Old/New Testament

Despre slobozenie şi viaţă

21 „Iată legile pe care le vei^(A) pune înaintea lor. ² Dacă^(B) vei cumpăra un rob evreu, să slujească şase ani ca rob, dar în al şaptelea, să iasă slobod, fără să plătească nimic ca despăgubire. ³ Dacă a intrat singur, să iasă singur; dacă era însurat, să iasă şi nevastă-sa împreună cu el. ⁴ Dacă stăpânul lui i-a dat o nevastă şi a avut fii şi fiice cu ea, nevasta şi copiii să fie ai stăpânului lui, iar el să iasă singur. ⁵ Dacă robul^(C) va zice: ‘Eu iubesc pe stăpânul meu, pe nevastă-mea şi copiii mei şi nu vreau să ies slobod’, ⁶ atunci stăpânul lui să-l ducă înaintea^(D) lui Dumnezeu, să-l apropie de uşă sau de stâlpul uşii şi stăpânul lui să-i^(E) găurească urechea cu o sulă, şi robul să rămână pentru totdeauna în slujba lui. ⁷ Dacă un om îşi va^(F) vinde fata ca roabă, ea să nu iasă cum^(G) ies robii. ⁸ Dacă nu va plăcea stăpânului ei, care o luase de nevastă, el să-i înlesnească răscumpărarea, dar nu va avea dreptul s-o vândă unor străini, dacă nu-şi va ţine cuvântul. ⁹ Dacă o dă de nevastă fiului său, să se poarte cu ea după dreptul fiicelor. ¹⁰ Dacă-i va lua o altă nevastă, nu va scădea nimic pentru cea dintâi din hrană, din îmbrăcăminte şi din dreptul^(H) ei de soţie. ¹¹ Dacă nu-i face aceste trei lucruri, ea va putea ieşi fără nicio despăgubire, fără să dea bani.

Legi în privinţa uciderii

¹² Cine va lovi^(I) pe altul cu o lovitură de moarte să fie pedepsit cu moartea. ¹³ Dacă nu^(J) i-a întins laţuri şi dacă Dumnezeu l-a făcut^(K) să-i cadă în mână, îţi voi^(L) hotărî un loc unde va putea să fugă. ¹⁴ Dar, dacă lucrează^(M) cineva cu răutate împotriva aproapelui său, folosindu-se de viclenie ca să-l omoare, chiar şi de la^(N) altarul Meu să-l smulgi, ca să fie omorât.

Necinstirea părinţilor

¹⁵ Cine va lovi pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea. ¹⁶ Cine^(O) va fura un om şi-l va^(P) vinde sau îl va ţine în mâinile^(Q) lui să fie pedepsit cu moartea. ¹⁷ Cine^(R) va blestema pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.

Legi privitoare la vătămarea trupului

¹⁸ Dacă se vor certa doi oameni, şi unul din ei va lovi pe celălalt cu o piatră sau cu pumnul, fără să-i pricinuiască moartea, dar silindu-l să stea în pat, ¹⁹ cel ce l-a lovit să nu fie pedepsit dacă celălalt se va scula şi se va plimba afară, sprijinit pe un toiag^(S). Numai să-l despăgubească pentru încetarea lucrului lui şi să-l îngrijească până la vindecare. ²⁰ Dacă un om va lovi cu băţul pe robul său, fie bărbat fie femeie, şi robul moare sub mâna lui, stăpânul să fie pedepsit. ²¹ Dar, dacă mai trăieşte o zi sau două, stăpânul să nu fie pedepsit; căci este argintul^(T) lui. ²² Dacă se ceartă doi oameni şi lovesc pe o femeie însărcinată şi o fac doar să nască înainte de vreme, fără altă nenorocire, să fie pedepsiţi cu o gloabă^(U) pusă de bărbatul femeii şi pe care o vor plăti după hotărârea judecătorilor. ²³ Dar, dacă se întâmplă o nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă, ²⁴ ochi^(V) pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, ²⁵ arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie. ²⁶ Dacă un om loveşte ochiul robului său, fie bărbat, fie femeie, şi-l face să-şi piardă ochiul, să-i dea drumul ca despăgubire pentru ochiul lui. ²⁷ Şi dacă face să cadă un dinte robului său, fie bărbat, fie femeie, ca despăgubire pentru dintele lui, să-i dea drumul. ²⁸ Dacă un bou va împunge şi va omorî pe un bărbat sau pe o femeie^(W), boul să fie ucis cu pietre, carnea să nu i se mănânce, iar stăpânul boului să nu fie pedepsit. ²⁹ Dar, dacă boul avea obicei mai înainte să împungă şi stăpânul fusese înştiinţat de lucrul acesta, şi nu l-a închis, boul să fie ucis cu pietre, dacă va ucide un bărbat sau o femeie, şi stăpânul lui să fie pedepsit cu moartea. ³⁰ Dacă i se pune stăpânului un preţ pentru răscumpărarea^(X) vieţii lui, va plăti tot ce i se va cere. ³¹ Când boul va împunge pe un băiat sau pe o fată, i se va face după legea aceasta, ³² dar, dacă boul împunge pe un rob, fie bărbat, fie femeie, să se dea trei^(Y) sicli de argint stăpânului robului, şi boul^(Z) să fie ucis cu pietre. ³³ Dacă un om descoperă o groapă sau dacă un om sapă o groapă şi n-o acoperă şi cade în ea un bou sau un măgar, ³⁴ stăpânul gropii să plătească stăpânului lor preţul vitei în argint, iar vita moartă să fie a lui. ³⁵ Dacă boul unui om împunge boul unui alt om şi boul acesta moare, vor vinde boul cel viu şi preţul lui îl vor împărţi; vor împărţi şi boul mort. ³⁶ Dar, dacă se ştia că boul avea obicei mai înainte să împungă, şi stăpânul lui nu l-a închis, stăpânul acesta să dea bou pentru bou, iar boul cel mort să-l ia el.

Legi privitoare la avere

22 Dacă un om fură un bou sau o oaie şi-l taie sau îl vinde, să dea cinci boi pentru boul furat şi patru^(AA) oi pentru oaia furată. ² Dacă hoţul este prins spărgând^(AB) şi e lovit şi moare, cel ce l-a lovit nu^(AC) va fi vinovat de omor faţă de el; ³ dar, dacă a răsărit soarele, va fi vinovat de omor faţă de el. Hoţul trebuie să dea înapoi ce este dator să dea; dacă n-are nimic, să fie vândut^(AD) rob, ca despăgubire pentru furtul lui. ⁴ Dacă ceea ce a furat, fie bou, fie măgar sau oaie, se găseşte încă viu^(AE) în mâinile lui, să dea îndoit^(AF) înapoi. ⁵ Dacă cineva face stricăciune într-un ogor sau într-o vie şi îşi lasă vita să pască pe ogorul altuia, să dea ca despăgubire cel mai bun rod din ogorul şi via lui. ⁶ Dacă izbucneşte un foc şi întâlneşte mărăcini în cale şi arde grâul în snopi sau în picioare sau câmpul, cel ce a pus foc să fie silit să dea o despăgubire deplină. ⁷ Dacă un om dă altuia bani sau unelte spre păstrare şi le fură cineva din casa acestuia din urmă, hoţul^(AG) trebuie să întoarcă îndoit, dacă va fi găsit. ⁸ Dacă hoţul nu se găseşte, stăpânul casei să se înfăţişeze^(AH) înaintea lui Dumnezeu ca să spună că n-a pus mâna pe avutul aproapelui său. ⁹ În orice pricină de înşelăciune cu privire la un bou, un măgar, o oaie, o haină sau un lucru pierdut, despre care se va zice: ‘Uite-l!’ – pricina^(AI) amânduror părţilor să meargă până la Dumnezeu; acela pe care-l va osândi Dumnezeu trebuie să întoarcă îndoit aproapelui său. ¹⁰ Dacă un om dă altuia un măgar, un bou, o oaie sau un dobitoc oarecare să i-l păstreze şi dobitocul moare, îşi strică un mădular sau e luat cu sila de la el, fără să fi văzut cineva, ¹¹ să se facă un jurământ^(AJ), în Numele Domnului, între cele două părţi, şi cel ce a păstrat dobitocul va mărturisi că n-a pus mâna pe avutul aproapelui său; stăpânul dobitocului va primi jurământul acesta, şi celălalt nu va fi dator să i-l înlocuiască. ¹² Dar, dacă dobitocul a fost furat^(AK) de la el, va fi dator faţă de stăpânul lui să i-l înlocuiască. ¹³ Dacă dobitocul a fost sfâşiat de fiare sălbatice, îl va aduce ca dovadă şi nu va fi dator să-i înlocuiască dobitocul sfâşiat. ¹⁴ Dacă un om împrumută altuia o vită, şi vita îşi strică un mădular sau moare în lipsa stăpânului ei, va trebui s-o plătească. ¹⁵ Dacă stăpânul e de faţă, nu i-o va plăti. Dacă vita a fost dată cu chirie, preţul chiriei va fi de ajuns.

Necinstirea unei fete

¹⁶ Dacă^(AL) un om înşală pe o fată nelogodită şi se culcă cu ea, îi va plăti zestrea şi o va lua de nevastă. ¹⁷ Dacă tatăl nu vrea să i-o dea, el va plăti în argint preţul zestrei^(AM) cuvenite fetelor. ¹⁸ Pe vrăjitoare^(AN) să n-o laşi să trăiască. ¹⁹ Oricine^(AO) se culcă cu un dobitoc să fie pedepsit cu moartea. ²⁰ Cine^(AP) aduce jertfe altor dumnezei decât Domnului singur să fie nimicit cu desăvârşire.

Legi privitoare la asuprirea celor săraci

²¹ Să nu chinuieşti pe străin^(AQ) şi să nu-l asupreşti, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului. ²² Să nu asupreşti pe văduvă^(AR), nici pe orfan. ²³ Dacă-i asupreşti, şi ei strigă^(AS) la Mine după ajutor – Eu le voi^(AT) auzi strigătele; ²⁴ mânia^(AU) Mea se va aprinde şi vă voi nimici cu sabia; nevestele voastre^(AV) vor rămâne văduve şi copiii voştri vor rămâne orfani. ²⁵ Dacă^(AW) împrumuţi bani vreunuia din poporul Meu, săracului care este cu tine, să nu fii faţă de el ca un cămătar şi să nu ceri camătă de la el. ²⁶ Dacă iei^(AX) zălog haina aproapelui tău, să i-o dai înapoi înainte de apusul soarelui, ²⁷ căci este singura lui învelitoare, este haina cu care îşi înveleşte trupul – cu ce are să se culce? Dacă strigă^(AY) spre Mine după ajutor, Eu îl voi auzi, căci Eu sunt milostiv.

Întâii născuţi

²⁸ Să nu huleşti pe Dumnezeu^(AZ) şi să nu blestemi pe mai-marele poporului tău. ²⁹ Să nu pregeţi să-Mi aduci pârga^(BA) secerişului tău şi a culesului viei tale. Să-Mi dai pe întâiul născut^(BB) din fiii tăi. ³⁰ Să-Mi dai^(BC) şi întâiul născut al vacii tale şi al oii tale; să rămână şapte^(BD) zile cu mamă-sa, iar în ziua a opta să Mi-l aduci. ³¹ Să-Mi fiţi nişte oameni sfinţi^(BE). Să nu^(BF) mâncaţi carne sfâşiată de fiare pe câmp, ci s-o aruncaţi la câini.

Despărţirea bărbatului de nevastă

19 După^(A) ce a sfârşit Isus cuvântările acestea, a plecat din Galileea şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan. ² După^(B) El au mers multe gloate; şi acolo a vindecat pe cei bolnavi. ³ Fariseii au venit la El şi, ca să-L ispitească, I-au zis: „Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină?” ⁴ Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-aţi citit că^(C) Ziditorul de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască ⁵ şi a zis: ‘De aceea^(D) va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor^(E) fi un singur trup? ⁶ Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă’.” ⁷ „Pentru^(F) ce dar”, I-au zis ei, „a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărţire şi s-o lase?” ⁸ Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele, dar de la început n-a fost aşa. ⁹ Eu^(G) însă vă spun că oricine îşi lasă nevasta, afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte.” ¹⁰ Ucenicii Lui I-au zis: „Dacă^(H) astfel stă lucrul cu bărbatul şi nevasta lui, nu este de folos să se însoare”. ¹¹ El le-a răspuns: „Nu^(I) toţi pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat. ¹² Fiindcă sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele maicii lor, sunt fameni, care au fost făcuţi fameni^(J) de oameni şi sunt fameni care singuri s-au făcut fameni pentru Împărăţia cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta să-l primească.”

Isus şi copilaşii

¹³ Atunci^(K) I-au adus nişte copilaşi, ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să Se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau. ¹⁴ Şi Isus le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a^(L) celor ca ei”. ¹⁵ După ce Şi-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.

Tânărul bogat

¹⁶ Atunci^(M) s-a apropiat de Isus un om şi I-a zis: „Învăţătorule^(N), ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?” ¹⁷ El i-a răspuns: „De ce mă întrebi: ‘Ce bine?’ Binele este Unul singur. Dar, dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.” ¹⁸ „Care?” I-a zis el. Şi Isus i-a răspuns: „Să^(O) nu ucizi; să nu preacurveşti; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; ¹⁹ să cinsteşti^(P) pe tatăl tău şi pe mama ta şi să^(Q) iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” ²⁰ Tânărul I-a zis: „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinereţea mea. Ce-mi mai lipseşte?” ²¹ „Dacă vrei să fii desăvârşit”, i-a zis Isus, „du-te^(R) de vinde ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino şi urmează-Mă.” ²² Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat, pentru că avea multe avuţii. ²³ Isus a zis ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun că greu^(S) va intra un bogat în Împărăţia cerurilor. ²⁴ Vă mai spun iarăşi că este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.” ²⁵ Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiţi de tot şi au zis: „Cine poate atunci să fie mântuit?” ²⁶ Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la^(T) Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă.”

Moştenirea vieţii veşnice

²⁷ Atunci^(U), Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Iată că noi^(V) am lăsat tot şi Te-am urmat. Ce răsplată vom avea?” ²⁸ Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi^(W) şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. ²⁹ Şi oricine^(X) a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde pentru Numele Meu va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică. ³⁰ Dar^(Y) mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă şi mulţi din cei din urmă vor fi cei dintâi.