Book of Common Prayer
33 El preface râurile în pustiu
şi izvoarele de ape în pământ uscat
34 şi pământul roditor în pământ sterp,
din pricina răutăţii locuitorilor ţării.
35 El preface pustia într-o vale cu apă
şi ţinutul arid în izvoare de ape.
36 Aşază acolo pe cei flămânzi,
iar ei îşi întemeiază o cetate în care să locuiască,
37 îşi seamănă ogoare, îşi plantează vii
şi au recolte bogate.
38 El îi binecuvântează, astfel încât se înmulţesc foarte mult,
iar vitele nu li le împuţinează.
39 Când sunt împuţinaţi şi umiliţi
din pricina asupririi, a necazului şi a suferinţei,
40 El revarsă dispreţ asupra nobililor
şi-i face să rătăcească prin pustietate fără drum.
41 Îi ridică însă pe cei nevoiaşi din sărăcie
şi le înmulţeşte familiile ca pe o turmă.
42 Cei drepţi văd şi se bucură
şi orice nedreptate îşi închide gura.
43 Cine este înţelept, să păzească aceste lucruri
şi să ia aminte la marea îndurare a Domnului!
Psalmul 108
Un cântec. Un psalm al lui David.
1 Inima mea este pregătită, Dumnezeule;
voi cânta şi voi suna din instrumentele mele.
Trezeşte-te, suflet al meu!
2 Treziţi-vă, harfă şi liră!
Voi trezi zorii[a].
3 Doamne, Te voi lăuda printre popoare,
Îţi voi cânta printre neamuri.
4 Căci îndurarea Ta este mai înaltă decât cerurile,
iar credincioşia Ta este mai presus de nori!
5 Fii înălţat, Dumnezeule, mai presus de ceruri
şi fie slava Ta peste întreg pământul!
6 Pentru ca preaiubiţii Tăi să fie salvaţi,
dă izbăvire prin dreapta Ta şi răspunde-mi!
7 Dumnezeu a vorbit în sfinţenia Sa[b]:
„Voi triumfa, voi împărţi Şehemul
şi voi măsura valea Sucot!
8 Al Meu este Ghiladul, al Meu este şi Manase;
Efraim este coiful Meu,
iar Iuda – sceptrul Meu!
9 Moab este vasul în care Mă spăl!
Deasupra Edomului Îmi arunc încălţările,
iar strigătele Mele de triumf se aud peste Filistia.“
10 Cine mă va conduce în cetatea fortificată?
Cine mă va călăuzi până în Edom?
11 Oare nu Tu, Dumnezeule, Cel Care ne-ai respins?
Oare nu Tu, Dumnezeule, Cel Care nu mai ieşi cu oştirile noastre?
12 Dă-ne ajutor împotriva duşmanului,
căci zadarnic este sprijinul dat de om!
13 Cu Dumnezeu vom fi biruitori
şi El îi va călca în picioare pe duşmanii noştri.
Psalmul 33
1 Voi, cei drepţi, bucuraţi-vă în Domnul,
căci lauda se potriveşte celor integri!
2 Lăudaţi-L pe Domnul din liră,
cântaţi-I din harfa cu zece corzi!
3 Cântaţi-I un cântec nou,
sunaţi frumos din corzi şi strigaţi de bucurie!
4 Cuvântul Domnului este drept
şi toate lucrările Lui mărturisesc despre credincioşia Sa.
5 El iubeşte dreptatea şi judecata;
îndurarea Domnului umple pământul.
6 Cerurile au fost întocmite prin Cuvântul Domnului
şi toată oştirea lor – prin suflarea gurii Sale.
7 El strânge apele mării într-o grămadă,
pune adâncurile[a] în cămări.
8 Să se teamă de Domnul, toţi cei de pe pământ!
Să le fie frică de El, tuturor locuitorilor lumii!
9 Căci El zice şi ce zice ia fiinţă!
El porunceşte şi ce porunceşte rămâne în picioare!
10 Domnul împiedică hotărârile neamurilor
şi zădărniceşte planurile popoarelor,
11 dar hotărârile Domnului rămân pe vecie,
şi planurile inimii Sale dăinuiesc din generaţie în generaţie.
12 Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul,
poporul pe care Şi l-a ales drept moştenire!
13 Domnul priveşte din ceruri,
se uită la toţi fiii oamenilor.
14 Din lăcaşul Locuinţei Sale,
El priveşte spre toţi locuitorii pământului.
15 El, Care a întocmit sufletul tuturor,
ia aminte la toate faptele acestora.
16 Regele nu este izbăvit prin mărimea oştirii lui,
nici războinicul nu este scăpat prin mărimea puterii sale.
17 Calul este o nădejde zadarnică pentru eliberare
şi toată vlaga lui nu poate izbăvi.
18 Iată că ochiul Domnului veghează asupra celor ce se tem de El
şi asupra celor ce nădăjduiesc în îndurarea Sa,
19 ca să le scape sufletul de la moarte
şi să-i ţină în viaţă în mijlocul foametei.
20 Sufletele noastre tânjesc după Domnul!
El este ajutorul şi scutul nostru,
21 căci în El se bucură inimile noastre,
fiindcă ne încredem în Numele Lui cel sfânt!
22 Doamne, fie îndurarea Ta peste noi,
pe măsura nădejdii noastre în Tine!
21 Iată care este cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva acestuia:
Fecioara, fiica Sionului,
te dispreţuieşte şi îşi bate joc de tine!
Fiica Ierusalimului
dă din cap în timp ce fugi[a]!
22 Ştii pe Cine ai batjocorit şi ai blasfemiat tu?
Ştii împotriva Cui ţi-ai ridicat glasul?
Ştii împotriva Cui ţi-ai înălţat mândru privirea?
Împotriva Sfântului lui Israel!
23 Prin solii tăi L-ai batjocorit pe Domnul
şi ai zis:
‘Cu mulţimea carelor mele
am urcat înălţimile munţilor
până la cele mai înalte piscuri ale Libanului!
I-am tăiat cei mai înalţi cedri
şi cei mai aleşi chiparoşi.
Am ajuns la cele mai îndepărtate locuri
şi la pădurea cea mai deasă.
24 Am săpat fântâni
şi am băut ape străine
şi cu tălpile picioarelor mele
am secat toate pâraiele Egiptului.’
25 N-ai auzit?
Eu le-am întocmit cu mult timp în urmă,
din zile străvechi, le-am plănuit;
acum însă le-am îngăduit să se împlinească,
anume ca tu să prefaci cetăţile fortificate
în mormane de dărâmături.
26 Locuitorii lor sunt neputincioşi,
sunt uluiţi şi făcuţi de ruşine.
Au ajuns ca iarba de pe câmp
şi ca verdeaţa fragedă,
ca iarba de pe acoperişuri,
care se usucă înainte să crească.
27 Dar Eu ştiu unde stai,
când ieşi şi când intri
şi cât eşti de furios pe Mine.
28 Pentru că te-ai mâniat pe Mine
şi pentru că trufia ta a ajuns la urechile Mele,
voi pune veriga Mea în nasul tău
şi zăbala Mea în gura ta
şi te voi întoarce
pe drumul pe care ai venit!
29 Acesta va fi semnul pentru tine, Ezechia:
anul acesta veţi mânca ce va creşte de la sine,
iar în al doilea an – ce va răsări din ce a rămas.
Dar în al treilea an veţi semăna şi veţi secera,
veţi planta vii şi le veţi mânca roadele.
30 Supravieţuitorii Casei lui Iuda, cei rămaşi,
vor prinde iarăşi rădăcini dedesubt
şi vor da rod deasupra.
31 Căci din Ierusalim va ieşi o rămăşiţă
şi din muntele Sion o ceată de supravieţuitori.
Râvna Domnului Oştirilor va face lucrul acesta.»“
32 „De aceea aşa vorbeşte Domnul cu privire la împăratul Asiriei:
«Nu va intra în cetatea aceasta
şi nu va trage nici o săgeată acolo;
nu va veni în faţa ei cu vreun scut
şi nu va ridica împotriva ei nici o rampă de asalt.
33 Pe drumul pe care a venit, pe acela se va întoarce
şi nu va intra în cetatea aceasta,
zice Domnul.
34 Eu voi ocroti cetatea aceasta pentru a o izbăvi,
de dragul Meu şi de dragul robului Meu David.»“
35 În acea noapte, îngerul[b] Domnului a ieşit în tabăra asirienilor şi a ucis o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Când ceilalţi s-au trezit dis-de-dimineaţă, au văzut că toţi erau nişte trupuri moarte. 36 Atunci Sanherib, împăratul Asiriei, şi-a ridicat tabăra şi a plecat. El s-a întors la Ninive şi a locuit acolo.
Învăţăminte din istoria lui Israel
10 Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că toţi strămoşii noştri erau sub nor, toţi au trecut prin mare, 2 toţi au fost botezaţi pentru Moise în nor şi în mare, 3 toţi au mâncat aceeaşi hrană duhovnicească 4 şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că au băut din Stânca duhovnicească Care-i însoţea, iar Stânca era Cristos. 5 Totuşi, Dumnezeu n-a fost mulţumit cu cei mai mulţi dintre ei, iar trupurile lor au fost împrăştiate prin pustie. 6 Aceste lucruri sunt exemple pentru noi, pentru ca noi să nu dorim lucruri rele, aşa cum au dorit ei. 7 Să nu fiţi idolatri, aşa cum au fost unii dintre ei, după cum este scris: „Poporul s-a aşezat să mănânce şi să bea, după care s-a sculat să se distreze.“[a] 8 Să nu fim desfrânaţi, aşa cum au fost unii dintre ei, astfel că într-o singură zi au murit douăzeci şi trei de mii. 9 Să nu-L punem pe Cristos la încercare, aşa cum au făcut unii dintre ei şi au fost omorâţi de şerpi. 10 Să nu cârtiţi, aşa cum au făcut unii dintre ei şi au fost nimiciţi de nimicitorul. 11 Aceste lucruri li s-au întâmplat lor pentru a ne servi nouă drept exemple şi au fost scrise pentru a ne avertiza pe noi, cei peste care urmau să vină sfârşiturile veacurilor.
12 Aşadar, cel ce crede că stă în picioare, să aibă grijă să nu cadă! 13 Nu v-a cuprins nici o ispită care să nu fie potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, Care este credincios, nu va permite să fiţi ispitiţi peste puterea voastră, ci odată cu ispita a pregătit şi mijlocul de a o putea răbda.
Preţul urmării lui Isus
18 Când a văzut Isus mulţimea din jurul Lui, le-a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării. 19 Chiar atunci a venit la El un cărturar şi I-a zis:
– Învăţătorule, Te voi urma oriunde vei merge!
20 Isus i-a răspuns:
– Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului[a] nu are unde să-Şi odihnească capul.
21 Un altul dintre ucenicii Săi I-a zis:
– Doamne, dă-mi voie mai întâi să mă duc să-l înmormântez pe tatăl meu![b]
22 Isus i-a răspuns:
– Urmează-Mă şi lasă morţii să-şi îngroape morţii!
Isus linişteşte furtuna
23 Apoi S-a suit în barcă, iar ucenicii Săi L-au urmat. 24 Şi iată că pe mare s-a stârnit deodată o furtună atât de puternică, încât barca a fost acoperită de valuri.[c] Isus dormea. 25 Ucenicii au venit la El şi L-au trezit, spunându-I:
– Doamne, scapă-ne, căci pierim!
26 Însă Isus le-a zis:
– De ce sunteţi atât de fricoşi, puţin credincioşilor?
Apoi s-a sculat, a mustrat vânturile şi marea şi s-a făcut o linişte mare. 27 Oamenii au rămas uimiţi şi au zis: „Ce fel de Om este Acesta, de-L ascultă până şi vânturile şi marea?“[d]
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.