Old/New Testament

Aşezarea Paştelor

12 Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului: ² „Luna^(A) aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului. ³ Vorbiţi întregii adunări a lui Israel şi spuneţi-i: ‘În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă. ⁴ Dacă sunt prea puţini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceţi socoteala cât poate mânca fiecare din mielul acesta. ⁵ Să fie un miel fără^(B) cusur, de parte bărbătească, de un an; veţi putea să luaţi un miel sau un ied. ⁶ Să-l păstraţi până în ziua a^(C) paisprezecea a lunii acesteia, şi toată adunarea lui Israel să-l înjunghie seara^[a]. ⁷ Să ia din sângele lui şi să ungă amândoi stâlpii uşii şi pragul de sus al caselor unde îl vor mânca. ⁸ Carnea s-o mănânce chiar în noaptea aceea, friptă la foc, şi anume s-o mănânce cu azimi^(D) şi cu verdeţuri amare. ⁹ Să nu-l mâncaţi crud sau fiert în apă, ci să fie^(E) fript la foc: atât capul, cât şi picioarele şi măruntaiele. ¹⁰ Să^(F) nu lăsaţi nimic din el până a doua zi dimineaţa, şi dacă va rămâne ceva din el pe a doua zi dimineaţa, să-l ardeţi în foc. ¹¹ Când îl veţi mânca, să aveţi mijlocul încins, încălţămintele în picioare şi toiagul în mână şi să-l mâncaţi în grabă, căci sunt Paştele^(G) Domnului. ¹² În noaptea aceea, Eu voi trece^(H) prin ţara Egiptului şi voi lovi pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la oameni până la dobitoace, şi voi face judecată împotriva tuturor zeilor^(I) Egiptului; Eu^(J), Domnul. ¹³ Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi, aşa că nu vă va nimici nicio urgie atunci când voi lovi ţara Egiptului. ¹⁴ Şi pomenirea^(K) acestei zile s-o păstraţi şi s-o prăznuiţi printr-o sărbătoare^(L) în cinstea Domnului; s-o prăznuiţi ca o^(M) lege veşnică pentru urmaşii voştri. ¹⁵ Timp de şapte^(N) zile, veţi mânca azimi. Din cea dintâi zi, veţi scoate aluatul din casele voastre, căci oricine va mânca pâine dospită din ziua întâi până în ziua a şaptea va fi nimicit^(O) din Israel. ¹⁶ În ziua dintâi, veţi avea o adunare de sărbătoare^(P) sfântă, şi în ziua a şaptea, veţi avea o adunare de sărbătoare sfântă. Să nu faceţi nicio muncă în zilele acelea; veţi putea numai să pregătiţi mâncarea fiecărui ins. ¹⁷ Să ţineţi Sărbătoarea Azimilor, căci chiar^(Q) în ziua aceea voi scoate oştile voastre din ţara Egiptului; să ţineţi ziua aceea ca o lege veşnică pentru urmaşii voştri. ¹⁸ În luna întâi, din a paisprezecea zi a lunii, seara, să mâncaţi azimi, până în seara zilei a douăzeci şi una a lunii^(R). ¹⁹ Timp de^(S) şapte zile, să nu se găsească aluat în casele voastre; căci oricine va mânca pâine dospită va fi nimicit^(T) din adunarea lui Israel, fie străin, fie băştinaş. ²⁰ Să nu mâncaţi pâine dospită, ci, în toate locuinţele voastre, să mâncaţi azimi’.” ²¹ Moise a chemat pe toţi bătrânii lui Israel şi le-a zis: „Duceţi-vă de luaţi un miel^(U) pentru familiile voastre şi înjunghiaţi Paştele. ²² Să luaţi^(V) apoi un mănunchi de isop, să-l muiaţi în sângele din strachină şi să ungeţi^(W) pragul de sus şi cei doi stâlpi ai uşii cu sângele din strachină. Nimeni din voi să nu iasă din casă până dimineaţa. ²³ Când^(X) va trece Domnul ca să lovească Egiptul şi va vedea sângele pe pragul de sus şi pe cei doi stâlpi ai uşii, Domnul va trece pe lângă uşă şi nu^(Y) va îngădui Nimicitorului^(Z) să intre în casele voastre ca să vă lovească. ²⁴ Să păziţi lucrul acesta ca o lege pentru voi şi pentru copiii voştri în veac. ²⁵ Când veţi intra în ţara pe care v-o va da Domnul^(AA), după făgăduinţa Lui, să ţineţi acest obicei sfânt. ²⁶ Şi când^(AB) vă vor întreba copiii voştri: ‘Ce înseamnă obiceiul acesta?’ ²⁷ să răspundeţi^(AC): ‘Este jertfa de Paşte în cinstea Domnului, care a trecut pe lângă casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit Egiptul şi ne-a scăpat casele noastre’.” Poporul s-a^(AD) plecat şi s-a închinat până la pământ. ²⁸ Şi copiii lui Israel au plecat şi au făcut^(AE) cum poruncise Domnul lui Moise şi lui Aaron; aşa au făcut.

Moartea întâilor născuţi

²⁹ La^(AF) miezul nopţii, Domnul a^(AG) lovit pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la^(AH) întâiul născut al lui Faraon, care şedea pe scaunul lui de domnie, până la întâiul născut al celui închis în temniţă şi până la toţi întâii-născuţi ai dobitoacelor. ³⁰ Faraon s-a sculat noaptea, el şi toţi slujitorii lui, şi toţi egiptenii, şi au fost mari ţipete^(AI) în Egipt, căci nu era casă unde să nu fie un mort. ³¹ În aceeaşi noapte, Faraon a chemat^(AJ) pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „Sculaţi-vă, ieşiţi din mijlocul poporului meu, voi şi^(AK) copiii lui Israel. Duceţi-vă să slujiţi Domnului, cum aţi zis. ³² Luaţi-vă^(AL) şi oile şi boii, cum aţi zis, duceţi-vă şi^(AM) binecuvântaţi-mă.” ³³ Egiptenii^(AN) zoreau poporul şi se grăbeau să-i scoată din ţară, căci ziceau: „Altfel, toţi^(AO) vom pieri.” ³⁴ Poporul şi-a luat plămădeala (coca) înainte de a se dospi. Şi-au învelit postăvile cu plămădeala în haine şi le-au pus pe umeri. ³⁵ Copiii lui Israel au făcut ce spusese Moise şi au cerut egiptenilor^(AP) vase de argint, vase de aur şi haine. ³⁶ Domnul a^(AQ) făcut ca poporul să capete trecere înaintea egiptenilor, care le-au împlinit cererea. Şi astfel au^(AR) jefuit pe egipteni.

Plecarea din Egipt

³⁷ Copiii^(AS) lui Israel au plecat din^(AT) Ramses spre Sucot, în număr de aproape^(AU) şase sute de mii de oameni care mergeau pe jos, afară de copii. ³⁸ O mulţime de oameni de tot soiul s-au suit împreună cu ei; aveau şi turme însemnate de oi şi boi. ³⁹ Cu plămădeala pe care o luaseră din Egipt şi care nu se dospise încă, au făcut turte fără aluat, căci fuseseră izgoniţi^(AV) de egipteni fără să mai poată zăbovi şi fără să-şi ia merinde cu ei. ⁴⁰ Şederea copiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci^(AW) de ani. ⁴¹ Şi, după patru sute treizeci de ani, tocmai în ziua aceea, toate oştile^(AX) Domnului au ieşit din ţara Egiptului. ⁴² Noaptea^(AY) aceea trebuie prăznuită în cinstea Domnului, pentru că atunci i-a scos din ţara Egiptului. Noaptea aceea trebuie prăznuită în cinstea Domnului de toţi copiii lui Israel şi de urmaşii lor.

Chipul cum să se prăznuiască Paştele

⁴³ Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron: „Iată porunca^(AZ) privitoare la Paşte: niciun străin să nu mănânce din ele. ⁴⁴ Să tai împrejur^(BA) pe orice rob cumpărat cu bani, şi apoi să mănânce din ele. ⁴⁵ Veneticul^(BB) şi simbriaşul să nu mănânce. ⁴⁶ Să nu le mănânce decât într-o singură casă; să nu luaţi deloc carne afară din casă şi să nu zdrobiţi^(BC) niciun os. ⁴⁷ Toată^(BD) adunarea lui Israel să facă Paştele. ⁴⁸ Dacă un străin^(BE) care va locui la tine va vrea să facă Paştele Domnului, orice parte bărbătească din casa lui va trebui tăiată împrejur; apoi se va apropia să le facă, şi va fi ca şi băştinaşul, dar niciun netăiat împrejur să nu mănânce din ele. ⁴⁹ Aceeaşi lege^(BF) va fi pentru băştinaş ca şi pentru străinul care va locui în mijlocul vostru.” ⁵⁰ Toţi copiii lui Israel au făcut cum poruncise Domnul lui Moise şi lui Aaron; aşa au făcut. ⁵¹ Şi chiar în ziua aceea^(BG), Domnul a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel, după^(BH) oştile lor.

Paştele şi întâii născuţi

13 Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis: ² „Pune-Mi deoparte ca sfânt^(BI) pe orice întâi născut, pe orice întâi născut dintre copiii lui Israel, atât dintre oameni, cât şi dintre dobitoace: este al Meu.” ³ Moise a zis poporului: „Aduceţi-vă^(BJ) aminte de ziua aceasta, când aţi ieşit din Egipt, din casa robiei, căci cu mână^(BK) puternică v-a scos Domnul de acolo. Să nu mâncaţi^(BL) pâine dospită. ⁴ Astăzi^(BM) ieşiţi, în luna spicelor^[b]. ⁵ Când te va duce^(BN) Domnul în ţara canaaniţilor, hetiţilor, amoriţilor, heviţilor şi iebusiţilor, pe care a^(BO) jurat părinţilor tăi că ţi-o va da, ţară unde curge lapte şi miere, să ţii^(BP) următoarea slujbă în luna aceasta. ⁶ Timp de şapte zile^(BQ), să mănânci azimi, şi în ziua a şaptea, să fie o sărbătoare în cinstea Domnului. ⁷ În timpul celor şapte zile, să mâncaţi azimi; să nu se^(BR) vadă la tine nimic dospit, nici aluat, pe toată întinderea ţării tale. ⁸ Să spui^(BS) atunci fiului tău: ‘Aceasta este spre pomenirea celor ce a făcut Domnul pentru mine, când am ieşit din Egipt.’ ⁹ Să-ţi fie ca un^(BT) semn pe mână şi ca un semn de aducere-aminte pe frunte, între ochii tăi, pentru ca Legea Domnului să fie totdeauna în gura ta; căci cu mână puternică te-a scos Domnul din Egipt. ¹⁰ Să ţii^(BU) porunca aceasta la vremea hotărâtă, din an în an. ¹¹ Când te va aduce Domnul în ţara canaaniţilor, cum a jurat ţie şi părinţilor tăi, şi când ţi-o va da, ¹² să^(BV) închini Domnului pe orice întâi născut, chiar pe orice întâi născut din vitele pe care le vei avea: orice parte bărbătească este a Domnului. ¹³ Să răscumperi^(BW) cu un miel pe orice întâi născut^(BX) al măgăriţei, iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frângi gâtul. Să răscumperi, de asemenea, pe orice întâi născut de parte bărbătească dintre fiii tăi. ¹⁴ Şi când te va^(BY) întreba fiul tău într-o zi: ‘Ce înseamnă lucrul acesta?’ să-i răspunzi: ‘Prin mâna Lui cea atotputernică, Domnul ne-a scos din Egipt, din casa robiei; ¹⁵ şi, fiindcă Faraon se încăpăţâna şi nu voia să ne lase să plecăm, Domnul^(BZ) a omorât pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la întâii născuţi ai oamenilor până la întâii născuţi ai dobitoacelor. Iată de ce aduc jertfă Domnului pe orice întâi născut de parte bărbătească, şi răscumpăr pe orice întâi născut dintre fiii mei. ¹⁶ Să-ţi fie ca un semn^(CA) pe mână şi ca un semn de aducere-aminte pe frunte, între ochi, căci prin mâna Lui atotputernică ne-a scos Domnul din Egipt’.”

Călătoria spre pustie

¹⁷ După ce Faraon a lăsat pe popor să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă în ţara filistenilor, măcar că era mai aproape, căci a zis Dumnezeu: „S-ar putea să-i pară^(CB) rău poporului văzând războiul şi să se întoarcă^(CC) în Egipt.” ¹⁸ Ci Dumnezeu a pus^(CD) pe popor să facă un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre Marea Roşie. Copiii lui Israel au ieşit înarmaţi din ţara Egiptului. ¹⁹ Moise a luat cu el oasele lui Iosif; căci Iosif pusese pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când vă va cerceta Dumnezeu^(CE), să luaţi cu voi oasele mele de aici.” ²⁰ Au plecat^(CF) din Sucot şi au tăbărât la Etam, la marginea pustiei. ²¹ Domnul^(CG) mergea înaintea lor: ziua într-un stâlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă şi ziua, şi noaptea. ²² Stâlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stâlpul de foc în timpul nopţii.

Aluatul fariseilor

16 Fariseii^(A) şi saducheii s-au apropiat de Isus şi, ca să-L ispitească, I-au cerut să le arate un semn din cer. ² Drept răspuns, Isus le-a zis: „Când se înserează, voi ziceţi: ‘Are să fie vreme frumoasă, căci cerul este roşu’. ³ Şi dimineaţa ziceţi: ‘Astăzi are să fie furtună, căci cerul este roşu-posomorât’. Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi, şi semnele vremurilor nu le puteţi deosebi? ⁴ Un neam^(B) viclean şi preacurvar cere un semn; nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona.” Apoi i-a lăsat şi a plecat. ⁵ Ucenicii trecuseră^(C) de cealaltă parte şi uitaseră să ia pâini. ⁶ Isus le-a zis: „Luaţi seama^(D) şi păziţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor”. ⁷ Ucenicii se gândeau în ei şi ziceau: „Ne zice aşa pentru că n-am luat pâini!” ⁸ Isus, care cunoştea lucrul acesta, le-a zis: „Puţin credincioşilor, pentru ce vă gândiţi că n-aţi luat pâini? ⁹ Tot^(E) nu înţelegeţi? Şi nici nu vă mai aduceţi aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii de oameni şi câte coşuri aţi ridicat? ¹⁰ Nici^(F) de cele şapte pâini pentru cei patru mii de oameni şi câte coşniţe aţi ridicat? ¹¹ Cum nu înţelegeţi că nu v-am spus de pâini? Ci v-am spus să vă păziţi de aluatul fariseilor şi al saducheilor?” ¹² Atunci au înţeles ei că nu le zisese să se păzească de aluatul pâinii, ci de învăţătura fariseilor şi a saducheilor.

Isus în ţinutul Cezareii lui Filip

¹³ Isus a venit în părţile Cezareii lui Filip şi a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine^(G) zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?” ¹⁴ Ei^(H) au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii, Ilie; alţii, Ieremia sau unul din proroci”. ¹⁵ „Dar voi”, le-a zis El, „cine ziceţi că sunt?” ¹⁶ Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu^(I) eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” ¹⁷ Isus a luat din nou cuvântul şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, fiindcă^(J) nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl^(K) Meu, care este în ceruri. ¹⁸ Şi Eu îţi spun: tu^(L) eşti Petru^[a], şi pe^(M) această piatră^[b] voi zidi Biserica Mea, şi^(N) porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui. ¹⁹ Îţi^(O) voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.” ²⁰ Atunci^(P) a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Hristosul.

Isus vesteşte patimile şi moartea Sa

²¹ De atunci încolo, Isus a început să spună^(Q) ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorât şi că a treia zi are să învieze. ²² Petru L-a luat deoparte şi a început să-L mustre, zicând: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva!” ²³ Dar Isus S-a întors şi a zis lui Petru: „Înapoia Mea, Satano^(R), tu^(S) eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.” ²⁴ Atunci^(T), Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. ²⁵ Pentru că oricine^(U) va vrea să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga. ²⁶ Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce^(V) ar da un om în schimb pentru sufletul său? ²⁷ Căci Fiul^(W) omului are să vină în slava Tatălui Său, cu^(X) îngerii Săi, şi^(Y) atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui. ²⁸ Adevărat vă spun că^(Z) unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în Împărăţia Sa.”