Book of Common Prayer
Psalmul 118
1 Mulţumiţi-I Domnului, căci este bun,
căci veşnică-I este îndurarea!
2 Israel să zică:
„Veşnică-I este îndurarea!“
3 Casa lui Aaron să zică:
„Veşnică-I este îndurarea!“
4 Cei ce se tem de Domnul să zică:
„Veşnică-I este îndurarea!“
5 În mijlocul necazului L-am chemat pe Domnul
şi Domnul mi-a răspuns şi m-a scos la loc larg.
6 Domnul este de partea mea;[a] de aceea nu mă voi teme.
Ce-mi poate face un om?!
7 Domnul este de partea mea; El este ajutorul meu.
De aceea voi privi triumfător la cei ce mă urăsc.
8 Mai bine să cauţi scăparea la Domnul,
decât să te încrezi în om.
9 Mai bine să cauţi scăparea la Domnul,
decât să te încrezi în cei mari.
10 Toate neamurile mă înconjurau,
dar le-am nimicit în Numele Domnului.
11 Mă încercuiau, da, mă împresurau,
dar le-am respins în Numele Domnului.
12 Mă împresurau ca nişte albine,
dar au fost stinse ca un foc de paie:
le-am respins în Numele Domnului.
13 Eram împins cu putere, ca să cad,
dar Domnul m-a ajutat.
14 Domnul este tăria şi cântarea mea;
El a devenit mântuirea mea.
15 Strigăte de bucurie şi de izbăvire
se înalţă din corturile celor drepţi;
dreapta Domnului aduce izbânda.
16 Dreapta Domnului este înălţată;
dreapta Domnului aduce izbânda.
17 Nu voi muri, ci voi trăi
şi voi povesti lucrările Domnului.
18 Domnul m-a disciplinat aspru,
dar nu m-a dat morţii.
19 Deschideţi-mi porţile dreptăţii,
ca să intru să-L laud pe Domnul!
20 Aceasta este poarta Domnului;
cei drepţi intră pe ea.
21 Te voi lăuda, căci mi-ai răspuns
şi mi-ai dat izbăvire.
22 Piatra pe care au respins-o zidarii,
a devenit piatra din capul unghiului.
23 Domnul a făcut acest lucru.
El este o minune în ochii noştri.
24 Aceasta este ziua pe care Domnul a rânduit-o,
pentru ca noi să ne veselim şi să ne bucurăm în ea.
25 Doamne, Te rugăm, mântuieşte-ne!
Doamne, Te rugăm, dă-ne izbândă!
26 Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului !
Vă binecuvântăm din Casa Domnului.
27 Domnul este Dumnezeu
şi El ne luminează.
Legaţi cu funii jertfa
şi aduceţi-o până la coarnele altarului![b]
28 Tu eşti Dumnezeul meu şi Te voi lăuda!
Tu eşti Dumnezeul meu şi Te voi înălţa!
29 Mulţumiţi-I Domnului, căci este bun,
căci veşnică-I este îndurarea!
Psalmul 145[a]
O cântare de laudă. Al lui David.
1 Te voi înălţa, Dumnezeul meu, Împărate!
Voi binecuvânta Numele Tău în veci de veci!
2 Te voi binecuvânta în fiecare zi,
voi lăuda Numele Tău în veci de veci!
3 Domnul este mare şi foarte vrednic de laudă!
Măreţia Lui nu are margini!
4 Fiecare generaţie va lăuda lucrările Tale:
să vestească cu toţii isprăvile Tale!
5 Voi spune despre splendoarea slavei măreţiei Tale
şi voi istorisi despre minunile Tale![b]
6 Oamenii vor vorbi despre puterea Ta cea înfricoşătoare,
iar eu voi povesti despre măreţia Ta.
7 Vor trâmbiţa aducerea-aminte a marii Tale bunătăţi
şi vor aclama cu bucurie dreptatea Ta.
8 Domnul este binevoitor şi milos,
încet la mânie şi bogat în îndurare.
9 Domnul este bun cu toţi,
îndurarea Lui se întinde peste toate lucrările Sale.
10 Toate lucrările Tale Te vor lăuda, Doamne,
iar credincioşii Tăi Te vor binecuvânta!
11 Vor mărturisi despre slava împărăţiei Tale
şi vor vorbi despre măreţia Ta,
12 ca să facă cunoscut fiilor oamenilor isprăvile Tale
şi slava splendorii împărăţiei Tale.
13 Împărăţia Ta este o împărăţie veşnică
şi stăpânirea Ta dăinuie din generaţie în generaţie.
Domnul este credincios tuturor promisiunilor Sale
şi plin de îndurare faţă de tot ce a creat.[c]
14 Domnul îi sprijină pe toţi cei ce cad
şi îi îndreaptă pe toţi cei încovoiaţi!
15 Ochii tuturor se îndreaptă cu nădejde către Tine,
iar Tu le dai hrana la vreme.
16 Îţi deschizi mâna
şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă.
17 Domnul este drept în toate căile Sale
şi plin de îndurare faţă de tot ce a făcut!
18 Domnul este aproape de toţi cei ce-L cheamă,
de toţi cei ce-L cheamă în adevăr.
19 El împlineşte dorinţa celor ce se tem de El,
aude strigătul lor după ajutor şi-i salvează.
20 Domnul este păzitorul tuturor celor ce-L iubesc,
dar îi nimiceşte pe toţi cei răi.
21 Gura mea va rosti lauda Domnului
şi orice făptură să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt
pentru totdeauna.
Boala şi însănătoşirea lui Ezechia
20 În acele zile Ezechia s-a îmbolnăvit şi era aproape de moarte. Profetul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Pune-ţi casa în rânduială căci vei muri! Nu te vei mai face bine!»“ 2 Atunci Ezechia s-a întors cu faţa spre perete şi s-a rugat Domnului astfel: 3 „Doamne, Te rog, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Ta cu credincioşie şi din toată inima şi am făcut ce este bine înaintea Ta.“ Şi Ezechia a plâns cu amar. 4 Isaia încă nu părăsise curtea din mijloc şi Cuvântul Domnului a venit la el, spunându-i: 5 „Întoarce-te şi spune-i lui Ezechia, conducătorul poporului Meu, că aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul strămoşului său David: «Ţi-am auzit rugăciunea şi ţi-am văzut lacrimile. Iată că te voi vindeca. În a treia zi te vei duce la Casa Domnului. 6 Voi adăuga vieţii tale încă cincisprezece ani şi te voi izbăvi pe tine şi cetatea aceasta din mâna împăratului Asiriei. Voi apăra această cetate de dragul Meu şi de dragul robului Meu David.»“
7 Apoi Isaia a zis: „Aduceţi o turtă de smochine!“ Ei au adus-o şi după ce au pus-o pe bubă, Ezechia s-a vindecat.
8 Ezechia îl întrebase pe Isaia:
– Care va fi semnul prin care voi şti că Domnul mă va vindeca şi că mă voi duce la Casa Domnului a treia zi?
9 Isaia îi răspunsese:
– Acesta este semnul din partea Domnului pentru tine, prin care vei cunoaşte că Domnul va împlini cuvântul pe care l-a rostit: „Să treacă umbra zece trepte înainte sau înapoi?“
10 – E ceva neînsemnat ca umbra să treacă zece trepte înainte, a răspuns Ezechia. Mai bine să treacă zece trepte înapoi.
11 Profetul Isaia L-a chemat pe Domnul şi El a făcut ca umbra să treacă înapoi zece trepte pe cadranul lui Ahaz.
Solia babiloniană la Ierusalim
12 În acea perioadă, Merodak-Baladan[a], fiul lui Baladan, rege al Babilonului[b], i-a trimis lui Ezechia scrisori şi un dar, fiindcă auzise că Ezechia fusese bolnav. 13 Ezechia i-a primit pe soli şi le-a arătat tot ce era în vistieria sa: argintul, aurul, mirodeniile şi uleiul de preţ, armamentul lui şi tot ce se afla în magaziile lui. Nu a rămas nimic în palatul sau în regatul său, pe care Ezechia să nu li-l fi arătat.
14 Atunci profetul Isaia a venit la regele Ezechia şi l-a întrebat:
– Ce au zis oamenii aceia şi de unde au venit?
Ezechia i-a răspuns:
– Au venit dintr-o ţară îndepărtată, din Babilon.
15 – Ce au văzut în palatul tău? l-a mai întrebat profetul.
– Au văzut tot ceea ce este în palatul meu, a răspuns Ezechia, şi nu a rămas nimic în magaziile mele pe care să nu li-l fi arătat.
16 Atunci Isaia i-a zis lui Ezechia:
– Ascultă Cuvântul Domnului: 17 „Iată, vin zile când tot ce este în palatul tău şi tot ce au agonisit strămoşii tăi până în ziua aceasta, va fi dus la Babilon; nu va mai fi lăsat nimic, zice Domnul. 18 Unii dintre propriii tăi fii, care ţi s-au născut, îţi vor fi luaţi şi vor fi făcuţi eunuci în palatul împăratului Babilonului.“
19 Ezechia i-a zis lui Isaia:
– Cuvântul Domnului pe care l-ai rostit este bun. „De ce nu“, se gândea el, „atâta vreme cât în timpul vieţii mele va fi pace şi siguranţă?“
20 Celelalte fapte ale lui Ezechia, toate isprăvile lui, cum a făcut iazul şi canalul prin care a adus apă în cetate, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? 21 Ezechia s-a culcat alături de părinţii săi, iar în locul lui a domnit fiul său Manase.
Uciderea lui Iacov şi întemniţarea lui Petru
12 Cam în aceeaşi vreme, regele Irod[a] a pus mâna pe unii din biserică ca să-i chinuiască. 2 El l-a omorât cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. 3 Când a văzut că lucrul acesta place iudeilor, l-a mai arestat şi pe Petru. Era în timpul Sărbătorii Azimelor. 4 După ce l-a arestat, l-a aruncat în închisoare, lăsându-l pe mâna a patru grupe[b] de câte patru soldaţi, ca să-l păzească. El intenţiona ca, după Paşte, să-l scoată afară, înaintea poporului. 5 În timp ce Petru era păzit în închisoare, biserica se ruga cu înflăcărare lui Dumnezeu pentru el.
Eliberarea miraculoasă a lui Petru
6 În noaptea de dinaintea zilei când Irod urma să-l scoată afară, înaintea poporului, Petru dormea între doi soldaţi, legat cu două lanţuri, iar nişte gărzi păzeau închisoarea, stând în faţa porţii. 7 Şi iată că un înger al Domnului a apărut deodată şi o lumină a strălucit în celula închisorii. El l-a trezit pe Petru, lovindu-l în coastă, şi i-a zis: „Ridică-te repede!“ Lanţurile i-au căzut de la mâini. 8 Apoi îngerul i-a zis: „Încinge-ţi mijlocul şi leagă-ţi sandalele!“ El a făcut întocmai. Îngerul i-a mai zis: „Înfăşoară-te în manta şi urmează-mă!“ 9 Petru l-a urmat şi a ieşit afară, dar nu ştia dacă este adevărat ceea ce făcea îngerul: i se părea că vede o viziune. 10 După ce au trecut de prima şi de a doua gardă, au ajuns la poarta de fier care dă în cetate, iar ea li s-a deschis de la sine. Au ieşit şi au luat-o pe o stradă; şi, deodată, îngerul a plecat de la el. 11 Când s-a dezmeticit, Petru şi-a zis: „Acum ştiu într-adevăr că Domnul Şi-a trimis îngerul şi m-a salvat din mâna lui Irod şi de la tot ce aştepta poporul iudeu să se întâmple!“ 12 Dându-şi bine seama de aceasta, s-a dus acasă la Maria, mama lui Ioan, numit şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi oameni şi se rugau. 13 A bătut la uşa pridvorului şi o slujnică, pe nume Roda, a venit să deschidă. 14 Ea a recunoscut glasul lui Petru şi, de bucurie, în loc să deschidă uşa a alergat înăuntru şi a dat de ştire că Petru se află înaintea uşii. 15 Ei i-au zis: „Ţi-ai ieşit din minţi!“ Dar ea insista şi susţinea că este aşa cum spune ea. Ei însă ziceau: „Este îngerul lui!“[c] 16 Petru însă continua să bată, aşa că au deschis şi au rămas uluiţi când l-au văzut. 17 El le-a făcut semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum l-a scos Domnul din închisoare şi apoi a zis: „Spuneţi-le aceste lucruri lui Iacov[d] şi celorlalţi fraţi!“ După aceea a ieşit şi a plecat în alt loc.
Învierea fiului văduvei din Nain
11 Curând după aceea, Isus S-a dus într-o cetate, numită Nain, iar ucenicii Lui şi o mare mulţime de oameni au mers cu El. 12 Când S-a apropiat de poarta cetăţii, tocmai era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei lui, care era văduvă. O mulţime destul de mare de oameni din cetate erau împreună cu ea. 13 Când Domnul a văzut-o, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!“
14 Apoi S-a dus şi a atins sicriul[a], iar cei care-l duceau s-au oprit. Isus a zis: „Tinere, ţie îţi vorbesc: ridică-te!“ 15 Mortul s-a ridicat şi a început să vorbească, iar Isus l-a dat mamei sale.
16 Pe toţi i-a cuprins frica şi Îl slăveau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet s-a ridicat între noi!“ şi „Dumnezeu a venit în ajutorul poporului Său!“ 17 Vestea aceasta despre El s-a răspândit în toată Iudeea[b] şi în toate împrejurimile.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.