Old/New Testament
Cele din urmă cuvinte ale lui David
23 Iată cele din urmă cuvinte ale lui David.
Cuvântul lui David, fiul lui Isai,
cuvântul omului(A) care a fost înălţat sus de tot,
cuvântul unsului(B) Dumnezeului lui Iacov,
cuvântul cântăreţului plăcut al lui Israel:
2 „Duhul(C) Domnului vorbeşte prin mine
şi cuvântul Lui este pe limba mea.
3 Dumnezeul lui Israel a vorbit. Stânca(D) lui Israel mi-a zis:
‘Cel ce împărăţeşte între oameni cu dreptate, cel ce împărăţeşte(E) în frică de Dumnezeu,
4 este(F) ca lumina dimineţii, când răsare soarele
în dimineaţa fără nori;
ca razele soarelui după ploaie, care fac să încolţească din pământ verdeaţa.’
5 Măcar că nu este aşa casa mea înaintea lui Dumnezeu,
totuşi El a(G) făcut cu mine un legământ veşnic,
bine întărit în toate privinţele şi tare.
Nu va face El oare să răsară din el tot ce este spre mântuirea şi bucuria mea?
6 Dar cei răi sunt toţi ca nişte spini pe care-i arunci,
şi nu-i iei cu mâna;
7 cine se atinge de ei
se înarmează cu un fier sau cu mânerul unei suliţe
şi-i arde în foc pe loc.”
Vitejii lui David
8 Iată numele vitejilor care erau în slujba lui David:
Ioşeb-Basşebet, Tahchemonitul, unul din fruntaşii căpeteniilor. El şi-a învârtit suliţa peste opt sute de oameni, pe care i-a omorât dintr-odată. 9 După el, Eleazar(H), fiul lui Dodo, fiul lui Ahohi. El era unul din cei trei războinici care au ţinut piept împreună cu David împotriva filistenilor strânşi pentru luptă, când bărbaţii lui Israel se dădeau înapoi pe înălţimi. 10 El s-a sculat şi a lovit pe filisteni până ce i-a obosit mâna şi a rămas lipită de sabie. Domnul a dat o mare izbăvire în ziua aceea. Poporul s-a întors după Eleazar, numai ca să ia prada. 11 După el, Şama(I), fiul lui Aghe, din Harar. Filistenii(J) se strânseseră la Lehi. Acolo era o bucată de pământ semănată cu linte, şi poporul fugea dinaintea filistenilor. 12 Şama s-a aşezat în mijlocul ogorului, l-a apărat şi a bătut pe filisteni. Şi Domnul a dat o mare izbăvire. 13 Trei(K) dintre cei treizeci de căpetenii s-au pogorât pe vremea seceratului şi au venit la David, în peştera(L) Adulam, când o ceată de filisteni tăbărâseră în valea(M) Refaim. 14 David era atunci în(N) cetăţuie şi o strajă a filistenilor era la Betleem. 15 David a avut o dorinţă şi a zis: „Cine-mi va da să beau apă din fântâna de la poarta Betleemului?” 16 Atunci, cei trei viteji au trecut prin tabăra filistenilor şi au scos apă din fântâna de la poarta Betleemului. Au adus-o şi au dat-o lui David, dar el n-a vrut s-o bea şi a vărsat-o înaintea Domnului. 17 El a zis: „Departe de mine, Doamne, gândul să fac lucrul acesta! Să beau sângele(O) oamenilor acestora care s-au dus cu primejdia vieţii lor?” Şi n-a vrut s-o bea. Iată ce au făcut aceşti trei viteji. 18 Abişai(P), fratele lui Ioab, fiul Ţeruiei, era căpetenia celor trei. El şi-a învârtit suliţa peste trei sute de oameni şi i-a omorât, şi a fost vestit între cei trei. 19 Era cel mai cu vază din cei trei şi a fost căpetenia lor, dar n-a fost la înălţimea celor trei dintâi. 20 Benaia, fiul lui Iehoiada, fiul unui om din Cabţeel(Q), om viteaz şi vestit prin faptele lui mari. El(R) a ucis pe cei doi fii ai lui Ariel din Moab. S-a pogorât în mijlocul unei gropi pentru apă, unde a ucis un leu într-o zi când căzuse zăpadă. 21 A omorât pe un egiptean groaznic la înfăţişare, care avea o suliţă în mână, s-a pogorât împotriva lui cu un toiag, a smuls suliţa din mâna egipteanului şi l-a omorât cu ea. 22 Iată ce a făcut Benaia, fiul lui Iehoiada, şi a fost vestit printre cei trei viteji. 23 Era cel mai cu vază din cei treizeci, dar n-a ajuns la înălţimea celor trei dintâi. David l-a primit între sfetnicii lui(S) de aproape. 24 Asael(T), fratele lui Ioab, din numărul celor treizeci, Elhanan, fiul lui Dodo, din Betleem. 25 Şama(U) din Harod. Elica din Harod. 26 Heleţ din Pelet. Ira, fiul lui Icheş, din Tecoa. 27 Abiezer din Anatot. Mebunai din Huşa. 28 Ţalmon din Ahoah. Maharai din Netofa. 29 Heleb, fiul lui Baana, din Netofa. Itai, fiul lui Ribai, din Ghibea fiilor lui Beniamin. 30 Benaia din Piraton. Hidai din Nahale-Gaaş(V). 31 Abi-Albon din Araba. Azmavet din Barhum. 32 Eliahba din Şaalbon. Bene-Iaşen. Ionatan. 33 Şama din Harar. Ahiam, fiul lui Şarar, din Arar. 34 Elifelet, fiul lui Ahasbai, fiul unui Maacatit. Eliam, fiul lui Ahitofel, din Ghilo. 35 Heţrai din Carmel. Paarai din Arab. 36 Igheal, fiul lui Natan, din Ţoba. Bani din Gad. 37 Ţelec, Amonitul. Naharai din Beerot, care ducea armele lui Ioab, fiul Ţeruiei. 38 Ira(W) din Ieter. Gareb din Ieter. 39 Urie(X), Hetitul. De toţi: treizeci şi şapte.
Numărătoarea poporului
24 Domnul S-a aprins de mânie(Y) din nou împotriva lui Israel şi a stârnit pe David împotriva lor, zicând: „Du-te(Z) şi fă numărătoarea lui Israel şi a lui Iuda”. 2 Şi împăratul a zis lui Ioab, căpetenia oştirii, care se afla lângă el: „Străbate toate seminţiile lui Israel, de la Dan(AA) până la Beer-Şeba; să se facă numărătoarea poporului şi să ştiu(AB) la cât se ridică numărul lor.” 3 Ioab a zis împăratului: „Domnul, Dumnezeul tău, să facă poporul de o sută de ori mai mare, şi împăratul, domnul meu, să vadă cu ochii lui lucrul acesta! Dar pentru ce vrea împăratul, domnul meu, să facă lucrul acesta?” 4 Împăratul a stăruit în porunca pe care o dădea lui Ioab şi căpeteniilor oştirii, şi Ioab şi căpeteniile oştirii au plecat de la împărat ca să facă numărătoarea poporului Israel. 5 Au trecut Iordanul şi au tăbărât la Aroer(AC), la dreapta cetăţii care este în mijlocul văii Gad şi lângă Iaezer(AD). 6 Au venit până la Galaad şi în ţara lui Tahtim-Hodşi. S-au dus până la Dan-Iaan(AE) şi în împrejurimile Sidonului(AF). 7 Au venit până la cetăţuia Tir şi în toate cetăţile heviţilor şi ale canaaniţilor. Au ieşit spre partea de miazăzi a lui Iuda, la Beer-Şeba. 8 Au străbătut astfel toată ţara şi au ajuns la Ierusalim după nouă luni şi douăzeci de zile. 9 Ioab a dat împăratului numărul poporului: erau(AG) în Israel opt sute de mii de oameni de război care scoteau sabia şi în Iuda cinci sute de mii de oameni.
Ciuma
10 David a simţit cum îi bătea(AH) inima după ce făcuse numărătoarea poporului. Şi a zis Domnului: „Am săvârşit un mare(AI) păcat făcând lucrul acesta! Acum, Doamne, binevoieşte şi iartă nelegiuirea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un(AJ) nebun!” 11 A doua zi, când s-a sculat David, cuvântul Domnului a vorbit astfel prorocului Gad(AK), văzătorul(AL) lui David: 12 „Du-te şi spune lui David: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Îţi pun înainte trei nenorociri; alege una din ele, şi te voi lovi cu ea».’ ” 13 Gad s-a dus la David şi i-a făcut cunoscut lucrul acesta zicând: „Vrei şapte ani de foamete(AM) în ţara ta sau să fugi trei luni dinaintea vrăjmaşilor tăi, care te vor urmări, sau să bântuie ciuma trei zile în ţară? Acum alege şi vezi ce trebuie să răspund Celui ce mă trimite.” 14 David a răspuns lui Gad: „Sunt într-o mare strâmtorare! Oh, mai bine să cădem în mâinile Domnului, căci îndurările(AN) Lui sunt nemărginite, dar să nu(AO) cad în mâinile oamenilor!” 15 Domnul(AP) a trimis ciuma în Israel de dimineaţă până la vremea hotărâtă. Şi, din Dan până la Beer-Şeba, au murit şaptezeci de mii de oameni din popor. 16 Pe(AQ) când îngerul întindea mâna peste Ierusalim ca să-l nimicească, Domnul S-a căit(AR) de răul acela şi a zis îngerului care ucidea poporul: „Destul! Trage-ţi mâna acum.” Îngerul Domnului era lângă aria lui Aravna(AS), Iebusitul. 17 David, văzând pe îngerul care lovea pe popor, a zis Domnului: „Iată că am(AT) păcătuit! Eu sunt vinovat. Dar oile acestea ce au făcut? Mâna Ta să se îndrepte dar împotriva mea şi împotriva casei tatălui meu!” 18 În ziua aceea, Gad a venit la David şi i-a zis: „Suie-te(AU) şi înalţă un altar Domnului în aria lui Aravna, Iebusitul.” 19 David s-a suit, după cuvântul lui Gad, cum poruncise Domnul. 20 Aravna s-a uitat şi a văzut pe împărat şi pe slujitorii lui îndreptându-se spre el şi Aravna a ieşit şi s-a închinat înaintea împăratului, cu faţa la pământ. 21 Aravna a zis: „Pentru ce vine domnul meu împăratul la slujitorul lui?” Şi David(AV) a răspuns: „Ca să cumpăr de la tine aria şi să zidesc în ea un altar Domnului, pentru ca să înceteze urgia(AW) aceasta de peste popor.” 22 Aravna a zis lui David: „Să ia domnul meu împăratul aria şi să aducă în ea jertfele care-i vor plăcea; vezi(AX), boii vor fi pentru arderea-de-tot şi carele cu uneltele lor vor ţine loc de lemne.” 23 Aravna a dat împăratului totul. Şi Aravna a zis împăratului: „Domnul, Dumnezeul tău, să te(AY) primească!” 24 Dar împăratul a zis lui Aravna: „Nu! Vreau s-o cumpăr de la tine pe preţ de argint şi nu voi aduce Domnului, Dumnezeului meu, arderi-de-tot care să nu mă coste nimic.” Şi David a cumpărat(AZ) aria şi boii cu cincizeci de sicli de argint. 25 David a zidit acolo un altar Domnului şi a adus arderi-de-tot şi jertfe de mulţumire.
Atunci, Domnul(BA) a fost potolit faţă de ţară şi a încetat urgia(BB) deasupra lui Israel.
Zacheu
19 Isus a intrat în Ierihon şi trecea prin cetate. 2 Şi un om bogat, numit Zacheu, mai-marele vameşilor, 3 căuta să vadă care este Isus, dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură. 4 A alergat înainte şi s-a suit într-un dud ca să-L vadă, pentru că pe drumul acela avea să treacă. 5 Isus, când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii şi i-a zis: „Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta”. 6 Zacheu s-a dat jos în grabă şi L-a primit cu bucurie. 7 Când au văzut lucrul acesta, toţi cârteau şi ziceau: „A(A) intrat să găzduiască la un om păcătos!” 8 Dar Zacheu a stat înaintea Domnului şi I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit(B) pe cineva cu ceva, îi dau înapoi(C) împătrit”. 9 Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi(D) el este fiul(E) lui Avraam. 10 Pentru că(F) Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.”
Pilda polilor
11 Pe când ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, şi ei(G) credeau că Împărăţia lui Dumnezeu are să se arate îndată. 12 Deci(H) a zis: „Un om de neam mare s-a dus într-o ţară depărtată ca să-şi ia o împărăţie şi apoi să se întoarcă. 13 A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli[a] şi le-a zis: ‘Puneţi-i în negoţ până mă voi întoarce’. 14 Dar(I) cetăţenii lui îl urau şi au trimis după el o solie să-i spună: ‘Nu vrem ca omul acesta să împărăţească peste noi’. 15 Când s-a întors înapoi, după ce îşi luase împărăţia, a spus să cheme pe robii aceia cărora le dăduse banii, ca să vadă cât câştigase fiecare cu ei din negoţ. 16 Cel dintâi a venit şi i-a zis: ‘Doamne, polul tău a mai adus zece poli’. 17 El i-a zis: ‘Bine, rob bun, fiindcă ai fost credincios(J) în puţine lucruri, primeşte cârmuirea a zece cetăţi’. 18 A venit al doilea şi i-a zis: ‘Doamne, polul tău a mai adus cinci poli’. 19 El i-a zis şi lui: ‘Primeşte şi tu cârmuirea a cinci cetăţi’. 20 A venit un altul şi i-a zis: ‘Doamne, iată-ţi polul, pe care l-am păstrat învelit într-un ştergar, 21 căci(K) m-am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru; iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semănat’. 22 Stăpânul i-a zis: ‘Rob rău; te voi judeca după(L) cuvintele tale. Ştiai(M) că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat, 23 atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentru ca, la întoarcerea mea, să-i fi luat înapoi cu dobândă?’ 24 Apoi a zis celor ce erau de faţă: ‘Luaţi-i polul şi daţi-l celui ce are zece poli’. 25 ‘Doamne’, i-au zis ei, ‘el are zece poli’. 26 Iar el le-a zis: ‘Vă spun că(N) celui ce are, i se va da, dar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are. 27 Cât despre vrăjmaşii mei, care n-au vrut să împărăţesc eu peste ei, aduceţi-i încoace şi tăiaţi-i înaintea mea.’ ”
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.