Book of Common Prayer
Psalmul 80
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Crinii mărturiei“. Al lui Asaf. Un psalm.
1 Ascultă-ne, Păstor al lui Israel,
Tu, Care-l conduci pe Iosif ca pe o turmă!
Tu, Care tronezi deasupra heruvimilor, străluceşte
2 peste Efraim, Beniamin şi Manase!
Trezeşte-Ţi puterea
şi vino să ne salvezi!
3 Dumnezeule, adu-ne înapoi!
Fă să lumineze faţa Ta peste noi
şi vom fi eliberaţi!
4 Doamne, Dumnezeul Oştirilor,
până când te vei mai mânia
la auzul rugăciunii poporului Tău?
5 Îi hrăneşti cu pâine plămădită cu lacrimi
şi îi adapi cu lacrimi din plin.
6 Ne-ai făcut măr de discordie pentru vecinii noştri,
spre batjocura duşmanilor noştri.
7 Dumnezeu al Oştirilor[a], adu-ne înapoi!
Fă să lumineze faţa Ta peste noi
şi vom fi eliberaţi!
8 Ai adus o vie din Egipt,
ai alungat neamuri şi ai plantat-o.
9 I-ai făcut loc,
iar ea a prins rădăcini
şi a umplut ţara.
10 Munţii au fost acoperiţi de umbra viei,
şi cedrii lui Dumnezeu de ramurile ei.
11 Îşi trimitea mlădiţele până la mare[b],
până la râu[c] se întindeau vlăstarele ei.
12 De ce i-ai străpuns gardul
ca să o culeagă astfel toţi cei ce trec pe drum?
13 O râmă mistreţul din pădure
şi o pasc fiarele câmpului.
14 Dumnezeu al Oştirilor[d], întoarce-Te, Te rog!
Priveşte din ceruri şi ia aminte!
Cercetează via aceasta,
15 rădăcina pe care a sădit-o dreapta Ta,
fiul pe care l-ai înălţat pentru Tine!
16 Este arsă de foc şi tăiată.
Poporul Tău piere din pricina mustrării feţei Tale.
17 Mâna Ta să fie peste omul dreptei Tale,
peste fiul omului pe care l-ai înălţat pentru Tine!
18 Atunci noi nu ne vom mai întoarce de la Tine!
Înviorează-ne şi vom chema Numele Tău!
19 Doamne, Dumnezeul Oştirilor, adu-ne înapoi!
Fă să lumineze faţa Ta peste noi
şi vom fi eliberaţi!
Psalmul 77
Pentru dirijor. Pentru Iedutun[a]. Al lui Asaf. Un psalm.
1 Glasul meu s-a înălţat către Dumnezeu;
am strigat cu glasul meu către Dumnezeu şi El m-a ascultat.
2 În ziua necazului meu L-am căutat pe Stăpân.
Noaptea îmi ţineam întinsă mâna în rugăciune,
iar sufletul meu refuza să fie mângâiat.
3 Mi-am adus aminte de Dumnezeu şi am oftat,
am cugetat şi duhul mi-a căzut în leşin.Sela
4 Tu ai păstrat lumina ochilor mei,
chiar dacă am fost atât de răvăşit, încât nici nu puteam să mai vorbesc.
5 Mi-am adus aminte de zilele de odinioară,
de anii de demult;
6 mi-am amintit de cântecele mele din timpul nopţii.
Am cugetat în inima mea, m-am întrebat în duhul meu:
7 „Oare Stăpânul leapădă pentru totdeauna?
Să nu mai fie niciodată binevoitor?
8 Oare Şi-a oprit îndurarea pe vecie?
A pus El oare capăt promisiunii Lui din neam în neam?
9 Oare a uitat Dumnezeu de îndurare?
În mânia Lui, Şi-a retras El oare mila?“Sela
10 Atunci am zis: „Ceea ce mă face să sufăr
este că dreapta Celui Preaînalt s-a schimbat[b].“
11 Dar îmi voi aminti lucrările Domnului;
da, îmi voi aduce aminte de minunile Tale de odinioară!
12 Voi cugeta la toate faptele Tale,
mă voi gândi la minunile Tale.
13 Dumnezeule, calea Ta este sfântă!
Care zeu este atât de mare ca Dumnezeu[c]?
14 Tu eşti Dumnezeul înfăptuitor de minuni!
Tu Ţi-ai descoperit puterea popoarelor!
15 Cu braţul Tău Ţi-ai răscumpărat poporul,
pe fiii lui Iacov şi ai lui Iosif.Sela
16 Când Te-au văzut apele, Dumnezeule,
când Te-au văzut apele, s-au învolburat,
iar adâncurile s-au cutremurat.
17 Norii au revărsat apa,
tunetul a bubuit în cer,
iar săgeţile Tale s-au împrăştiat în toate părţile.
18 Bubuitul tunetului Tău trecea prin vijelie,
iar fulgerele luminau lumea;
pământul s-a clătinat şi s-a zguduit.
19 Calea Ta a trecut prin mare,
iar cărarea Ta – prin ape mari,
şi nu Ţi s-au mai cunoscut urmele.
20 Ţi-ai condus poporul ca pe o turmă,
prin mâna lui Moise şi a lui Aaron.
Psalmul 79
Un psalm al lui Asaf
1 Dumnezeule, au intrat neamurile pe proprietatea Ta,
au întinat Templul Tău cel sfânt
şi au prefăcut Ierusalimul în ruine!
2 Au dat leşurile slujitorilor Tăi
drept hrană păsărilor cerului
şi carnea credincioşilor Tăi au dat-o fiarelor pământului.
3 Le-au vărsat sângele aşa cum se varsă apa
împrejurul Ierusalimului
şi nu s-a găsit nimeni care să-i îngroape.
4 Am fost de batjocura vecinilor noştri,
de râsul şi de ocara celor ce ne înconjoară.
5 Până când vei mai fi mânios, Doamne?
Pentru totdeauna?
Până când va mai arde gelozia Ta ca focul?
6 Revarsă-Ţi mânia peste neamurile
care nu Te cunosc
şi peste regatele
care nu cheamă Numele Tău,
7 căci l-au mâncat pe Iacov
şi i-au nimicit locuinţa.
8 Nu-Ţi aminti de păcatele noastre dintâi[a]!
Grăbeşte-Te să ne ieşi înainte cu mila Ta,
căci suntem foarte nenorociţi.
9 Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre,
pentru slava Numelui Tău!
Izbăveşte-ne şi fă ispăşire pentru păcatele noastre
din pricina Numelui Tău!
10 De ce să zică neamurile:
„Unde le este Dumnezeul?“
Să se facă de cunoscut printre neamuri, chiar sub privirea noastră,
răzbunarea pentru sângele vărsat al slujitorilor Tăi!
11 Fie să ajungă la Tine strigătul prizonierilor;
prin tăria braţului Tău, scapă-i pe cei condamnaţi la moarte!
12 Vecinilor noştri răsplăteşte-le înşeptit
batjocura cu care Te-au batjocorit, Stăpâne!
13 Atunci noi, poporul Tău, turma păşunii Tale,
Te vom lăuda mereu,
vom vesti laudele Tale din generaţie în generaţie!
Adevăratul post
58 «Strigă tare, nu te opri!
Înalţă-ţi glasul ca o trâmbiţă!
Fă-i cunoscută poporului Meu răzvrătirea
şi Casei lui Iacov – păcatele!
2 Zi de zi ei Mă caută
şi par dornici să cunoască căile Mele,
ca un neam care ar practica dreptatea
şi n-ar fi părăsit porunca Dumnezeului lor.
Îmi cer hotărâri drepte
şi par dornici să se apropie de Dumnezeu.
3 ‘De ce când postim Tu nu vezi?
De ce când ne smerim Tu nu iei seama?’
Pentru că în ziua postului vostru vă satisfaceţi propriile dorinţe
şi vă asupriţi toţi lucrătorii.
4 Pentru că atunci când postiţi vă certaţi, vă luptaţi
şi vă loviţi plini de răutate cu pumnul.
Postind cum faceţi voi azi,
nu vă veţi face vocea auzită în înălţimi.
5 Oare aşa arată postul care-Mi este plăcut –
o zi în care omul să se smerească pe sine,
să-şi plece capul ca o trestie
şi să se culce în sac şi cenuşă?
Aceasta numeşti tu post
şi zi plăcută Domnului?
6 Iată postul care-Mi este plăcut:
să dezlegi lanţurile nedreptăţii,
să desfaci legăturile jugului,
să-i eliberezi pe cei asupriţi
şi să zdrobeşti orice jug,
7 să-ţi împarţi pâinea cu cel flămând,
să le oferi săracilor fără casă un adăpost,
iar când vezi un om gol, să-l acoperi
şi să nu te ascunzi de cel ce este rudă cu tine[a].
8 Atunci lumina ta va răsări ca zorii
şi vindecarea ta va apărea repede;
atunci dreptatea[b] ta va merge înaintea ta,
iar slava Domnului îţi va fi ariergarda.
9 Atunci vei chema, iar Domnul va răspunde;
vei striga după ajutor, iar El va spune: ‘Iată-mă!’
Dacă vei înlătura din mijlocul tău jugul asupririi,
arătarea cu degetul şi vorbirea răutăcioasă,
10 dacă te vei lipsi pe tine în folosul celui flămând
şi dacă vei sătura nevoile celui sărman,
atunci lumina ta va răsări în întuneric,
iar noaptea ta va fi ca amiaza.
11 Domnul te va călăuzi tot timpul,
îţi va împlini nevoile chiar în locuri uscate de soare
şi-ţi va întări oasele.
Vei fi ca o grădină bine udată
şi ca un izvor de apă,
ale cărui ape nu seacă niciodată.
12 Ai tăi îţi vor rezidi vechile ruine
şi vei ridica din nou temeliile generaţiilor străbune;
vei fi numit: ‘Cel ce drege spărturile zidurilor’,
‘Cel ce restaurează drumurile ca să fie locuite din nou’.
Încheiere
11 Vedeţi cu ce litere mari v-am scris chiar cu mâna mea! 12 Toţi cei ce doresc să dea o impresie bună în ce priveşte trupul lor, vă obligă să fiţi circumcişi, numai ca să nu fie ei persecutaţi pentru crucea lui Cristos. 13 Căci nici chiar ei, cei circumcişi, nu păzesc Legea, ci ei vor să fiţi circumcişi ca să se laude cu trupul vostru. 14 Eu nu mă voi lăuda decât cu crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea a fost răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume. 15 Căci nici circumcizia, nici necircumcizia nu sunt nimic, ci ceea ce contează este a fi o făptură nouă. 16 Pace şi îndurare peste cei ce trăiesc după această poruncă şi peste Israelul lui Dumnezeu!
17 În rest, nimeni să nu mă mai necăjească, pentru că port în trupul meu semnele lui Isus!
18 Harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu duhul vostru, fraţilor! Amin.
Isus vorbeşte din nou despre moartea şi învierea Sa
30 Au plecat de acolo şi au trecut prin Galileea. Isus nu voia să ştie nimeni lucrul acesta, 31 pentru că îi învăţa pe ucenici şi le zicea: „Fiul Omului urmează să fie trădat în mâinile oamenilor. Ei Îl vor omorî, dar la trei zile după ce-L vor fi omorât, va învia.“ 32 Ei însă n-au priceput aceste vorbe şi se temeau să-L întrebe.
Cine este cel mai mare?
33 Apoi au ajuns în Capernaum. În timp ce se aflau în casă, Isus i-a întrebat:
– Despre ce aţi discutat atât de aprins pe drum?
34 Dar ei tăceau, pentru că pe drum discutaseră aprins unii cu alţii cu privire la cine este cel mai mare dintre ei.
35 Isus S-a aşezat, i-a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis:
– Dacă vrea cineva să fie primul, trebuie să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor.
36 Isus a luat un copilaş, l-a pus să stea în mijlocul lor şi, luându-l în braţe, le-a zis:
37 – Oricine primeşte astfel de copilaşi în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte, iar cel ce Mă primeşte pe Mine, nu Mă primeşte, de fapt, pe Mine, ci pe Cel Ce M-a trimis pe Mine.
De partea lui Isus
38 Ioan I-a zis:
– Învăţătorule, noi am văzut pe cineva care scotea demoni în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu ne urma.
39 Isus i-a răspuns:
– Nu-l opriţi, căci nu este nimeni care să facă o minune în Numele Meu şi care să Mă poată vorbi de rău imediat după aceea. 40 Cel care nu este împotriva noastră este de partea noastră. 41 Iar cel care vă dă un pahar cu apă în Numele Meu, pentru că sunteţi ai lui Cristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.