în Templu[a] şi a început să-i scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în Templu. A răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei 16 şi nu lăsa pe nimeni să ducă vreo marfă[b] prin Templu. 17 El îi învăţa şi le zicea: „Oare nu este scris:
«Casa Mea va fi numită
o casă de rugăciune pentru toate neamurile.»[c]?
Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari!“[d]
18 Conducătorii preoţilor şi cărturarii au auzit lucrul acesta şi căutau o modalitate să-L omoare, pentru că se temeau de El, deoarece întreaga mulţime era uimită de învăţătura Lui. 19 Şi ori de câte ori se făcea târziu, Isus şi ucenicii Lui[e] ieşeau afară din cetate.
Smochinul uscat. Puterea credinţei
20 Dimineaţa, când au trecut pe lângă smochin, au văzut că era uscat din rădăcini. 21 Petru şi-a amintit ce se întâmplase şi i-a zis:
– Rabbi[f], iată că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat!
22 Isus a răspuns:
– Aveţi credinţă în Dumnezeu! 23 Adevărat[g] vă spun că dacă cineva ar zice acestui munte: „Ridică-te şi aruncă-te în mare!“ şi nu s-ar îndoi în inima lui, ci ar crede că ceea ce spune se va întâmpla, i se va da întocmai! 24 De aceea vă spun că toate lucrurile pe care le cereţi atunci când vă rugaţi, să credeţi că le-aţi şi primit şi ele vi se vor da. 25 Şi când staţi în picioare rugându-vă, să iertaţi dacă aveţi ceva împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru Care este în ceruri să vă ierte vouă greşelile. 26 (Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru Care este în ceruri nu va ierta greşelile voastre.)[h]
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.