Book of Common Prayer
Psalmul 72
Al lui Solomon[a]
1 Dumnezeule, dă judecăţile Tale regelui
şi dreptatea Ta fiului regelui!
2 Atunci el[b] va judeca cu dreptate pe poporul Tău
şi cu nepărtinire pe sărmanii Tăi.
3 Munţii vor aduce pacea pentru popor
şi tot aşa şi dealurile, prin dreptate[c].
4 El le va face dreptate asupriţilor din popor,
îi va izbăvi pe fiii săracilor
şi îl va zdrobi pe asupritor.
5 El va trăi[d] atâta timp cât va fi soare,
cât va fi lună, din neam în neam.
6 El va fi ca ploaia care coboară peste pământul cosit,
ca ploile repezi, picurând pământul.
7 În zilele lui, cel drept va înflori
şi va fi multă pace, până când nu va mai fi lună.
8 El va domni de la o mare la alta
şi de la râu[e] până la marginile pământului[f].
9 Înaintea lui se vor pleca triburile pustiei,
iar duşmanii lui vor linge ţărâna.
10 Regi din Tarşiş[g] şi din ostroave
se vor întoarce cu daruri;
regi din Şeba şi din Seba
se vor apropia cu ofrande.
11 I se vor închina toţi regii,
toate popoarele îl vor sluji.
12 Căci el îl va scăpa pe săracul care strigă
şi pe sărmanul lipsit de ajutor.
13 Va avea milă de cel umil şi sărac,
şi va scăpa vieţile săracilor.
14 Le va răscumpăra vieţile de la asuprire şi violenţă,
căci sângele lor preţuieşte mult pentru el.
15 Să trăiască!
Să i se dea podoabe din aur de Şeba!
Fie ca oamenii să se roage pentru el totdeauna
şi să-l binecuvânteze în fiecare zi!
16 Să fie belşug de grâne în ţară,
chiar şi pe crestele munţilor!
Să freamăte pomii[h] ca cei din Liban,
iar oamenii din cetăţi să înflorească la fel ca iarba de pe pământ.[i]
17 Să-i rămână numele pe vecie!
Să-i dăinuiască numele cât va fi soare!
Toate neamurile vor fi binecuvântate prin el[j]
şi-l vor numi fericit!
18 Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel,
Singurul Care poate face minuni!
19 Binecuvântat să-I fie slăvitul Nume în veci!
Slava Lui să umple întreg pământul!
Amin! Amin!
20 Aici este sfârşitul rugăciunilor lui David, fiul lui Işai.
73 Mâinile Tale m-au făcut şi m-au întocmit.
De aceea, dă-mi pricepere ca să pot învăţa poruncile Tale!
74 Cei ce se tem de Tine mă privesc şi se bucură,
căci aştept împlinirea Cuvântului Tău.
75 Doamne, recunosc că judecăţile Tale sunt drepte
şi că din credincioşie m-ai smerit.
76 Fă-mi parte de îndurarea Ta, pentru a fi mângâiat,
după promisiunea pe care ai făcut-o robului Tău.
77 Să vină peste mine îndurările Tale şi voi trăi,
căci îmi găsesc desfătarea în Legea Ta!
78 Să fie făcuţi de râs cei îngâmfaţi, căci m-au defăimat prin minciuni!
Cât despre mine, eu voi cugeta la hotărârile Tale!
79 Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine
şi cei ce cunosc mărturiile Tale!
80 Fie-mi inima integră în orânduirile Tale,
şi atunci nu voi fi dat de ruşine!
81 Sufletul meu tânjeşte după mântuirea Ta,
aşteptând împlinirea Cuvântului Tău.
82 Ochii îmi tânjesc după Tine,
zicând: „Când mă vei mângâia?“
83 Deşi am ajuns ca un burduf de vin în fum,
eu tot nu voi părăsi orânduirile Tale.
84 Câte zile să mai aştepte robul Tău
până îmi vei judeca prigonitorii?
85 Cei îngâmfaţi mi-au săpat gropi;
ei nu lucrează după Legea Ta.
86 Toate poruncile Tale sunt demne de încredere!
Ei mă prigonesc cu minciuni. Scapă-mă!
87 Aproape că m-au prăpădit de pe pământ,
dar eu nu părăsesc hotărârile Tale!
88 Înviorează-mă după îndurarea Ta,
şi voi păzi mărturia gurii Tale!
89 Cuvântul Tău, Doamne,
dăinuie pe vecie în ceruri.
90 Credincioşia Ta dăinuie de la o generaţie la alta;
Tu ai întemeiat pământul şi el aşa rămâne.
91 Astăzi totul dăinuie prin judecăţile Tale,
căci fiecare lucru Îţi este supus.
92 Dacă Legea Ta nu ar fi desfătarea mea,
aş pieri în suferinţa mea.
93 Niciodată nu voi uita hotărârile Tale,
căci prin ele mă înviorezi.
94 Sunt al Tău: mântuieşte-mă,
căci eu caut să trăiesc după hotărârile Tale!
95 Cei răi mă aşteaptă ca să mă nimicească;
eu însă iau aminte la mărturiile Tale.
96 Văd că tot ce este desăvârşit are un sfârşit;
porunca Ta însă este de necuprins.
Un legământ de pace veşnic
54 «Bucură-te, stearpo,
tu, care nu poţi naşte!
Izbucneşte în chiuituri şi strigă,
tu, care nu eşti în durerile naşterii!
Căci copiii femeii părăsite vor fi mai mulţi
decât ai celei măritate, zice Domnul.
2 Lărgeşte locul cortului tău
şi întinde învelitoarele locuinţelor tale!
Nu te opri!
Lungeşte-ţi corzile
şi întăreşte-ţi ţăruşii!
3 Căci te vei întinde la dreapta şi la stânga,
iar urmaşii[a] tăi vor lua în stăpânire neamuri
şi vor locui cetăţile pustiite.
4 Nu te teme, căci nu vei mai fi făcută de ruşine!
Nu te ruşina, căci nu vei mai suferi dispreţul!
Vei uita ruşinea tinereţii tale
şi nu-ţi vei mai aminti de ocara văduviei tale.
5 Căci Cel Ce te-a făcut îţi este soţ –
Domnul Oştirilor este Numele Său –
şi Răscumpărătorul tău este Sfântul lui Israel –
El este numit Dumnezeul întregului pământ.
6 Ca pe o soţie părăsită
şi cu duhul mâhnit,
aşa te-a chemat Domnul;
ca pe o soţie alungată în tinereţe,
zice Dumnezeul tău.
7 Pentru o clipă te-am părăsit,
dar te voi aduna cu multă îndurare.
8 Într-o izbucnire de mânie
Mi-am ascuns faţa de tine pentru o clipă,
dar cu o dragoste veşnică mă voi îndura de tine,
zice Domnul, Răscumpărătorul tău.
9 Pentru Mine aceasta va fi ca în zilele lui Noe,
când am jurat că apele lui Noe nu vor mai inunda pământul;
tot aşa am jurat şi acum
că nu mă voi mai mânia pe tine şi nu te voi mai mustra.
10 Pot să se mute munţii,
pot să se clatine dealurile,
dar dragostea Mea statornică nu se va îndepărta de la tine
şi legământul Meu de pace nu se va clătina,
zice Domnul, Cel Ce se îndură de tine.
11 Nenorocito! Bătuto de furtună! Nemângâiato!
Îţi voi reclădi pietrele în antimoniu[b]
şi-ţi voi pune temelii de safir.
12 Îţi voi face meterezele din rubin,
porţile din nestemate
şi toate zidurile din pietre scumpe.
13 Toţi fiii tăi vor fi învăţaţi de Domnul
şi mare va fi pacea fiilor tăi.
14 Vei fi întemeiată în dreptate,
departe de tiranie,
căci nu vei avea de ce să te temi;
departe de teroare,
căci aceasta nu se va mai apropia de tine.
15 Dacă cineva va porni un război împotriva ta, nu va fi trimis de Mine;
oricine porneşte un război împotriva ta va cădea din pricina ta.
16 Să ştii că Eu l-am creat pe fierarul
care suflă în cărbunii aprinşi
şi făureşte o armă potrivită pentru scopul ei;
tot Eu l-am creat şi pe pustiitor să nimicească.
17 Orice armă care este făurită împotriva ta va da greş
şi pe orice limbă care se ridică să te judece o vei condamna.
Aceasta este moştenirea robilor Domnului
şi îndreptăţirea lor din partea Mea, zice Domnul.
Sara şi Agar
21 Spuneţi-mi voi, care doriţi să fiţi sub Lege, nu auziţi ce spune Legea? 22 Este scris că Avraam a avut doi fii: unul dintr-o sclavă, iar unul dintr-o femeie liberă. 23 Cel din sclavă a fost născut în chip firesc, însă cel din femeia liberă a fost născut prin promisiune. 24 Acest fapt poate fi luat ca o alegorie: aceste două femei reprezintă două legăminte. Unul este cel de pe muntele Sinai, născând copii pentru sclavie – şi anume Agar. 25 Agar este muntele Sinai din Arabia şi corespunde Ierusalimului de acum, pentru că este în sclavie cu copiii lui; 26 dar Ierusalimul de sus este liber şi el este mama noastră. 27 Căci este scris:
„Bucură-te, stearpo,
tu, care nu poţi naşte!
Izbucneşte în chiuituri şi strigă,
tu, care nu eşti în durerile naşterii!
Căci copiii femeii părăsite vor fi mai mulţi
decât ai celei care are soţ.“[a]
28 Voi, fraţilor, ca şi Isaac, sunteţi copii ai promisiunii. 29 Dar aşa cum atunci cel născut în chip firesc l-a persecutat pe cel născut prin puterea Duhului, la fel este şi acum. 30 Ce spune însă Scriptura? „Alung-o pe sclavă şi pe fiul ei, pentru că fiul sclavei nu va moşteni împreună cu fiul femeii libere!“[b] 31 Aşadar, fraţilor, noi nu suntem copiii sclavei, ci ai femeii libere.
Fariseii cer un semn
11 Fariseii au venit la El, au început să stea de vorbă cu El şi, ca să-L pună la încercare, I-au cerut să le arate un semn din cer[a]. 12 Isus a oftat adânc în duhul Său şi a zis: „De ce cere această generaţie un semn? Adevărat vă spun că acestei generaţii nu i se va da nici un semn.“ 13 Apoi i-a lăsat, S-a suit iarăşi în barcă şi S-a dus de cealaltă parte a mării.
Drojdia fariseilor şi a lui Irod
14 Ucenicii uitaseră să ia pâini şi nu aveau cu ei în barcă decât o pâine. 15 Isus i-a avertizat şi le-a zis: „Fiţi atenţi şi feriţi-vă de drojdia fariseilor şi de drojdia lui Irod!“
16 Ei au început să vorbească unii cu alţii şi să spună: „Ne zice aşa pentru că nu avem pâini!“ 17 Înţelegând aceasta, Isus le-a zis:
– De ce vorbiţi între voi că n-aveţi pâini? Tot nu pricepeţi, nici nu înţelegeţi? Aveţi inima împietrită? 18 Aveţi ochi, dar nu vedeţi şi aveţi urechi, dar nu auziţi?[b] Nu vă mai amintiţi, 19 atunci când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de oameni, câte coşuri pline cu firimituri aţi adunat?
– Douăsprezece, I-au răspuns ei.
20 – Iar când am frânt cele şapte pâini la cei patru mii de bărbaţi, câte coşuri pline cu firimituri aţi adunat?
– Şapte, au răspuns ei.
21 Atunci El le-a zis:
– Tot nu înţelegeţi?
Isus vindecă un orb la Betsaida
22 Au venit în Betsaida. I-au adus un orb şi L-au rugat să Se atingă de el. 23 Isus l-a luat pe orb de mână şi l-a dus afară din sat. A scuipat pe ochii acestuia, Şi-a pus mâinile peste el şi l-a întrebat:
– Vezi ceva?
24 Omul s-a uitat şi a zis:
– Văd nişte oameni, dar mi se par ca nişte copaci care umblă!
25 Atunci Isus Şi-a pus din nou mâinile peste ochii acestuia, iar omul a privit ţintă şi i-a revenit vederea; acum el vedea toate lucrurile clar. 26 Isus l-a trimis acasă, spunându-i:
– Să nu intri în sat (şi nici să nu spui cuiva în sat)[c]!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.