Old/New Testament

Binecuvântarea dată de Iacov fiilor săi

49 Iacov a chemat pe fiii săi şi a zis: „Strângeţi-vă şi vă voi vesti^(A) ce vi se va întâmpla în vremile^(B) care vor veni.

² Strângeţi-vă şi ascultaţi, fii ai lui Iacov!

²⁸ Aceştia sunt toţi cei ce alcătuiesc cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi acestea sunt lucrurile pe care li le-a spus tatăl lor când i-a binecuvântat. I-a binecuvântat pe fiecare cu o binecuvântare deosebită.

Moartea lui Iacov

²⁹ Apoi le-a dat porunca următoare: „Eu am să fiu adăugat^(AW) la poporul meu, deci să mă îngropaţi^(AX) împreună cu părinţii mei, în peştera^(AY) care este în ogorul Hetitului Efron, ³⁰ în peştera din ogorul Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, în ţara Canaan. Acesta este ogorul pe care^(AZ) l-a cumpărat Avraam de la Hetitul Efron ca moşie de înmormântare. ³¹ Acolo^(BA) au îngropat pe Avraam şi pe Sara, nevasta lui; acolo au îngropat^(BB) pe Isaac şi pe Rebeca, nevasta lui, şi acolo am îngropat eu pe Lea. ³² Ogorul şi peştera care se află acolo au fost cumpărate de la fiii lui Het.” ³³ Când a isprăvit Iacov de dat porunci fiilor săi, şi-a tras picioarele în pat, şi-a dat duhul şi a fost adăugat^(BC) la poporul său.

Îngroparea lui Iacov

50 Iosif s-a aruncat^(BD) pe faţa tatălui său, l-a plâns^(BE) şi l-a sărutat. ² A poruncit doctorilor care erau în slujba lui să îmbălsămeze^(BF) pe tatăl său, şi doctorii au îmbălsămat pe Israel. ³ Patruzeci de zile au trecut astfel şi au fost întrebuinţate cu îmbălsămarea lui. Şi egiptenii l-au plâns^(BG) şaptezeci de zile. ⁴ După ce au trecut zilele de jale, Iosif a vorbit oamenilor din casa^(BH) lui Faraon şi le-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea voastră, spuneţi, vă rog, lui Faraon ce vă spun eu. ⁵ ‘Tatăl meu^(BI) m-a pus să jur, zicând: «Iată, în curând eu am să mor! Să mă îngropi în mormântul pe care^(BJ) mi l-am săpat în ţara Canaan». Aş vrea dar să mă sui acolo, ca să îngrop pe tatăl meu, şi după aceea mă voi întoarce’.” ⁶ Faraon a răspuns: „Suie-te şi îngroapă pe tatăl tău, după jurământul pe care te-a pus să-l faci.” ⁷ Iosif s-a suit ca să îngroape pe tatăl său. Împreună cu el s-au suit toţi slujitorii lui Faraon, bătrânii casei lui, toţi bătrânii ţării Egiptului, ⁸ toată casa lui Iosif, fraţii săi şi casa tatălui său; n-au lăsat în ţinutul Gosen decât pruncii, oile şi boii. ⁹ Împreună cu Iosif mai erau care şi călăreţi, aşa că alaiul era foarte mare. ¹⁰ Când au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au făcut plângere^(BK) mare şi jalnică, şi Iosif a ţinut în cinstea tatălui său un bocet^(BL) de şapte zile. ¹¹ Locuitorii ţării, canaaniţii, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad şi au zis: „Iată un mare bocet printre egipteni!” De aceea s-a dat acestei arii numele Abel-Miţraim (Jalea Egiptenilor); ea este dincolo de Iordan. ¹² Astfel au împlinit fiii^(BM) lui Iacov poruncile tatălui lor. ¹³ L-au dus în ţara Canaan şi l-au îngropat în peştera din ogorul Macpela, pe care-l^(BN) cumpărase Avraam de la Hetitul Efron ca moşie de înmormântare şi care este faţă în faţă cu Mamre. ¹⁴ Iosif, după ce a îngropat pe tatăl său, s-a întors în Egipt împreună cu fraţii săi şi cu toţi cei ce se suiseră cu el ca să îngroape pe tatăl său.

Bunătatea lui Iosif

¹⁵ Când au văzut fraţii lui Iosif că tatăl lor a murit, au^(BO) zis: „Dacă va prinde Iosif ură pe noi şi ne va întoarce tot răul pe care i l-am făcut?” ¹⁶ Şi au trimis să spună lui Iosif: „Tatăl tău a dat porunca aceasta înainte de moarte: ¹⁷ ‘Aşa să vorbiţi lui Iosif: «Oh, iartă nelegiuirea fraţilor tăi şi păcatul lor, căci ţi-au făcut^(BP) rău!»’ Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!” Iosif a plâns când a auzit cuvintele acestea. ¹⁸ Fraţii lui au venit şi s-au aruncat^(BQ) ei înşişi cu faţa la pământ înaintea lui şi i-au zis: „Suntem robii tăi.” ¹⁹ Iosif le-a zis: „Fiţi fără^(BR) teamă, căci sunt^(BS) eu oare în locul lui Dumnezeu? ²⁰ Voi^(BT), negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu^(BU) a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume să scape viaţa unui popor în mare număr. ²¹ Fiţi dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni^(BV) pe voi şi pe copiii voştri.” Şi i-a mângâiat şi le-a îmbărbătat inimile.

Moartea lui Iosif

²² Iosif a locuit în Egipt, el şi casa tatălui său, şi a trăit o sută zece ani. ²³ Iosif a văzut pe fiii lui Efraim până la al treilea^(BW) neam şi fiii^(BX) lui Machir, fiul lui Manase, s-au născut^(BY) pe genunchii lui. ²⁴ Iosif a zis fraţilor săi: „Eu am să mor! Dar Dumnezeu^(BZ) vă va cerceta şi vă va face să vă suiţi din ţara aceasta în ţara pe care a jurat^(CA) că o va da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.” ²⁵ Iosif^(CB) a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi şi oasele mele de aici.” ²⁶ Iosif a murit în vârstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat^(CC) şi l-au pus într-un sicriu în Egipt.

Pilda grăuntelui de muştar şi aluatului

³¹ Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis: „Împărăţia^(A) cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ţarina sa. ³² Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele, dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile şi se face un copac, aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi în ramurile lui.” ³³ Le-a spus^(B) o altă pildă, şi anume: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină de grâu, până s-a dospit toată plămădeala”. ³⁴ Isus a spus noroadelor toate aceste^(C) lucruri în pilde şi nu le vorbea deloc fără pildă, ³⁵ ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul, care zice: „Voi^(D) vorbi în pilde, voi^(E) spune lucruri ascunse de la facerea lumii”.

Tâlcuirea pildei neghinei

³⁶ Atunci, Isus a dat drumul noroadelor şi a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El şi I-au zis: „Tâlcuieşte-ne pilda cu neghina din ţarină”. ³⁷ El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul omului. ³⁸ Ţarina^(F) este lumea; sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei; neghina sunt fiii^(G) celui rău. ³⁹ Vrăjmaşul care a semănat-o este Diavolul; secerişul^(H) este sfârşitul veacului; secerătorii sunt îngerii. ⁴⁰ Deci cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfârşitul veacului. ⁴¹ Fiul omului va trimite pe îngerii Săi şi^(I) ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile, care sunt pricină de păcătuire, şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea ⁴² şi-i^(J) vor arunca în cuptorul aprins; acolo^(K) vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. ⁴³ Atunci^(L), cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine^(M) are urechi de auzit să audă.

Pilda comorii ascunse şi a mărgăritarului

⁴⁴ Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte o ascunde şi, de bucuria ei, se duce şi vinde^(N) tot ce are şi cumpără^(O) ţarina aceea. ⁴⁵ Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. ⁴⁶ Şi, când găseşte un^(P) mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are şi-l cumpără.

Pilda năvodului

⁴⁷ Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde^(Q) tot felul de peşti. ⁴⁸ După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, şed jos, aleg în vase ce este bun şi aruncă afară ce este rău. ⁴⁹ Tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului. Îngerii vor ieşi, vor despărţi^(R) pe cei răi din mijlocul celor buni ⁵⁰ şi-i^(S) vor arunca în cuptorul aprins; acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. ⁵¹ ‘Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?’ ” i-a întrebat Isus. „Da, Doamne”, I-au răspuns ei. ⁵² Şi El le-a zis: „De aceea, orice cărturar, care a învăţat ce trebuie despre Împărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi^(T) şi lucruri vechi”.

Isus la Nazaret. Necredinţa locuitorilor

⁵³ După ce a isprăvit Isus pildele acestea, a plecat de acolo. ⁵⁴ A^(U) venit în patria Sa şi a început să înveţe pe oameni în sinagogă; aşa că cei ce-L auzeau, se mirau şi ziceau: „De unde are El înţelepciunea şi minunile acestea? ⁵⁵ Oare^(V) nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov^(W), Iosif, Simon şi Iuda nu sunt ei fraţii^(X) Lui? ⁵⁶ Şi surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?” ⁵⁷ Şi găseau astfel în El o pricină de poticnire^(Y). Dar Isus le-a zis: „Nicăieri nu^(Z) este preţuit un proroc mai puţin decât în patria şi în casa Lui”. ⁵⁸ Şi n-a^(AA) făcut multe minuni în locul acela din pricina necredinţei lor.