Book of Common Prayer
Psalmul 131
Un cântec de pelerinaj. Al lui David.
1 Doamne, inima mea nu este trufaşă,
iar privirile mele nu sunt semeţe;
nu umblu după lucruri prea mari
şi prea măreţe pentru mine.
2 Dimpotrivă, sufletul mi-e potolit şi liniştit,
ca un copil înţărcat lângă mama lui;
da, sufletul îmi este ca un copil înţărcat.
3 Israele, nădăjduieşte în Domnul,
de acum şi până-n veci!
Psalmul 132
Un cântec de pelerinaj
1 Doamne, aminteşte-Ţi de David
şi de toate necazurile lui,
2 de cel ce I-a jurat Domnului,
cel ce I-a făcut un jurământ Puternicului lui Iacov:
3 „Nu voi intra în cortul căminului meu,
nici nu mă voi sui în aşternutul patului meu,
4 nu voi da somn ochilor mei,
nici aţipire pleoapelor mele,
5 până când nu voi găsi un loc pentru Domnul,
un Lăcaş pentru Puternicul lui Iacov“.
6 „Iată, noi am auzit despre el[a] în Efrata
şi l-am găsit pe terenurile împădurite[b].
7 Să mergem la Lăcaşul Lui,
să ne închinăm la picioarele tronului Său!“
8 Ridică-Te, Doamne, şi vino în locul Tău de odihnă,
Tu şi chivotul tăriei Tale!
9 Preoţii Tăi să se îmbrace cu dreptate,
iar credincioşii Tăi să strige de bucurie.
10 Din pricina lui David, robul Tău,
nu-Ţi întoarce faţa de la unsul Tău!
11 Domnul i-a jurat lui David adevărul
şi nu se va răzgândi:
„Îl voi pune pe tronul tău
pe unul dintre urmaşii tăi.
12 Dacă fiii tăi vor păzi legământul Meu
şi mărturiile Mele, pe care îi voi învăţa,
atunci chiar şi fiii lor vor sta pe tronul tău
pentru totdeauna“.
13 Domnul a ales Sionul,
El a dorit să locuiască acolo.
14 „Acesta este locul Meu de odihnă pentru totdeauna.
Aici voi locui, căci l-am dorit.
15 Îi voi binecuvânta din belşug hrana
şi-i voi sătura cu pâine săracii.
16 Îi voi îmbrăca preoţii cu mântuire,
iar credincioşii lui vor striga de bucurie.
17 Acolo îi voi ridica lui David un urmaş[c]
şi-i voi aprinde o candelă unsului Meu.
18 Îi voi îmbrăca duşmanii cu ruşine,
dar pe fruntea lui va străluci coroana.“
Psalmul 133
Un cântec de pelerinaj. Al lui David.
1 Iată ce bine şi ce plăcut este
când fraţii locuiesc împreună în armonie!
2 Este ca untdelemnul de preţ pe creştetul capului,
coborând pe barbă, pe barba lui Aaron,
coborând pe marginea veşmintelor lui.
3 Este ca roua Hermonului,
ca roua coborând pe munţii Sionului,
căci acolo a poruncit Domnul binecuvântarea,
viaţa veşnică.
Psalmul 134
Un cântec de pelerinaj
1 Binecuvântaţi-L pe Domnul, toţi slujitorii Domnului,
voi care staţi[d] în Casa Domnului în timpul nopţii!
2 Ridicaţi-vă mâinile spre Lăcaşul cel sfânt
şi binecuvântaţi-L pe Domnul!
3 Din Sion să te binecuvânteze Domnul,
Creatorul cerurilor şi al pământului.
Psalmul 135
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Lăudaţi Numele Domnului,
lăudaţi-L, slujitori ai Domnului,
2 care staţi[e] în Casa Domnului,
în curţile Casei Dumnezeului nostru!
3 Lăudaţi-L pe Domnul, căci Domnul este bun!
Cântaţi Numelui Său, căci este plăcut!
4 Căci Domnul l-a ales pe Iacov pentru Sine,
l-a ales pe Israel ca să fie comoara Sa[f].
5 Eu recunosc că Domnul este mare:
Domnul nostru este mai mare decât toţi zeii!
6 Domnul face tot ce-I place,
atât în ceruri, cât şi pe pământ,
atât pe mări, cât şi în toate adâncurile.
7 El face să se ridice norii de la capătul pământului;
El trimite fulgerele care vestesc ploaia
şi aduce vântul din cămările lui.
8 El este Acela Care a ucis pe întâii născuţi ai Egiptului,
de la oameni până la dobitoace.
9 El a trimis semne şi minuni în mijlocul tău, Egiptule,
împotriva lui Faraon şi împotriva tuturor slujitorilor lui.
10 El a lovit multe neamuri
şi a omorât regi puternici:
11 pe Sihon, regele amoriţilor,
pe Og, regele Başanului,
şi pe regii tuturor regatelor din Canaan.
12 Apoi a dat ţara acestora ca moştenire,
ca moştenire lui Israel, poporul Său.
13 Doamne, Numele Tău este veşnic!
Doamne, Tu eşti amintit din generaţie în generaţie.
14 Căci Domnul face dreptate poporului Său
şi are milă de slujitorii Săi.
15 Idolii neamurilor sunt din argint şi din aur,
sunt lucrarea mâinilor omeneşti.
16 Au gură, dar nu pot grăi,
au ochi, dar nu pot vedea,
17 au urechi, dar nu aud,
au nas, dar nu au suflare în nările lor.
18 Asemenea lor sunt şi cei care i-au întocmit,
toţi cei ce se încred în ei.
19 Casă a lui Israel, binecuvântează-L pe Domnul!
Casă a lui Aaron, binecuvântează-L pe Domnul!
20 Casă a lui Levi, binecuvântează-L pe Domnul!
Cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi-L pe Domnul!
21 Binecuvântat să fie Domnul din Sion,
El Care locuieşte în Ierusalim!
Lăudaţi-L pe Domnul!
4 Regele a poruncit marelui preot Hilchia, preoţilor de rangul al doilea şi paznicilor porţii să scoată din Templul Domnului toate obiectele care fuseseră făcute pentru Baal, pentru Aşera şi pentru toată oştirea cerurilor. Şi el le-a ars în afara Ierusalimului, în valea Chidron, iar cenuşa le-a dus-o la Betel. 5 A îndepărtat preoţii păgâni care au fost puşi de regii lui Iuda să ardă tămâie pe înălţimi, în cetăţile lui Iuda şi împrejurul Ierusalimului. De asemenea, a izgonit pe cei ce ardeau tămâie lui Baal, soarelui, lunii, stelelor şi întregii oştiri a cerurilor. 6 A scos stâlpul Aşerei[a] din Casa Domnului şi l-a dus la uedul[b] Chidron, în afara Ierusalimului; l-a ars lângă uedul Chidron, prefăcându-l în cenuşă şi i-a împrăştiat cenuşa pe mormintele fiilor poporului. 7 A dărâmat locuinţele bărbaţilor care se prostituau[c], care erau în Casa Domnului şi unde femeile împleteau corturi pentru Aşera.
8 Iosia i-a izgonit pe toţi preoţii din cetăţile lui Iuda şi a distrus înălţimile unde preoţii ardeau tămâie, de la Gheva până la Beer-Şeba. A dărâmat, de asemenea, înălţimile[d] de la porţi, cele care erau la intrarea porţii lui Iosua, conducătorul cetăţii, în partea stângă a porţii cetăţii. 9 Deşi preoţii înălţimilor nu slujeau la altarul Domnului din Ierusalim, ei totuşi mâncau azime printre rudeniile lor.
10 Regele a pângărit, de asemenea, Tofetul, care este în Valea Hinomiţilor, pentru ca nimeni să nu-şi mai treacă fiul sau fiica prin foc[e] pentru Moleh. 11 El a îndepărtat de la intrarea Casei Domnului caii pe care regii lui Iuda îi închinaseră soarelui. Ei erau lângă odaia din curte a unui demnitar pe nume Natan-Melek. Apoi Iosia a ars carele închinate soarelui.
12 Regele a dărâmat altarele pe care le făcuseră regii lui Iuda pe acoperişul odăii de sus a lui Ahaz, precum şi altarele pe care le făcuse Manase în cele două curţi ale Casei Domnului. Le-a luat de acolo şi le-a aruncat molozul în uedul Chidron. 13 Regele a pângărit înălţimile care erau în faţa Ierusalimului, în partea dreaptă a Muntelui Depravării[f], pe care le construise Solomon, regele lui Israel, pentru Aştoret[g], urâciunea sidonienilor, pentru Chemoş, urâciunea Moabului, şi pentru Milcom[h], urâciunea amoniţilor. 14 A zdrobit stâlpii sacri, a dărâmat aşerele[i] şi a umplut locurile lor cu oase de oameni.
15 El a dărâmat chiar şi altarul care era la Betel, precum şi înălţimea pe care o făcuse Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască – a dărâmat deci atât altarul, cât şi înălţimea. El a dat foc atât înălţimii, prefăcând-o în cenuşă, cât şi stâlpului Aşerei. 16 Când Iosia a privit în jur şi a văzut mormintele care erau acolo, pe deal, a trimis să ia oasele din morminte. A ars oasele pe altar, pângărindu-l după Cuvântul Domnului, rostit prin omul lui Dumnezeu, care[j] vestise aceste lucruri.[k]
17 La un moment dat el a întrebat:
– Al cui este mormântul aceasta din piatră, pe care îl văd?
Oamenii cetăţii i-au răspuns:
– Acesta este mormântul omului lui Dumnezeu, care a venit din Iuda şi a profeţit împotriva altarului din Betel aceste lucruri pe care le-ai făcut.
18 – Lăsaţi-l şi nimeni să nu-i mişte oasele! a zis el.
Ei au lăsat oasele lui împreună cu ale profetului care venise din Samaria.
19 De asemenea, Iosia a mai îndepărtat toate templele care erau pe înălţimile din cetăţile Samariei, pe care le zidiseră regii lui Israel ca să-L mânie pe Domnul. A făcut cu ele întocmai cum făcuse la Betel. 20 Iosia i-a înjunghiat pe altare pe toţi preoţii înălţimilor care erau acolo şi a ars pe ele oase de oameni. Apoi s-a întors la Ierusalim.
21 Regele a poruncit întregului popor următoarele: „Sărbătoriţi Paştele Domnului, Dumnezeul vostru, aşa cum este scris în această Carte a Legământului!“ 22 Paşte ca acesta nu se mai sărbătorise din perioada judecătorilor care judecau pe Israel şi nici chiar în toată perioada regilor lui Israel şi a regilor lui Iuda. 23 Abia în al optsprezecelea an al domniei regelui Iosia, acest Paşte a fost sărbătorit în cinstea Domnului la Ierusalim.
24 Iosia a mai îndepărtat pe cei care cheamă duhurile morţilor şi pe cei care se ocupă cu descântece, terafimii[l], idolii şi toate celelalte urâciuni care se puteau vedea pe teritoriul lui Iuda şi la Ierusalim, împlinind astfel cuvintele Legii scrise în Cartea pe care o găsise preotul Hilchia în Casa Domnului. 25 Nici unul dintre înaintaşii lui Iosia nu a fost ca el, adică să se întoarcă la Domnul din toată inima, din tot sufletul şi cu toată puterea lui, aşa cum zice toată Legea lui Moise. Şi nici după aceea nu s-a ridicat nimeni ca el.
Darurile Duhului
12 Cu privire la darurile duhovniceşti, fraţilor, nu vreau să fiţi în necunoştinţă. 2 Voi ştiţi că, atunci când eraţi păgâni, eraţi ademeniţi şi conduşi de idolii cei muţi. 3 De aceea, vreau să înţelegeţi că nimeni care vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu nu spune: „Isus să fie blestemat!“ şi, de asemenea, nimeni nu poate să spună: „Isus este Domn!“ decât prin Duhul Sfânt.
4 Există o diversitate de daruri, dar este Acelaşi Duh. 5 Există o diversitate de posibilităţi de slujire, dar este Acelaşi Domn. 6 Există, de asemenea, o diversitate de lucrări, dar este Acelaşi Dumnezeu, Cel Care face ca toate acestea să lucreze în fiecare. 7 Prezenţa Duhului este făcută cunoscută fiecăruia pentru binele tuturor. 8 Unuia îi este dat prin Duhul un cuvânt de înţelepciune, altuia – un cuvânt de cunoaştere, potrivit cu Acelaşi Duh, 9 altuia – credinţă, prin Acelaşi Duh, altuia – daruri de vindecare, prin Acelaşi singur Duh, 10 altuia – înfăptuirea de minuni, altuia – profeţia, altuia – discernerea duhurilor, altuia – felurite limbi, altuia – interpretarea limbilor. 11 Toate acestea sunt făcute de Unul şi Acelaşi Duh, Care dă fiecăruia în parte, aşa cum vrea.
Vindecarea unei femei şi învierea unei fetiţe
18 În timp ce Isus spunea aceste lucruri, a venit unul dintre conducătorii sinagogii, I s-a închinat şi I-a zis: „Fiica mea tocmai a murit, dar vino şi pune-Ţi mâna peste ea şi va trăi!“ 19 Isus S-a ridicat şi a plecat în urma lui împreună cu ucenicii Săi.
20 Şi iată că o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge, a venit prin spate şi s-a atins de marginea hainei Lui. 21 Căci îşi zicea: „Dacă aş putea măcar să mă ating de haina Lui, voi fi vindecată!“ 22 Isus S-a întors şi a văzut-o. El i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te-a vindecat!“ Şi femeia a fost vindecată chiar în ceasul acela.
23 Când a ajuns Isus în casa conducătorului sinagogii şi i-a văzut pe cei ce cântau de jale la fluier şi mulţimea tulburată, 24 le-a zis: „Plecaţi, pentru că fetiţa n-a murit, ci doarme!“ Ei însă râdeau de El. 25 După ce mulţimea a fost scoasă afară, Isus a intrat înăuntru, a luat-o pe fetiţă de mână şi ea s-a ridicat. 26 Vestea despre această întâmplare s-a răspândit în tot ţinutul acela.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.