Old/New Testament
Sosirea şi aşezarea familiei lui Iacov în Egipt
46 Israel a plecat cu tot ce avea. A ajuns la Beer-Şeba(A) şi a adus jertfe Dumnezeului(B) tatălui său Isaac. 2 Dumnezeu a vorbit lui Israel într-o vedenie(C) noaptea şi a zis: „Iacove! Iacove!” Israel a răspuns: „Iată-mă!” 3 Şi Dumnezeu a zis: „Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul(D) tatălui tău. Nu te teme să te pogori în Egipt, căci acolo te voi face(E) să ajungi un neam mare. 4 Eu Însumi(F) Mă voi pogorî cu tine în Egipt şi Eu Însumi te voi scoate(G) iarăşi de acolo, iar Iosif(H) îţi va închide ochii.” 5 Iacov(I) a părăsit Beer-Şeba şi fiii lui Israel au pus pe tatăl lor Iacov, cu copilaşii şi nevestele lor, în carele(J) pe care le trimisese Faraon ca să-l ducă. 6 Şi-au luat şi turmele, şi averile pe care le agonisiseră în ţara Canaanului. Şi Iacov s-a dus în Egipt(K) cu toată familia lui. 7 A luat cu el în Egipt pe fiii lui şi pe fiii fiilor lui, pe fiicele lui şi pe fiicele fiilor lui şi pe toată familia lui.
Copiii lui Israel
8 Iată(L) numele fiilor lui Israel care au venit în Egipt.
Iacov şi fiii lui.
Întâiul născut al lui Iacov: Ruben(M). 9 Fiii lui Ruben: Enoh, Palu, Heţron şi Carmi. 10 Fiii(N) lui Simeon: Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin şi Ţohar, şi Saul, fiu dintr-o femeie canaanită. 11 Fiii lui Levi(O): Gherşon, Chehat şi Merari. 12 Fiii lui Iuda(P): Er, Onan, Şela, Pereţ şi Zarah, dar Er(Q) şi Onan au murit în ţara Canaanului. Fiii lui Pereţ(R) au fost: Heţron şi Hamul. 13 Fiii lui(S) Isahar: Tola, Puva, Iov şi Şimron. 14 Fiii lui Zabulon: Sered, Elon şi Iahleel. 15 Aceştia sunt fiii pe care i-a născut lui Iacov Lea în Padan-Aram, împreună cu fiică-sa Dina. Fiii şi fiicele lui alcătuiau în totul treizeci şi trei de inşi. 16 Fiii lui Gad: Ţifion(T), Haggi, Şuni, Eţbon, Eri, Arodi şi Areeli. 17 Fiii lui Aşer(U): Imna, Işva, Işvi şi Beria, şi Serah, sora lor. Şi fiii lui Beria: Heber şi Malchiel. 18 Aceştia sunt fiii Zilpei(V), pe care o dăduse(W) Laban fetei sale Lea; pe aceştia i-a născut ea lui Iacov. În total, şaisprezece inşi. 19 Fiii Rahelei, nevasta(X) lui Iacov: Iosif şi Beniamin. 20 Lui Iosif(Y) i s-au născut în ţara Egiptului: Manase şi Efraim, pe care i-a născut Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. 21 Fiii(Z) lui Beniamin: Bela, Becher, Aşbel, Ghera, Naaman, Ehi(AA), Roş, Mupim(AB), Hupim şi Ard. 22 Aceştia sunt fiii Rahelei, pe care i-a născut lui Iacov. În totul paisprezece inşi. 23 Fiul(AC) lui Dan: Huşim. 24 Fiii(AD) lui Neftali: Iahţeel, Guni, Ieţer şi Şilem. 25 Aceştia(AE) sunt fiii Bilhei, pe care(AF) o dăduse Laban fetei sale Rahela; şi pe aceştia i-a născut ea lui Iacov. În totul, şapte inşi. 26 Sufletele(AG) care au venit cu Iacov în Egipt şi care ieşiseră din el erau în totul şaizeci şi şase, fără să numărăm nevestele fiilor lui Iacov. 27 Şi Iosif avea doi fii, care i se născuseră în Egipt. Toate sufletele(AH) din familia lui Iacov care au venit în Egipt erau în număr de şaptezeci.
Primirea lui Iacov de către Iosif
28 Iacov a trimis pe Iuda înainte la Iosif, ca să-i dea de ştire să-i iasă înainte în Gosen(AI). 29 Şi au venit în ţinutul(AJ) Gosen. Iosif şi-a pregătit carul şi s-a suit ca să se ducă în Gosen, în întâmpinarea tatălui său Israel. Cum l-a văzut, s-a aruncat(AK) de gâtul lui şi a plâns multă vreme pe gâtul lui. 30 Israel a zis lui Iosif: „Acum(AL) pot să mor, fiindcă ţi-am văzut faţa şi tu tot mai trăieşti.” 31 Iosif a zis fraţilor săi şi familiei tatălui său: „Mă duc(AM) să înştiinţez pe Faraon şi să-i spun: ‘Fraţii mei şi familia tatălui meu care erau în ţara Canaan au venit la mine. 32 Oamenii aceştia sunt păstori, căci cresc vite; ei şi-au adus oile şi boii şi tot ce este al lor.’ 33 Şi, când vă va chema Faraon şi vă va întreba: ‘Cu ce vă îndeletniciţi(AN)?’ 34 voi să răspundeţi: ‘Robii(AO) tăi au crescut vite din tinereţea(AP) noastră până acum, atât noi, cât şi părinţii noştri. În felul acesta, veţi locui în ţinutul Gosen, căci toţi păstorii sunt o urâciune(AQ) pentru egipteni’.”
Gosen. Iacov înaintea lui Faraon
47 Iosif s-a dus(AR) să înştiinţeze pe Faraon şi i-a spus: „Fraţii mei şi tatăl meu au sosit din ţara Canaan, cu oile şi boii şi cu tot avutul lor şi sunt în ţinutul Gosen(AS).” 2 A luat pe cinci din fraţii lui şi i-a adus înaintea(AT) lui Faraon. 3 Faraon a întrebat pe fraţii lui Iosif: „Cu ce(AU) vă îndeletniciţi?” Ei au răspuns lui Faraon: „Robii(AV) tăi sunt păstori, cum erau şi părinţii noştri.” 4 Şi au mai zis lui Faraon: „Noi am venit ca să locuim(AW) o vreme aici în ţară, pentru că nu mai este păşune pentru oile robilor tăi şi este o mare foamete(AX) în ţara Canaanului; îngăduie dar robilor tăi să locuiască în ţinutul(AY) Gosen.” 5 Faraon a zis lui Iosif: „Tatăl tău şi fraţii tăi au venit la tine. 6 Ţara Egiptului(AZ) este deschisă înaintea ta; aşază pe tatăl tău şi pe fraţii tăi în cea mai bună parte a ţării. Să locuiască în ţinutul(BA) Gosen şi, dacă găseşti printre ei oameni destoinici, pune-i în fruntea turmelor mele.” 7 Iosif a adus pe tatăl său Iacov şi l-a înfăţişat înaintea lui Faraon. Şi Iacov a binecuvântat pe Faraon. 8 Faraon a întrebat pe Iacov: „Care este numărul zilelor anilor vieţii tale?” 9 Iacov a răspuns lui Faraon: „Zilele(BB) anilor călătoriei mele sunt o sută treizeci de ani. Zilele anilor vieţii mele au fost puţine(BC) la număr şi rele şi n-au(BD) atins zilele anilor vieţii părinţilor mei în timpul călătoriei lor.” 10 Iacov a binecuvântat(BE) iarăşi pe Faraon şi a plecat dinaintea lui Faraon. 11 Iosif a aşezat pe tatăl său şi pe fraţii săi şi le-a dat o moşie în ţara Egiptului, în cea mai bună parte a ţării, în ţinutul lui Ramses(BF), cum(BG) poruncise Faraon. 12 Iosif a hrănit cu pâine pe tatăl său, pe fraţii săi şi pe toată familia tatălui său, după numărul copiilor.
Scumpetea în Egipt
13 Nu mai era pâine în toată ţara, căci foametea era foarte mare; ţara Egiptului(BH) şi ţara Canaanului tânjeau din pricina foametei. 14 Iosif(BI) a strâns tot argintul care se găsea în ţara Egiptului şi în ţara Canaanului în schimbul grâului pe care-l cumpărau oamenii şi astfel a făcut ca tot argintul acesta să intre în casa lui Faraon. 15 Când s-a sfârşit argintul din ţara Egiptului şi din ţara Canaanului, toţi egiptenii au venit la Iosif şi au zis: „Dă-ne pâine! Pentru ce(BJ) să murim în faţa ta? Căci argint nu mai avem.” 16 Iosif a zis: „Daţi vitele voastre, şi vă voi da pâine în schimbul vitelor voastre, dacă nu mai aveţi argint.” 17 Şi-au adus vitele la Iosif, şi Iosif le-a dat pâine în schimbul cailor, în schimbul turmelor de oi şi de boi şi în schimbul măgarilor. Le-a dat astfel pâine în anul acela în schimbul tuturor turmelor lor. 18 După ce a trecut anul acela, au venit la Iosif în anul următor şi i-au zis: „Nu putem să ascundem domnului nostru faptul că argintul s-a sfârşit şi turmele de vite au trecut în stăpânirea domnului nostru; nu mai rămân înaintea domnului nostru decât trupurile şi pământurile noastre. 19 Pentru ce să murim sub ochii tăi, noi şi pământurile noastre? Cumpără-ne împreună cu pământurile noastre în schimbul pâinii, şi vom fi ai domnului nostru, noi şi pământurile noastre. Dă-ne sămânţă să semănăm, ca să trăim şi să nu murim, şi să nu ne rămână pământurile pustii.” 20 Iosif a cumpărat pentru Faraon toate pământurile Egiptului; căci egiptenii şi-au vândut fiecare ogorul, pentru că îi silea foametea. Şi ţara a ajuns în stăpânirea lui Faraon. 21 Cât despre popor, l-a mutat în cetăţi, de la o margine a hotarelor Egiptului până la cealaltă. 22 Numai(BK) pământurile preoţilor nu le-a cumpărat, pentru că era o lege a lui Faraon, dată în folosul preoţilor, care trăiau din venitul pe care li-l dădea Faraon: de aceea ei nu şi-au vândut pământurile. 23 Iosif a zis poporului: „V-am cumpărat azi cu pământurile voastre pentru Faraon; iată, vă dau sămânţă, ca să puteţi semăna pământul. 24 La vremea roadelor, veţi da a cincea parte lui Faraon, iar celelalte patru părţi vă vor rămâne vouă, ca să semănaţi ogoarele şi să vă hrăniţi împreună cu copiii voştri şi cu cei ce sunt în casele voastre.” 25 Ei au zis: „Tu ne-ai scăpat viaţa! Să căpătăm(BL) trecere înaintea domnului nostru şi vom fi robi ai lui Faraon.” 26 Iosif a făcut din aceasta o lege, care a rămas în picioare până în ziua de azi şi după care a cincea parte din venitul pământurilor Egiptului este a lui Faraon; numai(BM) pământurile preoţilor nu sunt ale lui Faraon.
Sfârşitul lui Iacov se apropie
27 Israel a locuit(BN) în ţara Egiptului, în ţinutul Gosen. Ei s-au înstărit, au crescut(BO) şi s-au înmulţit foarte mult. 28 Iacov a trăit şaptesprezece ani în ţara Egiptului şi zilele anilor vieţii lui Iacov au fost de o sută patruzeci şi şapte de ani. 29 Când s-a apropiat(BP) Israel de clipa morţii, a chemat pe fiul său Iosif şi i-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, pune(BQ), rogu-te, mâna sub coapsa mea şi poartă-te(BR) cu bunătate şi credincioşie faţă de mine: să nu mă îngropi(BS) în Egipt. 30 Ci, când mă voi(BT) culca lângă părinţii mei, să mă scoţi afară din Egipt şi să mă îngropi(BU) în mormântul lor.” Iosif a răspuns: „Voi face după cuvântul tău.” 31 Iacov a zis: „Jură-mi.” Şi Iosif i-a jurat. Apoi Israel(BV) s-a plecat cu faţa pe căpătâiul patului.
Iacov înfiază pe fiii lui Iosif
48 După aceea, au venit şi au spus lui Iosif: „Tatăl tău este bolnav.” Şi Iosif a luat cu el pe cei doi fii ai săi, Manase şi Efraim. 2 Au dat de ştire lui Iacov şi i-au spus: „Iată că fiul tău Iosif vine la tine.” Şi Israel şi-a adunat puterile şi s-a aşezat pe pat. 3 Iacov a zis lui Iosif: „Dumnezeul Cel Atotputernic mi S-a arătat la Luz(BW), în ţara Canaan, şi m-a binecuvântat. 4 El mi-a zis: ‘Te voi face să creşti, te voi înmulţi şi voi face din tine o ceată de popoare; voi da ţara aceasta seminţei tale după tine, ca s-o stăpânească pentru totdeauna(BX).’ 5 Acum, cei doi fii care ţi s-au născut în ţara Egiptului, înainte de venirea mea la tine în Egipt, vor fi ai mei(BY); Efraim şi Manase vor fi ai mei, ca şi Ruben şi Simeon. 6 Dar copiii pe care i-ai născut după ei vor fi ai tăi; ei vor purta numele fraţilor lor în partea lor de moştenire. 7 La întoarcerea mea din Padan, Rahela(BZ) a murit pe drum lângă mine, în ţara Canaan, la o depărtare bunicică de Efrata, şi am îngropat-o acolo, pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem.”
Binecuvântarea celor doi fii ai lui Iosif
8 Israel s-a uitat la fiii lui Iosif şi a zis: „Cine sunt aceştia?” 9 Iosif a răspuns tatălui său: „Sunt(CA) fiii mei pe care mi i-a dat Dumnezeu aici.” Israel a zis: „Apropie-i, te rog, de mine, ca să-i binecuvântez(CB).” 10 Ochii(CC) lui Israel erau îngreuiaţi de bătrâneţe, aşa că nu mai putea să vadă. Iosif i-a apropiat de el, şi Israel i-a sărutat(CD) şi i-a îmbrăţişat. 11 Israel a zis lui Iosif: „Nu credeam(CE) că am să-ţi mai văd faţa şi iată că Dumnezeu m-a făcut să-ţi văd şi sămânţa.” 12 Iosif i-a dat la o parte de lângă genunchii tatălui său şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea lui. 13 Apoi Iosif i-a luat pe amândoi: pe Efraim cu mâna dreaptă la stânga lui Israel şi pe Manase cu mâna stângă la dreapta lui Israel şi i-a adus aproape de el. 14 Israel şi-a întins mâna dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim, care era cel mai tânăr, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase; înadins şi-a încrucişat(CF) mâinile astfel, căci Manase era cel dintâi născut. 15 A binecuvântat(CG) pe Iosif şi a zis: „Dumnezeul înaintea căruia au umblat părinţii mei Avraam şi Isaac, Dumnezeul care m-a călăuzit de când m-am născut până în ziua aceasta, 16 Îngerul(CH) care m-a izbăvit de orice rău, să binecuvânteze pe copiii aceştia! Ei să poarte numele(CI) meu şi numele părinţilor mei Avraam şi Isaac şi să se înmulţească foarte mult în mijlocul ţării!” 17 Lui Iosif nu i-a venit bine când a văzut că tatăl său îşi pune(CJ) mâna dreaptă pe capul lui Efraim, de aceea a apucat mâna tatălui său ca s-o ia de pe capul lui Efraim şi s-o îndrepte pe al lui Manase. 18 Şi Iosif a zis tatălui său: „Nu aşa, tată, căci acela este cel întâi născut; pune-ţi mâna dreaptă pe capul lui.” 19 Tatăl său n-a vrut, ci a zis: „Ştiu(CK), fiule, ştiu; şi el va ajunge un popor, şi el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic(CL) va fi mai mare decât el şi sămânţa lui va ajunge o ceată de neamuri.” 20 El i-a binecuvântat în ziua aceea şi a zis: „Numele tău îl vor întrebuinţa israeliţii când vor binecuvânta(CM), zicând: Dumnezeu să Se poarte cu tine cum S-a purtat cu Efraim şi cu Manase!” Şi a pus astfel pe Efraim înaintea lui Manase. 21 Israel a zis lui Iosif: „Iată că în curând am să mor! Dar Dumnezeu(CN) va fi cu voi şi vă va aduce înapoi în ţara părinţilor voştri. 22 Îţi(CO) dau mai mult decât fraţilor tăi – o parte pe care am luat-o din mâna amoriţilor(CP) cu sabia mea şi cu arcul meu.”
Pilda semănătorului
13 În aceeaşi zi, Isus a ieşit din casă şi şedea(A) lângă mare. 2 O mulţime de noroade s-au(B) strâns la El, aşa că a trebuit să Se(C) suie să şadă într-o corabie, iar tot norodul stătea pe ţărm. 3 El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde şi le-a zis: „Iată, semănătorul a ieşit să semene. 4 Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum şi au venit păsările şi au mâncat-o. 5 O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc. 6 Dar, când a răsărit soarele, s-a pălit şi, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat. 7 O altă(D) parte a căzut între spini: spinii au crescut şi au înecat-o. 8 O altă parte a căzut în pământ bun şi a dat rod: un grăunte a dat o sută(E), altul, şaizeci şi altul, treizeci. 9 Cine(F) are urechi de auzit să audă.” 10 Ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „De ce le vorbeşti în pilde?” 11 Isus le-a răspuns: „Pentru că vouă(G) v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat. 12 Căci(H) celui ce are, i se va da şi va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are. 13 De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg. 14 Şi cu privire la ei se împlineşte prorocia lui Isaia, care zice: ‘Veţi(I) auzi cu urechile voastre şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri şi nu veţi vedea’. 15 Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns(J) tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec. 16 Dar ferice(K) de ochii voştri că văd şi de urechile voastre că aud! 17 Adevărat vă spun că mulţi(L) proroci şi oameni neprihăniţi au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeţi voi, şi nu le-au văzut; şi să audă lucrurile pe care le auziţi voi, şi nu le-au auzit. 18 Ascultaţi(M) dar ce înseamnă pilda semănătorului. 19 Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie(N) şi nu-l înţelege, vine cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânţa căzută lângă drum. 20 Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul şi-l primeşte îndată cu(O) bucurie, 21 dar n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se(P) leapădă îndată de el. 22 Sămânţa(Q) căzută între(R) spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt şi ajunge neroditor. 23 Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul şi-l înţelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul, şaizeci, altul, treizeci.”
Pilda neghinei
24 Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui. 25 Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu şi a plecat. 26 Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina. 27 Robii stăpânului casei au venit şi i-au zis: ‘Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are dar neghină?’ 28 El le-a răspuns: ‘Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta’. Şi robii i-au zis: ‘Vrei dar să mergem s-o smulgem?’ 29 ‘Nu’, le-a zis el, ‘ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul(S) împreună cu ea. 30 Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: «Smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu».’ ”
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.