Book of Common Prayer
Psalmul 119[a]
1 Ferice de cei integri în căile lor,
care umblă după Legea[b] Domnului.
2 Ferice de cei ce păzesc mărturiile Lui
şi-L caută din toată inima:
3 aceia nu săvârşesc nici o nedreptate
şi umblă pe căile Lui.
4 Tu ne-ai dat orânduirile Tale,
ca să fie păzite cu scumpătate.
5 O, de-ar ţinti căile mele
să păzească orânduirile Tale!
6 Când urmez poruncile Tale,
nu mă ruşinez.
7 Când voi ajunge să cunosc judecăţile Tale cele drepte,
Te voi lăuda în curăţie de inimă.
8 Voi păzi orânduirile Tale:
nu mă părăsi de tot!
9 Cum îşi va păstra tânărul curată cărarea?
Păzind Cuvântul Tău.
10 Te caut din toată inima mea:
nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale!
11 Strâng[c] cuvintele[d] Tale în inima mea,
ca să nu păcătuiesc împotriva Ta.
12 Binecuvântat să fii Tu, Doamne!
Învaţă-mă orânduirile Tale!
13 Buzele mele vestesc
toate judecăţile rostite de gura Ta.
14 Când împlinesc mărturiile Tale, mă bucur
de parcă aş avea toate bogăţiile.
15 Cuget la hotărârile Tale
şi dau atenţie căilor Tale.
16 Îmi găsesc plăcerea în orânduirile Tale;
nu voi uita Cuvântul Tău!
17 Răsplăteşte-i robului Tău cu viaţă
şi voi păzi Cuvântul Tău!
18 Deschide-mi ochii, ca să văd
minunile din Legea Ta!
19 Eu sunt doar un străin pe pământ:
nu-Ţi ascunde de mine poruncile Tale!
20 Sufletul mi se topeşte de dor
după judecăţile Tale, tot timpul.
21 Tu-i mustri pe cei îngâmfaţi, pe cei blestemaţi,
pe cei ce se rătăcesc de la poruncile Tale.
22 Îndepărtează de la mine ocara şi dispreţul,
căci păzesc mărturiile Tale!
23 Prinţii stau şi vorbesc împotriva mea,
dar robul Tău cugetă la orânduirile Tale.
24 Mărturiile Tale sunt desfătarea mea,
sunt sfetnicii mei.
Psalmul 12
Pentru dirijor. De cântat în şeminit[a]. Un psalm al lui David.
1 Vino în ajutor, Doamne, căci se duc cei evlavioşi[b]
şi pier cei credincioşi dintre fiii oamenilor!
2 În zadar se linguşesc unul pe altul
şi vorbesc de la inimă la inimă.
3 Nimicească Domnul buzele linguşitoare
şi limba lăudăroasă,
4 pe cei care zic: „Cu limba noastră vom reuşi;
suntem stăpânii buzelor noastre! Cine poate stăpâni peste noi?“
5 „Din pricina violenţei faţă de cel sărman şi a strigătelor celui nevoiaş,
chiar acum Mă voi ridica, zice Domnul,
şi-i voi mântui de prigonitorul lor.“
6 Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate,
ca argintul purificat într-un cuptor de pământ,
rafinat de şapte ori.
7 Tu, Doamne, ne vei păzi,
Tu ne vei păzi în veci de asemenea oameni[c].
8 Cei răi mişună peste tot,
când ticăloşia este înălţată printre fiii oamenilor.
Psalmul 13
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1 Până când, Doamne? Mă vei uita pentru totdeauna?
Până când Îţi vei ascunde faţa de mine?
2 Până când să mă frământ în sufletul meu
şi să găsesc zi de zi în inima mea întristare?
Până când să mă tot biruie duşmanul meu?
3 Ia aminte la necazul meu, Doamne, Dumnezeul meu!
Luminează-mi ochii, ca să nu mă apuce somnul morţii,
4 ca să nu zică duşmanul meu: „L-am biruit!“
şi să nu se bucure prigonitorii mei când sunt doborât.
5 Dar eu mă încred în îndurarea Ta
şi inima mea se bucură de mântuirea Ta.
6 Mă voi bucura în Domnul,
căci El mi-a făcut bine!
Psalmul 14
Pentru dirijor. Al lui David.
1 Nebunul[d] zice în inima lui:
„Nu este Dumnezeu!“
S-au pervertit oamenii, săvârşesc fapte îngrozitoare;
nu mai există nici unul care să facă binele.
2 Domnul Îşi pleacă privirea din ceruri
peste fiii oamenilor,
ca să vadă dacă există vreunul care să aibă pricepere,
vreunul care să-L caute pe Dumnezeu.
3 Toţi s-au rătăcit,
cu toţii au devenit corupţi!
Nu mai există nici unul care să facă binele,
nici unul măcar!
4 Oare n-au minte cei ce săvârşesc nelegiuirea,
cei ce-mi mănâncă poporul ca pe pâine
şi nu-L cheamă pe Domnul?
5 Chiar acolo unde sunt îi va apuca groaza,
căci Dumnezeu este cu neamul celor drepţi.
6 Râdeţi voi de planul celui sărman,
dar Domnul este adăpostul lui!
7 O, de ar veni din Sion izbăvirea lui Israel?
Când Domnul va aduce înapoi captivii poporului Său,[e]
să se înveselească Iacov
şi să se bucure Israel!
3 Regele Zedechia a trimis pe Iehucal, fiul lui Şelemia, şi pe preotul Ţefania, fiul lui Maaseia, la profetul Ieremia să-i spună: „Te rugăm, mijloceşte pentru noi înaintea Domnului, Dumnezeul nostru.“
4 Pe atunci, Ieremia era liber să umble prin popor, căci încă nu fusese aruncat în temniţă. 5 Oştirea lui Faraon ieşise din Egipt, iar când caldeenii, care asediau Ierusalimul, au auzit vestea aceasta, s-au retras din Ierusalim.
6 Cuvântul Domnului a venit la profetul Ieremia şi i-a zis: 7 „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Spuneţi-i regelui lui Iuda care v-a trimis la Mine că oştirea lui Faraon, care a ieşit din Egipt pentru a vă veni în ajutor, se va întoarce înapoi în ţara ei, în Egipt, 8 iar caldeenii vor reveni şi vor lupta împotriva acestei cetăţi; ei o vor cuceri şi îi vor da foc.»“
9 „Aşa vorbeşte Domnul: «Nu vă înşelaţi singuri, zicând: ‘Caldeenii se vor depărta definitiv de la noi!’, căci ei nu se vor depărta. 10 Şi chiar dacă aţi birui întreaga oştire a caldeenilor, care se luptă împotriva voastră, şi ar mai rămâne dintre ei doar câţiva oameni răniţi în corturile lor, tot se vor ridica şi vor da foc acestei cetăţi!»“
11 După ce oştirea caldeenilor s-a retras din faţa Ierusalimului de frica oştirii lui Faraon, 12 Ieremia a vrut să iasă din Ierusalim ca să meargă în teritoriul lui Beniamin, pentru a intra în posesia proprietăţii pe care o avea în mijlocul poporului de acolo. 13 Când profetul Ieremia a ajuns însă la Poarta lui Beniamin, căpitanul gărzilor, al cărui nume era Ireia, fiul lui Şelemia, fiul lui Hanania, a pus mâna pe el, zicându-i:
– Tu vrei să dezertezi la caldeeni!
14 – Ceea ce spui este o minciună! i-a răspuns Ieremia. Nu vreau să dezertez la caldeeni.
Dar Ireia nu l-a ascultat, ci l-a înşfăcat şi l-a dus înaintea conducătorilor. 15 Aceştia s-au mâniat pe Ieremia, l-au bătut şi l-au întemniţat în casa scribului Ionatan pe care o transformaseră în temniţă. 16 Ieremia a fost pus într-o celulă subterană a temniţei[a] şi acolo a stat multă vreme. 17 Apoi regele Zedechia a trimis după el, iar Ieremia a fost adus la palat. Acolo regele l-a întrebat în secret:
– Ai vreun cuvânt din partea Domnului?
– Da, i-a răspuns Ieremia. Vei fi dat în mâinile împăratului Babilonului.
18 Ieremia i-a mai zis regelui Zedechia:
– Cu ce am greşit faţă de tine, faţă de slujitorii tăi şi faţă de poporul acesta de m-aţi aruncat în temniţă? 19 Unde vă sunt profeţii care profeţeau că împăratul Babilonului nu va veni împotriva voastră şi împotriva ţării acesteia? 20 Acum, stăpâne, regele meu, te rog, ascultă-mă! Fie bine primită cererea mea înaintea ta! Nu mă trimite înapoi în casa scribului Ionatan, ca nu cumva să mor acolo!
21 Regele Zedechia a poruncit ca Ieremia să fie pus în curtea temniţei şi să i se dea în fiecare zi pâine de pe Strada Brutarilor, până când avea să se termine toată pâinea din cetate. Şi astfel Ieremia a rămas în curtea temniţei.
13 De aceea, cel care vorbeşte într-o limbă să se roage şi pentru puterea de a o traduce. 14 Căci, dacă mă rog într-o limbă, duhul meu se roagă, însă mintea mea este neroditoare. 15 Aşadar, ce voi face? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea, voi cânta laude cu duhul, dar voi cânta laude şi cu mintea. 16 Când tu mulţumeşti doar cu duhul, cum poate cineva, care nu înţelege[a], să ia parte la întâlnire şi să spună „Amin!“ la mulţumirea ta, dacă el nu ştie ce spui? 17 Tu poţi mulţumi bine, însă celălalt nu este zidit. 18 Eu Îi mulţumesc lui Dumnezeu că vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi, 19 dar în biserică vreau mai degrabă să spun cinci cuvinte cu mintea mea, pentru a-i învăţa pe alţii, decât zece mii de cuvinte într-o altă limbă.
20 Fraţilor, nu fiţi copii în gândire, ci fiţi copii în ce priveşte răul, iar în gândire fiţi maturi. 21 În Lege este scris:
„Într-o altă limbă
şi prin buze străine
voi vorbi acestui popor,
dar nici atunci nu Mă vor asculta, zice Domnul.“[b]
22 Astfel, limbile sunt un semn[c] nu pentru credincioşi, ci pentru necredincioşi, în timp ce profeţia nu este un semn pentru necredincioşi, ci pentru credincioşi. 23 De aceea, dacă se adună întreaga biserică şi toţi vorbesc în limbi şi intră cineva care nu înţelege sau intră nişte necredincioşi, oare nu vor spune ei că v-aţi ieşit din minţi? 24 Dar dacă toţi profeţiţi şi intră un necredincios sau cineva care nu înţelege, va fi mustrat de toţi, va fi judecat de toţi, 25 vor fi descoperite gândurile secrete ale inimii lui şi astfel va cădea la pământ şi I se va închina lui Dumnezeu, spunând: „Într-adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru!“
24 Un ucenic nu este mai presus de învăţătorul său şi un sclav nu este mai presus de stăpânul său. 25 Îi este de ajuns ucenicului să fie ca învăţătorul său şi sclavului – ca stăpânul său. Dacă pe stăpânul casei l-au numit «Beelzebul»[a], cu cât mai mult îi vor numi aşa pe cei din casa Lui!
Teamă de Dumnezeu, nu de oameni
26 Aşadar, să nu vă temeţi de ei! Căci nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, şi nimic ascuns, care nu va fi făcut cunoscut! 27 Ceea ce vă spun Eu la întuneric voi să spuneţi la lumină şi ceea ce auziţi şoptindu-se la urechile voastre să vestiţi de pe acoperişurile caselor! 28 Nu vă temeţi de cei ce omoară trupul, dar care nu pot omorî sufletul! Ci temeţi-vă mai degrabă de Cel Ce poate să distrugă şi sufletul, şi trupul, în Gheenă. 29 Nu se vând oare două vrăbii pe un assarion[b]? Şi totuşi, nici măcar una dintre ele nu cade la pământ fără voia Tatălui vostru! 30 Cât despre voi, chiar şi firele de păr din cap, toate vă sunt numărate! 31 Deci nu vă temeţi! Voi sunteţi mai valoroşi decât multe vrăbii!
32 Aşadar, pe oricine Mă va mărturisi în faţa oamenilor îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. 33 Însă de oricine se va lepăda de Mine în faţa oamenilor mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.