Book of Common Prayer
Psalmul 88
Un cântec. Un psalm al korahiţilor. Pentru dirijor. De cântat în mahalat leannot[a]. Un maschil[b] al ezrahitului Heman.
1 Doamne, Dumnezeul mântuirii mele,
zi şi noapte strig după ajutor înaintea Ta.
2 Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea,
pleacă-Ţi urechea la cererea mea!
3 Mi s-a săturat sufletul de atâtea necazuri
şi viaţa mi-a ajuns în pragul Locuinţei Morţilor.
4 Sunt pus în rândul celor ce se coboară în groapă;
am ajuns ca bărbatul lipsit de putere.
5 Sunt abandonat printre morţi
asemenea celor înjunghiaţi care s-au coborât în mormânt,
de care nu-Ţi mai aduci aminte niciodată
şi care sunt îndepărtaţi din mâna Ta.
6 M-ai aşezat în groapa cea mai de jos,
în locuri întunecoase, în adâncuri.
7 Ţi-ai aşezat mânia peste mine;
m-ai copleşit cu toate valurile Tale.Sela
8 I-ai îndepărtat de la mine pe cei ce mă cunosc,
făcându-mă o urâciune pentru ei.
Sunt închis, fără de scăpare!
9 Mi s-au înceţoşat ochii din pricina necazului.
Strig către Tine, Doamne, în fiecare zi;
îmi întind mâinile spre Tine.
10 Faci Tu oare minuni pentru cei morţi?
Oare sufletele morţilor se scoală ca să Te laude?Sela
11 Oare în mormânt se povesteşte despre îndurarea Ta
şi în Locul Nimicirii[c] despre credincioşia Ta?
12 Oare minunile Tale sunt cunoscute în întuneric
şi dreptatea Ta – pe tărâmul uitării?
13 Eu însă, Doamne, Ţie Îţi cer ajutorul
şi încă din zori Te întâmpin cu rugăciunea mea.
14 Doamne, de ce mi-ai lepădat sufletul
şi Ţi-ai ascuns faţa de mine?
15 Încă din tinereţe am fost necăjit şi aproape de moarte;
am avut de-a face cu spaimele Tale şi am fost deznădăjduit.
16 Mânia Ta a trecut peste mine;
înfricoşările Tale m-au sleit.
17 Toată ziua mă împresoară ca nişte ape,
mă înfăşoară deodată.
18 I-ai îndepărtat de la mine pe apropiaţii mei, pe prietenii mei,
pe cei ce mă cunosc, mă aflu în întuneric.[d]
Psalmul 91
1 Cel ce locuieşte la adăpostul Celui Preaînalt
se odihneşte la umbra Celui Atotputernic[a].
2 De aceea, Îi zic[b] Domnului:
„Refugiul meu, Fortăreaţa mea,
Dumnezeul meu în Care mă încred!“
3 El te va scăpa de laţul păsărarului
şi de ciuma cea distrugătoare.
4 El te va acoperi cu penele Sale,
iar tu te vei adăposti sub aripile Lui;
credincioşia Lui îţi va fi scut şi pavăză.
5 Nu te vei teme de groaza din timpul nopţii,
nici de săgeata care zboară ziua,
6 nici de ciuma care umblă prin întuneric,
nici de molima care pustieşte la miezul zilei.
7 O mie să cadă alături de tine
şi zece mii la dreapta ta,
dar de tine nu se va apropia.
8 Vei privi cu ochii
şi vei vedea răsplătirea celor răi.
9 Pentru că zici Domnului: „Refugiul meu!“
şi faci din Cel Preaînalt fortăreaţa ta[c],
10 Nu te va ajunge nici un rău
şi nici o urgie nu se va apropia de cortul tău.
11 El va da porunci îngerilor Săi cu privire la tine,
ca să te păzească în toate căile tale.
12 Ei te vor purta pe braţele lor,
ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.
13 Aşa vei putea călca peste lei şi peste vipere,
peste leii cei tineri şi peste şerpi.
14 „Pentru că Mă iubeşte, şi Eu îl voi scăpa.
Îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.
15 Mă va chema, iar Eu îi voi răspunde.
Voi fi cu el în necaz,
îl voi izbăvi şi îl voi onora.
16 Îl voi sătura cu viaţă lungă
şi-i voi arăta mântuirea Mea.“
Psalmul 92
Un psalm. Un cântec. Pentru Sabat.
1 Bine este să se aducă laudă Domnului,
să se cânte Numelui Tău, Preaînalte,
2 să se vestească dimineaţa îndurarea Ta
şi credincioşia Ta – noaptea,
3 cu lira cea cu zece corzi, cu harfa[d]
şi în sunet de liră.
4 Căci Tu mă înveseleşti, Doamne, prin ceea ce înfăptuieşti;
la lucrările mâinilor Tale strig de bucurie!
5 Ce măreţe sunt lucrările Tale, Doamne!
Cât de adânci sunt gândurile Tale!
6 Omul fără minte nu cunoaşte acest lucru
şi nebunul nu-l înţelege.
7 Cei răi înmuguresc ca iarba
şi toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea înfloresc,
dar numai ca să fie nimiciţi pe vecie.
8 Însă Tu, Doamne, eşti înălţat pe vecie!
9 Duşmanii Tăi, Doamne, duşmanii Tăi pier!
Sunt îndepărtaţi toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea!
10 Mie însă îmi înalţi puterea[e] ca bivolului sălbatic;
sunt uns cu uleiuri proaspete.
11 Ochii mei au văzut pedepsirea duşmanilor mei,
iar urechile mele au auzit zdrobirea celor răi care se ridicau împotriva mea.
12 Cel drept înmugureşte ca palmierul
şi creşte ca cedrul din Liban.
13 Cei sădiţi în Casa Domnului,
înmuguresc în curţile Dumnezeului nostru.
14 Ei rodesc până la bătrâneţe,
sunt plini de miez şi de verdeaţă,
15 ca să se facă de cunoscut că Domnul este drept.
Stânca mea! În El nu există nedreptate!
Anul de îndurare al Domnului
61 „Duhul Stăpânului Domn este peste Mine,
căci Domnul M-a uns
ca să aduc celor sărmani vestea bună.
El M-a trimis să-i vindec[a] pe cei cu inima zdrobită,
să vestesc celor captivi eliberarea
şi celor legaţi[b] – izbăvirea,
2 să vestesc anul de îndurare[c] al Domnului
şi ziua răzbunării Dumnezeului nostru,
să mângâi pe toţi cei ce jelesc,
3 să le ofer celor ce plâng în Sion –
să le ofer coroană în loc de cenuşă,
untdelemnul bucuriei în locul plânsetului,
mantaua laudei în locul duhului mâhnit.
Vor fi numiţi stejari ai dreptăţii,
un sad al Domnului, care să-I arate slava.
4 Ei vor rezidi vechile ruine
şi vor ridica ceea ce a fost devastat în trecut;
vor restaura cetăţile aflate în ruină,
pe acelea care, timp de generaţii, au rămas devastate.
5 Străinii vor rămâne şi vă vor paşte turmele,
iar fiii străinului vă vor fi plugari şi vieri.
6 Voi însă veţi fi chemaţi preoţi ai Domnului,
veţi fi numiţi slujitori ai Dumnezeului nostru;
vă veţi înfrupta din bogăţiile neamurilor
şi vă veţi lăuda cu bogăţiile lor.
7 În locul ruşinii lor, vor primi îndoită porţie
şi în locul ocării, se vor bucura de moştenirea lor.
Astfel, ei vor moşteni o îndoită parte în ţara lor
şi bucuria veşnică va fi a lor.
8 Căci Eu, Domnul, iubesc dreptatea,
Eu urăsc jaful şi nedreptatea;
îi voi răsplăti cu credincioşie
şi voi încheia un legământ veşnic cu ei.
9 Urmaşii[d] lor vor fi cunoscuţi printre neamuri
şi descendenţii lor printre popoare.
Toţi cei ce-i vor vedea vor recunoaşte
că ei sunt descendenţi care au fost binecuvântaţi de Domnul.
Răutatea oamenilor în zilele din urmă
3 Să ştii că în zilele de pe urmă vor fi vremuri grele. 2 Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, aroganţi, blasfemiatori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, lipsiţi de sfinţenie, 3 fără afecţiune, neînduplecaţi, acuzatori, neînfrânaţi, sălbatici, neiubitori de bine, 4 trădători, nechibzuiţi, încrezuţi, iubitori mai degrabă de plăceri decât de Dumnezeu, 5 având doar o formă de evlavie, dar negându-i puterea. Îndepărtează-te de astfel de oameni! 6 Între aceştia sunt cei care se furişează în case, pun stăpânire pe femeile uşuratice, împovărate de păcate şi călăuzite de diferite pofte, 7 care întotdeauna învaţă, dar nu pot ajunge la cunoaşterea adevărului. 8 Aşa cum Iane şi Iambre[a] i s-au împotrivit lui Moise, tot astfel şi aceşti oameni cu minţi pervertite se împotrivesc adevărului, fiind descalificaţi în ce priveşte credinţa. 9 Dar ei nu vor mai înainta mult, pentru că, la fel ca în cazul celor doi, nebunia lor va fi arătată tuturor.
Îndemnuri pentru Timotei
10 Însă tu ai urmărit îndeaproape învăţătura mea, purtarea mea, scopul meu în viaţă, credinţa mea, răbdarea mea, dragostea mea, fermitatea mea, 11 persecuţiile şi suferinţele, lucrurile care mi s-au întâmplat în Antiohia, în Iconia, în Listra – toate persecuţiile pe care le-am îndurat; dar Domnul m-a scăpat din toate. 12 Toţi cei ce vor să trăiască o viaţă evlavioasă în Cristos Isus vor fi persecutaţi, 13 în timp ce oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, înşelându-i pe alţii şi înşelându-se pe ei înşişi. 14 Însă tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, fiindcă ştii de la cine le-ai învăţat. 15 Din copilărie cunoşti Sfintele Scripturi, care-ţi pot da înţelepciunea ce duce la mântuire prin credinţa în Cristos Isus. 16 Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos pentru învăţătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate, 17 pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi pe deplin echipat pentru orice lucrare bună.
Isus vorbeşte din nou despre moartea şi învierea Sa
32 Ei erau pe drum şi se îndreptau spre Ierusalim. Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau neliniştiţi, iar cei care-L urmau erau speriaţi. Isus i-a luat din nou deoparte pe cei doisprezece şi a început să le vorbească despre ce urma să I se întâmple: 33 „Iată că ne suim spre Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat pe mâna conducătorilor preoţilor şi a cărturarilor. Ei Îl vor condamna la moarte şi-L vor da pe mâna neamurilor, 34 care Îl vor batjocori, Îl vor scuipa, Îl vor biciui şi-L vor omorî. Dar după trei zile va învia.“
Cererea fiilor lui Zebedei
35 Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedei, au venit la El şi I-au zis:
– Învăţătorule, vrem să faci pentru noi orice-Ţi vom cere.
36 Isus i-a întrebat:
– Ce vreţi să fac pentru voi?
37 Ei I-au răspuns:
– Dă-ne voie să şedem unul la dreapta şi altul la stânga Ta, în slava Ta.
38 Isus le-a zis:
– Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care îl beau Eu[a] sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care sunt botezat Eu[b]?
39 – Putem! au răspuns ei.
Isus le-a zis:
– Veţi bea paharul pe care-l voi bea Eu şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care sunt botezat Eu, 40 dar dreptul de a sta la dreapta sau la stânga Mea nu ţine de Mine să-l dau, ci este pentru aceia cărora le-a fost pregătit.
41 Ceilalţi zece, când au auzit, au început să fie indignaţi de Iacov şi Ioan. 42 Isus i-a chemat la El şi le-a zis: „Ştiţi că cei care sunt consideraţi domnitorii neamurilor fac pe stăpânii cu ele, iar mai marii lor se poartă cu tiranie cu ele. 43 Între voi să nu fie aşa! Ci oricine vrea să fie mai mare între voi trebuie să devină slujitorul vostru, 44 iar cel ce vrea să fie primul între voi trebuie să devină sclavul tuturor. 45 Căci Fiul Omului n-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.