Book of Common Prayer
145 Strig din toată inima; răspunde-mi, Doamne!
Voi împlini[a] orânduirile Tale.
146 Te chem; mântuieşte-mă,
iar eu voi păzi mărturiile Tale.
147 Mă trezesc înaintea zorilor ca să strig la Tine
şi aştept să se împlinească cuvintele Tale.
148 Ochii îmi stau deschişi în timpul străjilor nopţii[b]
ca să cuget la cuvintele Tale.
149 Ascultă-mi glasul, după bunătatea Ta,
Doamne, după judecăţile Tale, înviorează-mă!
150 Se apropie cei ce urmăresc nelegiuirea;
ei s-au depărtat de Legea Ta.
151 Doamne, Tu eşti aproape,
iar toate poruncile Tale sunt adevărate.
152 Cu mult timp în urmă am aflat de mărturiile Tale,
căci le-ai statornicit pe vecie.
153 Ia aminte la necazul meu şi salvează-mă,
căci nu am dat uitării Legea Ta!
154 Apără-mi pricina şi răscumpără-mă!
Îndură-te de mine după promisiunea Ta!
155 Mântuirea este departe de cei răi,
deoarece ei nu caută să împlinească orânduirile Tale.
156 Doamne, multe sunt îndurările Tale!
Înviorează-mă după judecăţile Tale!
157 Mulţi sunt şi prigonitorii, şi duşmanii mei,
dar de la mărturiile Tale eu tot nu mă abat!
158 Mă uit cu scârbă la cei necredincioşi,
la cei ce nu păzesc cuvintele Tale.
159 Ia aminte, căci iubesc hotărârile Tale!
Doamne, înviorează-mă după îndurarea Ta!
160 Natura[c] Cuvântului Tău este adevărul
şi fiecare judecată a Ta este dreaptă pe vecie!
161 Nişte prinţi mă prigonesc pe nedrept,
dar inima mea tremură doar la Cuvântul Tău!
162 Eu mă bucur de cuvintele Tale
ca cel ce a găsit multă pradă.
163 Urăsc înşelătoria, n-o pot suferi,
dar iubesc Legea Ta!
164 Te laud de şapte ori pe zi,
din pricina judecăţilor Tale celor drepte.
165 Cei ce iubesc Legea Ta au parte de multă pace
şi nimic nu îi poate face să se împiedice.
166 Doamne, nădăjduiesc în mântuirea Ta,
împlinind poruncile Tale.
167 Sufletul meu păzeşte mărturiile Tale
şi le iubeşte mult.
168 Păzesc hotărârile şi mărturiile Tale,
căci toate căile mele sunt înaintea Ta.
169 Doamne, fie ca strigătul meu să ajungă până la Tine:
„Dă-mi pricepere după Cuvântul Tău!“
170 Fie ca ruga mea să ajungă până la Tine:
„Izbăveşte-mă după promisiunea Ta!“
171 Buzele mele Te vor lăuda,
căci m-ai învăţat orânduirile Tale!
172 Limba mea va cânta cuvintele Tale,
căci toate poruncile Tale sunt drepte.
173 Mâna Ta să-mi vină în ajutor,
căci hotărârile Tale le aleg.
174 Doamne, tânjesc după mântuirea Ta,
iar Legea Ta este desfătarea mea.
175 Fie ca sufletul meu să trăiască şi atunci Te va lăuda,
iar judecăţile Tale mă vor sprijini la aceasta.
176 Rătăcesc ca o oaie pierdută! Caută-l pe robul Tău,
căci eu nu am uitat poruncile Tale!
Psalmul 128
Un cântec de pelerinaj
1 Ferice de oricine se teme de Domnul
şi umblă pe căile Lui!
2 Căci atunci vei mânca din munca mâinilor tale,
vei fi fericit şi-ţi va fi bine.
3 Soţia ta va fi ca o viţă roditoare
în locurile retrase ale casei tale,
fiii tăi vor fi ca lăstarii de măslin
împrejurul mesei tale.
4 Aşa este binecuvântat bărbatul
care se teme de Domnul.
5 Domnul să te binecuvânteze din Sion,
ca să vezi propăşirea Ierusalimului
în toate zilele vieţii tale
6 şi să-i vezi pe fiii fiilor tăi!
Pacea să fie peste Israel!
Psalmul 129
Un cântec de pelerinaj
1 „Mult m-au mai duşmănit încă din tinereţea mea“
– să spună acum Israel lucrul acesta!
2 „Mult m-au mai duşmănit încă din tinereţea mea,
dar nu m-au biruit.
3 Pe spatele meu au arat plugarii
şi au tras brazde lungi.
4 Însă Domnul este drept;
El a tăiat funiile celor răi.“
5 Să se ruşineze şi să dea înapoi
toţi cei ce urăsc Sionul.
6 Să fie ca iarba de pe acoperişuri,
care se usucă înainte de a fi smulsă.
7 Secerătorul nu-şi umple mâna cu ea
şi cel ce leagă snopii nu-şi încarcă braţul cu ea.
8 Trecătorii să nu zică:
„Fie binecuvântarea Domnului cu voi!“
sau „Vă binecuvântăm în Numele Domnului!“[a]
Psalmul 130
Un cântec de pelerinaj
1 Din adâncuri strig, Doamne!
2 Stăpâne, ascultă glasul meu!
Fie urechile Tale cu luare-aminte
la glasul cererii mele!
3 Dacă Tu, Stăpâne, ai păstra aducerea aminte a vinii noastre,
cine ar putea sta în picioare?
4 Dar la Tine este iertarea,
ca astfel să fii de temut.
5 Aştept pe Domnul.
Sufletul meu aşteaptă
şi nădăjduieşte în Cuvântul Lui.
6 Sufletul meu Îl aşteaptă pe Stăpânul
mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa,
da, mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa.
7 Israele, nădăjduieşte în Domnul,
căci îndurarea este a Domnului
şi la El găsim belşug de răscumpărare!
8 El îl răscumpără pe Israel
din toate vinovăţiile sale.
14 Preotul Hilchia, Ahikam, Acbor, Şafan şi Asaia s-au dus la profetesa Hulda, soţia lui Şalum, fiul lui Tikva, fiul lui Hasra, păzitorul veşmintelor, care locuia în Ierusalim, în cartierul cel nou[a]. Ei au vorbit cu ea 15 şi ea le-a răspuns: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel; să spuneţi omului care v-a trimis la mine, 16 că aşa vorbeşte Domnul: «Iată că voi aduce nenorocirea asupra acestui loc şi asupra locuitorilor lui, potrivit cu tot ce este scris în Cartea pe care a citit-o regele lui Iuda. 17 Pentru că M-au părăsit şi au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-Mă prin toate faptele lor[b], mânia Mea se va aprinde împotriva acestui loc şi nu se va stinge.» 18 Totodată spuneţi-i regelui lui Iuda, care v-a trimis să-L întrebaţi pe Domnul, următoarele: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, cu privire la cuvintele pe care le-ai auzit: 19 ‘Pentru că ţi s-a înduioşat inima şi te-ai smerit înaintea Domnului, când ai auzit ce am rostit împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui, – că vor ajunge de spaimă şi de blestem, – pentru că ţi-ai sfâşiat hainele şi ai plâns înaintea Mea, iată că şi Eu am auzit, zice Domnul! 20 De aceea te voi adăuga la strămoşii tăi şi vei fi aşezat în pace în mormântul tău, astfel că nu vei vedea toată nenorocirea pe care o voi aduce asupra acestui loc şi asupra locuitorilor lui.’»“ Ei i-au adus regelui răspunsul acesta.
Reforma religioasă din timpul lui Iosia
23 Atunci regele Iosia i-a strâns la el pe toţi cei din sfatul bătrânilor[c] lui Iuda şi ai Ierusalimului. 2 Apoi s-a dus la Casa Domnului împreună cu toţi bărbaţii lui Iuda, cu toţi locuitorii Ierusalimului, cu preoţii şi cu profeţii, cu întreg poporul, de la mic la mare, şi a citit în auzul lor toate cuvintele Cărţii Legământului, care a fost găsită în Casa Domnului. 3 Regele a stat în picioare lângă stâlpul său şi a încheiat un legământ înaintea Domnului, hotărându-se să-L urmeze pe Domnul şi să păzească poruncile, mărturiile şi hotărârile Lui din toată inima şi din tot sufletul lui, împlinind astfel cuvintele acestui legământ, scrise în cartea aceasta. Şi tot poporul a intrat în legământ.
23 Eu am primit de la Domnul ceea ce v-am dat, şi anume că Domnul Isus, în noaptea în care a fost trădat, a luat o pâine 24 şi, după ce a mulţumit[a], a frânt-o şi a zis: „Acesta este trupul Meu pentru voi; să faceţi acest lucru în amintirea Mea!“ 25 În acelaşi fel, după masă, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este Noul Legământ în sângele Meu; ori de câte ori beţi din el, să faceţi lucrul acesta în amintirea Mea!“[b] 26 Căci ori de câte ori mâncaţi această pâine şi beţi acest pahar, vestiţi moartea Domnului, până va veni El.
27 De aceea, oricine mănâncă pâinea sau bea paharul Domnului într-un mod nevrednic, va fi vinovat de păcat împotriva trupului şi sângelui Domnului. 28 Fiecare trebuie să se cerceteze pe sine şi abia apoi să mănânce pâinea şi să bea paharul, 29 pentru că acela care mănâncă şi bea fără să distingă trupul Domnului, mănâncă şi bea judecata împotriva lui însuşi. 30 De aceea mulţi dintre voi sunt slabi şi bolnavi, şi destul de mulţi dorm[c]. 31 Dar dacă ne cercetăm, nu mai suntem judecaţi. 32 Însă când suntem judecaţi de către Domnul suntem disciplinaţi, ca să nu fim condamnaţi împreună cu lumea. 33 Astfel, fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi, aşteptaţi-vă unul pe altul! 34 Dacă cineva este flămând, să mănânce acasă, ca să nu vă adunaţi pentru condamnarea voastră! Celelalte lucruri le voi rezolva când voi veni.
Chemarea lui Matei; Isus stă la masă cu „păcătoşii“
9 Plecând mai departe de acolo, Isus a văzut un om, numit Matei, şezând la masa unde se colectau taxele[a] şi i-a zis: „Urmează-Mă!“. El s-a ridicat şi L-a urmat.
10 În timp ce Isus stătea la masă în casa lui Matei, iată că mulţi colectori de taxe şi păcătoşi[b] au venit să ia masa împreună cu El şi cu ucenicii Săi.
11 Când au văzut fariseii lucrul acesta, i-au întrebat pe ucenicii lui Isus:
– De ce mănâncă Învăţătorul vostru cu colectorii de taxe şi cu păcătoşii?
12 Însă Isus i-a auzit şi le-a zis:
– Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. 13 Duceţi-vă să învăţaţi ce înseamnă: „Milă doresc, nu jertfă!“[c] Căci Eu n-am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi.
Întrebarea ucenicilor lui Ioan despre post
14 Atunci ucenicii lui Ioan au venit la El şi L-au întrebat:
– De ce noi şi fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc deloc?
15 Isus le-a răspuns:
– Se pot jeli nuntaşii atâta vreme cât mirele este cu ei? Vor veni însă zilele când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti. 16 Nimeni nu pune o bucată de pânză nouă la o haină veche, căci peticul se va desprinde din haină şi ruptura se va face mai mare. 17 Şi nimeni nu pune vinul nou în burdufuri vechi. Dacă face aşa, burdufurile se vor crăpa, vinul se va vărsa şi burdufurile vor fi distruse. Ci vinul nou se pune în burdufuri noi şi astfel se păstrează amândouă.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.